Enigmaticile expediții ale naziștilor în Tibet

În primăvara anului 1938, cinci savanți germani membri ai SS au participat la o expediție de cercetare în Tibet. Aproape uitat astăzi, acest eveniment a fost extrem de controversat în epocă și a continuat să îi fascineze decenii la rând pe amatorii de conspirații. Cele mai multe controverse și discuții nu au fost generate de rezultatele științifice, ci de contextul expediției – ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial – și de scopul acesteia, la întrebarea „ce au căutat naziștii în Tibet?” fiind oferite de-a lungul timpului numeroase răspunsuri, care de care mai fanteziste.

Expediția a fost condusă de un personaj cu adevărat excepțional:Ernst Schäfer. Aventurier, vânător, cercetător, scriitor și membru SS, el a fost un fel de „Indiana Jones” nazist în carne și oase. Născut în orașul Köln, Schäfer a fost pasionat de mic de faună, crescând pasări, insecte, șerpi, pești, veverițe și multe altele animale mici. Camera lui arăta ca o mică menajerie, plină cu colivii, acvarii, terarii, folosite pentru a observa comportamentul animalelor. După ce a obținut diploma de liceu, în 1929, s-a înscris la Universitatea din Göttingen, unde a studiat zoologia, botanica și geografia, visând să calce pe urmele eroului său, geograful și exploratorul suedez Sven Hedin.

Ernst Schäfer a ajuns pentru prima dată în Tibet în 1931, după ce s-a alăturat unei expediții organizate de americanul Brooke Dolan. Născut într-o familie bogată din Philadelphia, Dolan era deja celebru în presa americană la numai 21 de ani, datorită expedițiilor sale de vânătoare în Asia. În expediția din 1931, Dolan și Schäfer au urcat pe fluviul Yangtze, în căutarea unui trofeu de vânătoare extrem de rar:ursul panda.

Schäfer, al doilea bărbat alb care a reuşit să împuşte un urs panda

Expediția s-a transformat într-o adevărată întrecere între cei doi, care s-au separat de restul grupului și au plecat pe cont propriu prin pădurile de bambus. Competiția a fost câștigată de german, care a devenit, în mai 1932, al doilea bărbat alb care a reușit să împuște un urs panda. Expediția a continuat până în estul Tibetului. Dolan și Schäfer (foto stânga) nu s-au aventurat mai departe din cauza conflictului dintre tibetani și naționaliștii chinezi.

Anul următor, Schäfer s-a alăturat SS-ului, iar în 1935 a participat la o a doua expediție în Tibet, condusă tot de Brooke Dolan. De data aceasta, ei au pătruns mai adânc în interiorul țării, însă amenințarea permanentă din partea nomazilor Ngolok, care controlau zona, a condus la destrămarea expediției. Dolan a părăsit grupul și a mers mai departe singur, deghizat în negustor tibetan, iar Schäfer s-a întors în China, plutind în aval pe Yangtze, până la Shanghai.

Întors în Germania, Ernst Schäfer a publicat o carte, denumită Tibetul necunoscut, în care pleda pentru organizarea unei expediții științifice în tărâmul îndepărtat. Numeroasele articole de presă l-au transformat pe tânăr într-o celebritate și l-au adus în atenția lui Heinrich Himmler. În vara anului 1936, în timp ce Germania se pregătea pentru organizarea Jocurilor Olimpce de vară, Schäfer s-a întâlnit cu Himmler la Berlin și a obținut permisiunea de a organiza o expediție oficială în Tibet, sponsorizată de „Ahnenerbe” și compusă din savanți SS.

 Ce au căutat naziștii în Tibet?

Discuția dintre cei doi nu a fost consemnată. Toate informațiile despre această întâlnire provin de la Ernst Schäfer, care le-a povestit anchetatorilor americani, după ce a fost capturat în 1945. Potrivit lui Schäfer, Himmler i-a mărturisit atunci câteva dintre convingerile sale originale:că Universul a fost format în urma unei bătălii cosmice între foc și gheață, că Pământul a fost populat odinioară de specii de uriași şi că iar rasa ariană a coborât direct din cer3. Schäfer le-a spus anchetatorilor săi că el nu împărtășea aceste idei, pe care le considera rizibile, deși putem să fim convinși că nu a râs în fața lui Himmler.

Misterioasa călătorie în Tibet a cinci oameni de știință germani, membrii ai SS-ului, în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial i-a fascinat pe contemporani. De-a lungul timpului au fost avansate numeroase explicații pentru această expediție, care de care mai fanteziste:s-a spus că ea ar fi avut ca scop descoperirea unei legături între Atlantida și prima civilizație a Asiei Centrale;că Schäfer ar fi crezut că Tibetul era leagănul omenirii, unde o castă de preoți crease un imperiu de cunoaștere mistică, numit Shambabla, al cărui simbol era svastica, roata budistă a vieții;sau că naziştii ar fi căutat o substanță secretă, care prelungea viața și putea fi folosită pentru atingerea unei stări superioare de conștiință4.

Din păcate pentru amatorii de conspirații, aceste ipoteze sunt false. Himmler, care se considera un mecena al științei germane, a înființat societatea „Ahnenerbe” pentru a studia originea rasei ariene, din care se trăgeau germanii puri. Arheologii germani au primit misiunea de a dezgropa preistoria ariană, fiind organizate numeroase expediții în acest scop, iar cea din Tibet a fost cea mai ambițioasă dintre acestea. Himmler a încercat în mod constant să influențeze activitatea oamenilor de știință, astfel încât aceștia să-și îndrepte atenția asupra subiectelor pseudo-științifice care îl interesau pe el. Cu toate acestea, se pare că Schäfer nu a fost interesat de această pseudo-știință, refuzând ferm să îi permită lui Edmund Kiss (un discipol al teoriei „Welteislehre”, enunțată de Hans Hörbiger) să se alăture expediției. Hörbiger susținea că Atlantida a fost distrusa de un mare potop cauzat de impactul dintre un corp ceresc de gheață și Pământ. Himmler a adoptat această teorie și credea că aceia care au scăpat din Atlantida au emigrat în Asia Centrală, unde au înființat o mare civilizație.

 O expediţie care s-a născut greu

În decembrie 1937, Schäfer a realizat planul final al expediției, care avea ca destinație Tibetul de Est, cu acces din China. Schäfer a fost nevoit să facă însă anumite compromisuri în privința membrilor expediției și să accepte prezența antropologului Bruno Beger, adept al teoriei conform căreia indo-europenii şi-ar avea originea în Asia Centrală, o idee care a fost îndelung dezbătută în cercurile academice. Cu toate acestea, divergențele dintre Schäfer și Himmler s-au adâncit şi, în final, conducătorul SS-ului a cerut ca societatea „Ahnenerbe” să își retragă sprijinul și finanțarea pentru expediție.

Schäfer a reușit să strângă singur banii necesari, însă avea nevoie în continuare de sprijinul politic al lui Himmler. Acesta și-a dat acordul pentru expediție, cu condiția ca toți membrii să facă parte din SS. În afară de Schäfer și Beger, la expediție au mai luat parte Ernst Krause, entomolog, fotograf și operator video, Karl Wienert, geofizician, și Edmund Geer, expert în logistică, responsabil de transport și aprovizionare.

Situația politică din Asia de Est l-a obligat pe Schäfer să-și schimbe planurile iniţiale. După ce a aflat că nu exista nicio posibilitate de a ajunge în Tibet prin China, el nu a avut de ales, fiind nevoit să traverseze India, unde trebuia să negocieze cu autoritățile britanice. Prin urmare, Schäfer a plecat la Londra, în martie 1938, unde a obținut o importantă scrisoare de recomandare adresată lui Sir Aubrey Metcalfe, ministrul de externe britanic din India.

 Tibetanii, fascinați de gadget-urile epocii

Cei cinci exploratori germani au plecat spre Calcutta în aprilie 1938 și au reușit să pătrundă în Tibet abia în luna decembrie, după ce permisiunea de intrare le fusese refuzată inițial, de două ori, fiind nevoiți să petreacă șase luni în micul regat Sikkim, din nordul Indiei. Spre uimirea tuturor, la granița tibetană n-au găsit nici bariere, nici paznici sau soldați. Doar un morman de pietre marca granița dintre cele două țări.

Ajuns în Lhasa, Schäfer a reușit să extindă permisul de ședere de mai multe ori, astfel că au putut să rămână în capitala tibetană timp de două luni. La scurt timp după sosirea lor au început vizitele oficiale, membrii expediției reușind să dezvolte în unele cazuri chiar relații de prietenie cu liderii locali, printre care și primul ministru Yapzhi Langdün, nepotul celui de-al 13-lea Dalai Lama. Antropologul Bruno Beger a avut o influență extrem de pozitivă asupra relațiilor membrilor expediției cu tibetanii. Având o oarecare pregătire medială, el a reușit să trateze cu succes bolile unor membrii ai aristocrației.

Un mare avantaj pentru expediție a fost reprezentat de faptul că fotografia nu era o noutate pentru tibetani. Dimpotrivă, se pare că fotografia a fost introdusă în Tibet încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar la momentul vizitei exploratorilor germani în Lhasa existau deja destul de mulți fotografi amatori entuziaști și chiar unii profesioniști. În afara unui singur incident, când un localnic a aruncat o piatră spre aparatul de fotografiat, Beger a raportat că nu au întâmpinat dificultăți în timp ce făceau fotografii.

Darurile oferite localnicilor de germani indică un mare interes în rândul tibetanilor pentru realizările tehnice ale Occidentului. Deoarece nu aveau suficiente articole tehnice pentru le oferi sub formă de cadouri, Schäfer a fost nevoit să dăruiască o parte din echipamentul expediției. Binoclurile Zeiss par să fi fost deosebit de populare printre miniștrii tibetani. De asemenea, Schäfer a oferit un radio Phillips, o cameră foto, un fonograf, un gramofon și a mai comandat alte cadouri din Calcutta și chiar din Germania.

Cel mai important eveniment din Lhasa și motivul principal pentru cererile repetate ale lui Schäfer de prelungire a permisiunii lor de ședere era „Monlam” (Festivalul de Anul Nou), care dura mai mult de trei săptămâni. Exploratorii au reușit să asiste la sărbătoare, iar Schäfer a oferit o descriere vie și extinsă a festivităților, în jurnalele sale, dar şi în cartea sa, Das Fest der weissen Schleier, dedicată acestui subiect. Mai mult, exploratorii au fost invitați să participe la „Gyalpo Losar”, a doua zi a Anului Nou tibetan, care este considerată o zi mai importantă decât ziua de Anul Nou în sine.

Pentru a obține, din partea guvernului tibetan, permisiunea de a vizita valea Yarlung, considerată „leagănul civilizației tibetane”, unde să găsesc numeroase mănăstiri și temple, Schäfer a mințit în legătură cu simbolul svasticii, susținând că acesta ar fi fost adus în Germania din vale, în urmă cu 5.000 de ani.

La un pas de moarte, în drum spre casă
Expediția s-a încheiat mai repede decât și-ar fi dorit exploratorii, după ce Schäfer a primit o scrisoare de la tatăl său, care îl anunța că războiul este iminent. Germanii au părăsit precipitat Tibetul și s-au îndreptat spre Calcutta, unde Schäfer a fost primit într-o audiență privată de lordul Linlithgow, viceregele Indiei, căruia i-a prezentat un raport detaliat despre expediția sa.

De la Calcuta, exploratorii s-au îmbarcat într-un avion British Airways, cu destinația Bagdad, însă au fost nevoiți să aterizeze de urgență la Karachi, din cauza unor probleme tehnice. La Bagdad au avut norocul să schimbe avionul și să zboare spre Atena cu o aeronavă Lufthansa. După aterizare au aflat că avionul British Airways, care a avut probleme tehnice la Karachi, s-a prăbușit în mare la Alexandria. O surpriză îi aștepta în Atena, un avion nou special, pus la dispoziție de guvernul german, pentru întoarcerea lor acasă în siguranță.

Indiferent de controversele stârnite și de problemele înfruntate, expediția condusă de Ernst Schäfer a fost un succes în ceea ce privește materialele științifice colectate. În urma expediției au fost strânse zeci de mii de fotografii și de pagini cu însemnări atente despre oamenii din Tibet, dar și despre floră și faună. Arhivele federale germane din Koblenz adăpostesc o colecție impresionantă de 17.000 de negative, din cele peste 20.000 realizate de membrii expediției5. Aceste imagini, care arată portretul Tibetului în perioada interbelică, sunt unice, având în vedere că membrii acestei expediții s-au interesat în mod amănunțit de fiecare aspect al vieții în Tibet, mergând de la guvernare și religie, până la cele mai intime aspecte ale vieții cotidiene.


Arestat după înfrângerea Germaniei, Schäfer a fost judecat la Nuremberg, însă a fost achitat, tribunalul considerând că nu a fost vinovat de crime de război. În decembrie 1949 el s-a mutat în Venezuela, împreună cu soția și cu fiicele sale, unde i s-a oferi un post de cercetător. Schäfer s-a întors în Europa în 1954. El a acceptat invitația regelui belgian Leopold al III-lea de a realiza un documentar despre Congo, proiect la care a lucrat câțiva ani. Împreună cu familia sa, Schäfer s-a întors în Germania, unde a obținut un post de curator la „Niedersächsisches Landesmuseum” din Hanovra. Exploratorul a murit în iulie 1992.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole Terra Misterioasă

Read More

Mistere nerezolvate ale Egiptului Antic

Deși cercetată intens, istoria Egiptului Antic păstrează încă multe enigme nedezlegate. Cu toate că această civilizație a lăsat în urmă multe izvoare scrise, cercetătorii știu încă prea foarte puține despre ea.

Intenționat sau nu, egiptenii ne-au lăsat moștenire multe structuri enigmatice, pe care încă nu le-am înțeles pe deplin. O cultură aparte, egiptenii aveau o altă viziune asupra vieții și – mai ales – asupra morții.

Numeroase izvoare ne dau indicii despre această cultură misterioasă, dar multe secrete sunt imposibil de descifrat în prezent. Iată câteva dintre ele.

1. Cum a murit Tutankhamon?

Deși a murit de tânăr, Tutankhamon este probabil cel mai faimos faraon din istoria Egiptului Antic. A urcat pe tron la doar 9 ani și face parte din Epoca de aur a faraonilor.

S-a căsătorit la doar 7 ani, cu Ankesenamon, nimeni alta decât sora sa vitregă. A domnit în Egipt doar 9 ani, murind la frageda vârstă de 19 ani.

Mumia sa a fost descoperită în 1925 de echipa arheologului Howard Carter, iar de atunci a fost analizată de mai multe ori.
Cu toate acestea, nimeni n-a putut spune cu exactitate ce a determinat moartea prematură a faraonului. Radiografiile arată că Tutankamon era sănătos și într-o formă foarte bună.

Nu avea nicio infecție, iar în acest context moartea sa e cu atât mai inexplicabilă. În 2013, o echipă de cercetători britanici a realizat un film documentar, „Tutankamon: Misterul mumiei arse”.

Pe baza radiografiilor realizate în 1968 (dublate de un RMN realizat în 2005), cercetătorii au descoperit că Tutankamon prezenta multiple fracturi și avea un picior rupt.

Pe baza acestor date, oamenii de știință au concluzionat că faraonul a murit, cel mai probabil, într-un accident nefericit. Potrivit National Geographic, este foarte posibil ca Tutankamon să fi fost lovit de un car de război, de un cal sau chiar de un hipopotam.

Asta ar explica, spun cercetătorii, multiplele fracturi la nivelul coastelor. O altă teorie a fost avansată de profesorul Albert Zink, de la Institutul Italian pentru Mumii.

Potrivit lui Zink, care se bazează pe 2.000 de tomografii computerizate și pe teste ADN, Tutankamon ar fi murit din cauza faptului că era produsul unei relații incestuoase.

Părinții lui erau frați, iar acest lucru este posibil să fi avut un impact major asupra sănătății faraonului. Mai mult, Zink susține că accidentul cu carul de război e aproape imposibil. Principalul motiv? Avea un defect la unul dintre picioare și nu putea sta în picioare fără susținere.

De altfel, în mormântul lui Tutankamon au fost găsite 130 de bastoane, pe care probabil că le utiliza frecvent. Desigur, în lipsa altor dovezi, orice teorie cu privire la cauza morții faraonului este doar o speculație.


2. Istoria Egiptului Antic – încălțările din templul din Luxor

În 2004, arheologul Angelo Sesana a publicat un articol în revista Mnemonia, cu privire la o descoperire făcută de echipa sa în Egipt.

Potrivit articolului, Sesana și echipa sa au descoperit un borcan, plasat intenționat în spațiul îngust dintre două ziduri de cărămidă ale unui templu din Luxor. Înăuntrul borcanului se aflau șapte perechi de încălțăminte.

De ce au fost ele puse în borcan și de ce au fost ascunse în templu? Nimeni nu știe cu exactitate. Andre Veldmeijer, expert în moda Egiptului Antic, a examinat fotografii ale încălțămintei găsite de Sesana. Potrivit expertului, este vorba despre încălțăminte scumpă, produsă în altă țară.

Așadar, fostul lor proprietar trebuie să fi fost o persoană bogată. Ce l-a putut determina pe acest om să pună pantofii într-un borcan, iar apoi să-i ascundă în templu? Nimeni nu știe și nu putem face altceva decât să speculăm.

Un alt mister al acestor pantofi este vechimea lor. Ei au cel puțin 2.000 de ani, dar fără datarea cu carbon, nu vom putea ști cu exactitate. Din păcate, datarea cu carbon este aproape imposibilă, deoarece pantofii sunt într-o stare avansată de degradare.
Potrivit lui Veldmeijer, înainte de a fi scoși din borcan, pantofii erau într-o stare remarcabil de bună. Dar, odată scoși la lumina zilei, starea lor s-a deteriorat grav.

3. Secretul mumiei care urlă

Mumiile cu guri deschise, care par să strige, nu sunt o raritate în istoria Egiptului Antic. De fapt, egiptenii obișnuiau să deschidă gurile celor mumificați, pentru a ajuta spiritele să mănânce, să bea și să respire în viața de dincolo.

Cu toate acestea, există o mumie a cărei expresie e mai terifiantă decât în mod obișnuit. Expresia facială a mumiei denumite de arheologi „Bărbatul necunoscut E” arată agonie pură și nimeni nu știe de ce.

Potrivit National Geographic, mumia a fost descoperită în 1886, iar expresia feței ei a stârnit curiozitatea comunității științifice. Există multe teorii cu privire la identitatea și cauza morții acestei persoane, dar niciuna nu a fost confirmată încă.

Unii cercetători cred că ar putea fi vorba de un bărbat care a murit otrăvit sau care a fost îngropat de viu. Alții cred că bărbatul a fost un prinț hitit, care a fost asasinat.
Un studiu realizat în 2008 sugerează că mumia ar putea fi prințul Pentewere, executat pentru că a încercat să-și asasineze tatăl, faraonul Ramses al III-lea.

Dacă teoria este adevărată, ea ar explica modul în care bărbatul a fost înmormântat: înfășurat în piele de oaie, semn că a comis nelegiuiri în timpul vieții. Această teorie ar putea explica și de ce mormântul nu a fost marcat în vreun fel.

Potrivit lui Zahi Hawass, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților din Egipt, aceasta era cea mai grea pedeapsă în istoria Egiptului Antic, deoarece sufletul nu putea trece în lumea de dincolo.

De asemenea, trupul misteriosului bărbat a fost mumificat superficial: nu a fost deshidratat, creierul n-a fost scos din cutia craniană, iar rășina a fost turnată în grabă.


4. Istoria Egiptului Antic – unde a dispărut Nefertiti?

Alături de Cleopatra, Nefertiti este una dintre cele mai faimoase faraoane din istoria Egiptului Antic. A domnit alături de faraonul Amenhotep al IV-lea, până când… a dispărut. După 1336 î.e.n., nu există niciun document care să o menționeze.

Istoricii nu știu care a fost soarta celebrei faraoane, iar lipsa unui mormânt face ca descifrarea misterului să fie și mai grea. Unii istorici presupun că Nefertiti ar fi murit subit, în urma unei epidemii care a lovit Egiptul.

Alții cred că, de fapt, Nefertiti a căzut în dizgrație, iar numele ei a fost șters din toate documentele și de pe toate monumentele vremii.

Alții cred că Nefertiti și-ar fi schimbat numele, prima oară în Ankhkheperure Neferneferuaten, iar apoi în Ankhkheperure Smenkhkare și că ar fi domnit pentru scurt timp drept unică suverană. Din păcate, toate acestea sunt doar speculații și nimeni nu cunoaște cu siguranță soarta lui Nefertiti.


5. Cine a construit complexul de piatră de la Nabta Playa?

Stonehenge nu este singurul complex circular de piatră din lume. Există o structură asemănătoare și în sudul Egiptului. Cercul de piatră de la Nabta Playa este o grupare de pietre plate, descoperită în 1974 de o echipă de aheologi.

Potrivit revistei Archeology Expert, complexul este mult mai mic decât cel de la Stonehenge, dar este posibil să fi avut aceeași întrebuințare. Însă, în lipsa unor dovezi clare, este greu de spus care era utilitatea acestei construcții.

Într-o lucrare din 2005, astrofizicianul Thomas Brophy susține că imaginile captate de sateliți indică faptul că acest complex ar fi fost utilizat în scopuri astronomice.

Potrivit teoriilor, modul în care au fost aranjate pietrele, dar și mormintele de oameni și animale din apropiere sugerează că cercul de piatră ar fi avut o conexiune simbolică cu cerurile.


Nu se știe cu exactitate dacă este vorba de stele, de Soare sau vreun zeu antic despre care nu știm nimic. Potrivit lui Brophy, datele adunate până acum sunt foarte puține. Mai mult, se pare că enigmatica structură este încă în mare parte îngropată în nisip, doar un număr mic de pietre fiind vizibil în prezent.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole Terra Misterioasă

Read More

Cei mai mari criminali ai antichității

Istoria este plină de poveşti cu oameni răi care comit crime teribile. Din pacate acestea sunt atât de multe la număr incat Listverse.com ar fi fost în măsură să faca 10 topuri a cate 10 criminali ai istoriei - bărbaţi, femei şi chiar copii. Insa lista pe care v-o prezentam in Terra Misterioasă  analizeaza zece oameni din istorie care au fost deosebit de cruzi şi care, în multe cazuri, sunt de amintit doar din acest motiv.
- traducere din limba engleză-

10
Împărăteasa Wu

Wu Zetian a fost o împărăteasă in China, din octombrie 690 până în februarie 705. Ea este singura femeie din istoria chineză care a domnit ca imparateasa. A fost un criminal  nemilos, crud, sadic si perversa sexual, care si-a condus poporul in haos. A comandat torturi, execuţii şi sinucideri fortate,toti rivalii sai au fost exilaţi sau executati, inclusiv ex-împărăteasă Wang. Ea si-a executat, de asemeni, membri ai familiei sale, inclusiv nepoata, nepoţi şi si-a ucis chiar fiica nou-născută. Alţi membri ai familiei au fost exilaţi, inclusiv fii ei, unul din ei fiind fortat sa se sinucida. Wu are oe constiinta mii de oameni intoxicaţi , sugrumati, mutilati, arsi şi fierti de vii. Alţii au avut nasul, urechile, picioare sau mainile tăiate. A murit în decembrie 705, la vârsta de 81 de ani.

9
Qin Shi Huang

Qin Shi Huang a fost primul imparat al Chinei de la 221 î.Hr. la 210 î.Hr.. Era paranoic, brutal, crud şi sadic, reusind sa-si masacreze propriul popor. În primul său an la putere, peste 120.000 de familii au fost nevoite să se mute din casele lor. A ars aproape toate cartile din China şi sute de savanţi au fost decapitati sau ingropati de vii. A distrus agricultura si a saracit fermierii, în special prin creşterea impozitelor. La un moment dat, un milion de oameni au fost pusi sa lucreze forţat pentru a construi 4.700 de kilometri de drumuri. A inceput constructia de ziduri de aparare, deschizand drumul pentru Marele Zid din China, dar sute de mii de oameni care munceau au fost înfometaţi până la moarte, sau ucisi. Qin a fost obsedat de ideea de a deveni nemuritor, iar atunci când oamenii de ştiinţă nu au reuşit să găsească o cale, a ingropat de vii 480 dintre ei. Chiar şi în moarte, i-a fost teamă că va fi atacat. El a ordonat construirea unui mausoleu lat de 3 mile, care a necesitat 700.000 de oameni pentru a-l construi, majoritatea dintre ei fiind ucişi în proces. Este posibil ca el sa fi ucis peste 1 milion de oameni. Qin a murit în septembrie 210 î.Hr..

8
Godfrey de Bouillon

Godfrey de Bouillon a fost un cavaler franc, lider in prima cruciadă, o expediţie militară organizata de creştinismul apusean pentru a recâştiga Pamantul Sfant,  în care zeci de mii de oameni au fost ucişi. Dorinta sa cea mai mare era sa-l razbune pe Iisus, ucis de evrei. În 1099, el şi armata sa ajuns la Ierusalim. Intrand in oras i-au ucis pe toti cei care nu au reusit sa părăseasca oraşul, au distrus obiectivele turistice sfinte. Soldati, cetăţeni, evrei şi musulmani deopotrivă au fost ucişi. Victimele au fost fie arse fie li s-ataiat stomacul, pentru o moarte cat mai chinuitoare. Evreii supravieţuitori s-au refugiat intr-o sinagoga, careia Godfrey i-a dat foc. El a ordonat oamenilor săi să vâneze şi să ucidă toţi supravieţuitorii care au părăsit oraşul. Se crede că nimeni nu a supravieţuit. Mormane de maini, picioare si capete au fost împrăştiate în tot oraşul. Se spune Godfrey s-a descaltat şi a mers descult prin gramezile de cadavre, sangele ajungandu-i mai sus de glezne. Este posibil ca peste 70 mii de musulmani sa fi  fost ucişi acolo. Godfrey a murit de la ciuma în iulie 1100.


7
Irod cel Mare

Irod a fost rege al Iudeei de la 37 î.Hr. la 4 î.Hr.. A fost un om fără inimă, paranoic si insetat de sange, care a comis atrocităţi inimaginabile. El este cunoscut cel mai bine pentru faptul ca dorea  sa-l omoare pe Isus şi pentru comiterea Masacrul inocentilor. Potrivit Bibliei, Irod a ordonat ca toti băietii cu varsta de 2 ani sau mai tineri să fie ucisi în Betleem. Se estimează că intre 10.000 si 150.000 de băieţi au fost ucişi, dar Betleemul a fost doar un sat, deci istoricii cred că numai câteva zeci de băieţi au fost ucişi, insa Irod ar fi făcut-o, indiferent de numărul băieţilor care trebuiau ucisi. El a ordonat moartea a mii de oameni, inclusiv preoti, rivali ai sai, bunicul, soacra,cumnatul, unchiul, soţia, 3 fii (unul din fii săi a fost ucis la doar câteva zile înainte de Irod a murit), si oricine altcineva care parea o ameninţare pentru el, dar cele mai multe dintre victimele sale erau nevinovaţi. Era capabil sa ucida pe oricine , doar să rămână la putere. La scurt timp înainte de moartea sa, Irod a poruncit ca oamenii mai importanti din Iudeea sa fie executati, astfel că înmormântarea sa va fi marcata de o revărsare naţională de durere. Din fericire, aceasta comanda a fost ignorata. A murit in anul 4 i.Hr. din cauza bolii. Fiii săi, de asemenea, au devenit personaje negative ale Bibliei. Fiul său, Irod Antipa l-a ucis pe Ioan Botezătorul şi a fost implicat în uciderea lui Isus. Şi Iacov, fiul lui Zevedeu, a fost decapitat de Irod Agripa.

6
Regele Ioan

John a fost rege al Angliei din aprilie 1199 în octombrie 1216. El a sărăcit Anglia intr-un mod nemaintalnit, a tradat tratatul Magna Carta şi a inspirat legenda lui Robin Hood. A fost un om lacom, violent, maliţios, crud, nemilos, libidinos şi nesimţit. Si-a trădat prietenii, tatăl, fraţii, soţia şi ţara. A sedus soţiile şi fiicele prietenilor si dusmanilor (a avut  12 copii nelegitimi), si si-a exilat rudele şi părinţii lor. A închis şi ucis pe toti care il ameninţau sau rivalizau cu el, inclusiv pe nepotul său, Arthur. Când oamenii nu ii ascultau ordinele, ii arunca în închisoare, legati goi pe un pat de plumb, lasandu-i sa moara de foame. A jefuit toate veniturile Bisericii şi a dispus ca orice preot, episcop şi stareţ sa paraseasca Anglia, cei care raman urmand a suferi consecinţele. A torturat, spânzuraţ, decapitat, înjunghiat, orbit si infometat mii de oameni; a dus o campanie impotriva evreilor, în Anglia, pentru a le lua toţi banii, trimitandu-i in  închisoare şi torturandu-i. Ioan a încercat sa-si exploateze cat mai mult poporul, punand în aplicare o creştere uriaşă a impozitelor. Unele impozite s-au ridicat cu până la 300%. Aceste impozite au distrus vieţile a zeci de mii de oameni. Cu toata cruzimea sa, John a fost un las. În fapt, atunci când Normandia, a fost cucerita de Franta, John statea in pat cu sotia sa, ordanand armatelor sale sa se retraga. Din fericire, Ioan a murit înainte de a putea începe într-un război pe scară largă, in care Anglia si-ar fi pierdut toate teritoriile. El a murit în octombrie 1216 de la consumul de prea multe piersici şi prea multa bere bauta.

5
Tamerlan cel Mare

Tamerlan (sau Timur) a fost un cuceritor din sec. al-XIV-lea in Asia Centrală , de Vest şi de Sud şi fondator al Imperiului Timurid şi dinastiei Timurid. El credea ca este urmasul Genghis Khan, fiind un cuceritor crud, nemilos, fără inimă şi însetat de sânge, care a adus teroare şi distrugerea a milioane de oameni. În unele locuri, mii au fost forţaţi să sară de la inaltimi foarte mari. 200.000 de soldati capturati şi civili au fost ucişi în India. Au fost decapitati 20.000 de cetăţeni de la Alep,  70.000 in  Ifshan, inca 70.000 în Tikrit şi 90.000 în Bagdad. În unele ocazii, el a ordonat ca mii de oameni să fie omorati lent prin sufocare. Turnuri uriaşe făcute din craniile duşmanilor săi au fost construite pentru a le admira cu satisfacţie. Oamenii au fost de multe ori decapitati, arsi, înjunghiati, dezmembrati si ingropati de vii. A ucis intre 15 si 20 de milioane de oameni. Tamerlan a murit în februarie 1405 din cauze naturale.

4
Nero

Nero a fost al cincilea împărat al Romei, din 54 e.n. pana in 68 e.n.. El a dus la ruina Imperiului Roman arzand oraşe întregi. A ucis mii de oameni, inclusiv matusa lui, sora vitregă, ex-sotia, mama, soţia şi fratele vitreg, omorand sistematic fiecare membru din familie. Unii au fost ucişi în mistuitoare bai fierbinti. El a otrăvit, decapitat, înjunghiat, ars, a fiert oamenii,i-a crucificat şi i-a tras în ţeapă. Viola de obicei femeile şi apoi le taia venele şi organele sexuale. Se spune că a avut orgasm în timp ce Roma ardea.Focul a ucis mulţi dintre cetăţenii Romei şi sute de mii de oameni nevoiaşi din mahalale. Deşi Nero a pornit focul, el a dat vina pe creştini. Mii de creştini au fost infometati pana la moarte, arsi, sfâşiati de câini,dati hrana la lei, crucificati, folositi ca torţe umane şi bătuti în cuie pe cruce. A fost atat de rău incat  mulţi dintre creştini au crezut că a fost Antihristul. El chiar i-a torturat şi ucis pe apostolul Pavel şi pe Petru,discipolul sau. Pavel a fost decapitat şi Petru a fost răstignit cu capul în jos. Nero s-a sinucis cand a realizat ca a pierdut puterea şi viaţa lui era în pericol.

3
Caligula

Caligula a fost al treilea  împărat al Romei, din 37 e.n. pana in 41 e.n A fost sălbatic, sadic, extravagant, cu o înclinaţie pentru aventuri sexuale. În primele 3 luni de la preluarea  domniei sale de teroare, peste 160.000 de animale au fost sacrificate în onoarea sa. El a suferit mai târziu de o febră a creierului care l-a transformat intr-un bolnav mintal, crezandu-se zeu. Sub Caligula, legea a devenit un instrument de tortură. El a crezut ca deţinuţii ar trebui să sufere o moarte dureroasă, incepand să ucidă cu brutalitate pentru a se distra. Isi va ucide adversarii încet şi dureros , in ore sau zile. El a decapitat şi strangulat copii, oamenii au fost bătuţi cu lanţuri grele,a forţat familiile să participe la executarea copiilor lor. Multor oameni li s-au taiat limbile,  prizonierii erau dati ca hrana la lei, pantere si ursi .Ordona, uneori, ca oamenii să fie ucisi de elefanţi. Cruzimea sa i-a făcut pe multi oameni să se sinucidă. Facea sex cu o multime de femei, inclusiv cu cele 3 surori. Si-a exilat apoi surorile, omorandu-le sotii. Distractia sa preferata era taierea oamenilor de vii, despicandu-i de la scrot pana la gat, sau scotandu-le maduva. Îi plăcea să manance testiculele victimelor. Si-a ucis cei mai multi prieteni si socrul .La un moment dat, Caligula a declarat: "As dori ca Roma sa fi avut un gât, ca sa pot taia toate capetele lor, cu o singură lovitură!" In anul 41, Caligula a fost ucis de Casius Chaerea, un om de care Caligula si-a bătut joc la o instanţa de judecată pentru efeminarea lui.

2
Attila Hunul

Attila condus hunii de la 434 e.n. la 453 e.n. . El a fost liderul Imperiului Hunic care se întindea de la râul Ural pana în Germania şi de la Marea Baltică la Dunăre. El a fost un barbar însetat de sânge, crud şi nemilos, mare  iubitor de luptă. El a vrut să distrugă Imperiul Roman şi toti locuitorii lui. Dacă aţi fi fost un cetăţean în Roma şi ati fi implorat mila, el v-ar fi ucis. A fost o ameninţare la fel de mare si pentru triburile teutonice, nu doar pentru romani. Era atât de distructiv ca oamenii au crezut că a fost o pedeapsă de la Dumnezeu, porecla lui fiind  Biciul lui Dumnezeu. Attila şi hunii credeau că viaţa altor persoane este lipsita de sens, torturau şi ucideau  duşmanii , dar si oamenii săi şi întreaga populaţie a oraşelor. El a distrus zeci de  oraşe romane şi e posibil sa fi ucis până la sute de mii de oameni. La un moment dat, Attila a intalnit-o pe Saint Ursula, Fecioara perpetuă, şi a dorit să se căsătorească cu ea. Ea a refuzat, fapt care l-a făcut pe Attila furios, asa ca a omorât-o împreună cu 11.000 dintre tovarăşii ei. Se spune despre el ca ar fi băut sângele femeilor. Si-a mancat 2 dintre fii şi si-a ucis fratele. Attila a murit în 453.

1
Genghis Khan

El a fost Han a Imperiului Mongol intre 1206 - 1227. În acest timp, el a cucerit cea mai mare parte din China şi toată coasta Marii Caspice. Era nemilos, razbunator, crud, şi însetată de sânge. El şi armata sa au distrus nenumarate oraşe au omorau sute de mii de soldati, civili şi copii. Multe persoane au fost ucise prin turnarea de metal topit în ochi sau urechi. Într-unul singur masacru, 700.000 de oameni au fost ucişi. In alt loc, cei săraci au fost decapitati şi bogaţii  torturaţi pentru a afla unde si-au ascuns averile. Femei au fost violate, uneori în faţa a familiilor lor. Viata a sute de mii de oameni a fost distrusa. Se spune că, dacă armata lui ramanea fara apa , taiau venele cailor si beau sangele acestora .Sute de mii de oameni au devenit sclavi. Genghis şi armata sa au ucis de la 20 la 60 de milioane de oameni. Au ucis trei-sferturi din populaţia de Platoul Iranian, care era de la 10 la 15 milioane. El l-a ucis pe fratele său in vârsta de 13 ani doar pentru că acesta  a furat un peşte de la el. Genghis Khan a spus odată: "cea mai mare fericire este sa-ti risipesti dusmanul in vant, sa-i vezi  oraşele sale reduse la cenuşă, sa-i vada pe cei pe care-i  iubeste învăluiti în lacrimi şi să stranga la piept cadavrele fiilor şi fiicellor sale." Genghis Khan a murit din cauze naturale în 1227.

+ Bonus
Vasile ucigasul de bulgari

Vasile al II-lea a fost împărat al Imperiului Bizantin intre 976 - 1025. El a fost descris ca erou-monstru pentru că el a fost un conducător puternic şi de succes dar, de asemenea, unul dintre cei mai cruzi, nemilos şi fără milă din istorie. El a distrus vieţile tuturor celor care au contestat domnia sa. Si-a obligat poporul să plătească taxe mai mari, confiscându-le pământurile, a inchis oamenii  pe viaţă, i-a trimis în exil, i-a torturat sau executat. A început multe războaie, mai ales unul cu bulgarii, care a durat 30 de ani. De-a lungul războiului, Vasile cerea sacrificarea tuturor duşmanilor săi dar si a prizonierilor. Vasile a câştigat războiul în Bătălia de la Kleidon, în care a ucis 15.000 de soldaţi bulgari şi a luat un 15.000 de prizonieri. Vasile a orbit toti prizonierii folosind un fier inrosit in foc si pumnale. La fiecare 100 de prizonieri lasa un om cu un singur ochii, astfel încât acesta sa poata duce restul înapoi acasă. Mii de oameni au murit în timpul călătoriei şi regele bulgar a facut un accident vascular cerebral si a murit, atunci cand i-a vazut. Neimblanzit, in cruzimea sa, Vasile a folosit aceeaşi tactică 2 ani mai târziu, în Macedonia, orbind fiecare soldat din armata bulgară pe care l-a capturat, inclusiv femei şi copii, şi de această dată i-a orbit pe toti. Zeci de mii de soldaţi şi civili au fost ucişi de către Vasile. El a murit în decembrie 1025.

Traducere realizată pentru blogul Terra Misterioasă.



Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole Terra Misterioasă

Read More

Marilyn Monroe ar fi fost ucisă la ordinele lui Bobby Kennedy, fratele mai mic al fostului preşedinte american

Viaţa artistei Marilyn Monroe a stârnit valuri de controverse, dar moartea ei a ridicat nenumărate semne de întrebare şi a dat naştere multor ipoteze. Cea mai nouă teorie stă scrisă în paginile volumului „The Murder of Marilyn Monroe:Case Closed“ şi spune că actriţa ar fi fost ucisă la ordinele lui Robert Francis „Bobby“ Kennedy, fratele mai mic al fostului preşedinte american, John Fitzgerald Kennedy, relatează publicaţia „Daily Mail“.

Moartea actriţei Marilyn Monroe de pe 4 august 1962 nu ar fi fost o sinucidere, aşa cum s-a stabilit, ci o crimă orchestrată de Bobby Kennedy pentru a o împiedica să dezvăluie „secretele murdare“ ale familiei Kennedy pe care le ţinea ascunse într-un mic jurnal roşu, scrie „Daily Mail“.   În plus, Bobby nu ar fi acţionat singur, ci cu ajutorul cumnatului său, actorul Peter Lawford, şi al psihiatrului actriţei, doctorul Ralph Greenson, care i-ar fi administrat artistei o injecţie în inimă cu pentobarbital.

Acestea sunt câteva dintre dezvăluirile făcute într-o nouă carte, scrisă de Jat Margolis, reporter de investigaţii şi expert în viaţa actriţei Marilyn Monroe, şi Richard Buskin, jurnalist la „New York Times“ şi scriitor foarte bine vândut.    Volumul „The Murder of Marilyn Monroe:Case Closed/ Asasinarea lui Marilyn Monroe:Caz închis“ promite să aducă lumină în cazul morţii uneia dintre cele mai cunoscute celebrităţi din toată lumea, prin intermediul declaraţiilor unor martori oculari, după cum „Daily Mail“ a prezentat în exclusivitate. 

„Bobby Kennedy era hotărât să-i închidă gura, indiferent de consecinţe“, ar fi mărturisit Peter Lawford, după cum susţin autorii, acesta fiind copleşit de vinovăţie. „A fost cel mai nebunesc lucru pe care l-a făcut, iar eu am fost suficient de nebun încât să permit să se întâmple“, ar mai fi declarat Lawford.    La crimă ar fi asistat şi medicul de pe ambulanţă, James C. Hall, care a ajuns la locuinţa actriţei şi l-a văzut pe psihiatrul Greenson când îi injecta acesteia pentobarbital nediluat direct în inimă, rupându-i cu brutalitate o coastă, mai scrie „Daily Mail“. Doctorul Greenson acţiona la ordinele lui Bobby Kennedy care îl rugase să „aibă grijă“ de Marilyn. 

Bobby Kennedy a avut o relaţie intimă cu Marilyn, în vara anului 1962, când a fost trimis în Los Angeles de către fratele său pentru a o convinge pe actriţă să nu îl mai sune la Casa Albă şi să-i explice că nu are de gând să îşi părăsească soţia pentru a se căsători cu ea.    Marilyn şi-a îndreptat toată atenţia către Bobby, după ce acesta i-a promis că îşi va părăsi soţia şi o va lua de nevastă, deşi fraţii Kennedy „o pasau de la unul la altul ca pe o minge de fotbal“, după cum spune Lawford.

Dar când Bobby a încercat să o îndepărteze, Marilyn l-a ameninţat că va susţine o conferinţă de presă unde va povesti despre relaţiile sexuale pe care le-a avut cu fraţii Kennedy şi va dezvălui toate secretele familiei, notate într-un jurnal mic roşu pe care îl ţinea ascuns. 

În timpul unei discuţii, Bobby Kennedy i-a cerut jurnalul, dar actriţa a refuzat cu vehemenţă şi totul s-a transformat într-o ceartă presărată cu ameninţări. Atunci, fratele preşedintelui a decis să ceară ajutorul celor doi bodyguarzi ai săi. Unul dintre ei i-a injectat pentobarbital în braţ, timp în care Bobby şi Lawford au căutat jurnalul. Dar cum efectul injecţiei a fost unul de scurtă durată, cei doi bodyguarzi au obligat-o să înghită aproape 30 de pastile. Kennedy, Lawford şi cele două gărzi de corp au părăsit locuinţa, iar ambulanţa a fost chemată de menajera artistei, care a bănuit că este vorba de o supradoză. 

Medicii James Edwin Hall şi Murray Liebowitz au ajuns la faţa locului şi au început manevrele de resuscitare. „Era dezbrăcată. Nu era niciun pahar cu apă, nici alcool. Am remarcat că respiraţia era sacadată, iar pulsul foarte slab şi rapid şi era inconştientă“, a declarat Hall. 

„În momentul în care m-am aplecat peste ea, mi-am dat seama – nu era nicio urmă de vomă, lucru neobişnuit în cazul unei supradoze, respiraţia nu avea miros de droguri, un alt simptom clasic“, a mai spus medicul.   Medicii reuşiseră să-i redea respiraţia, când Greenson a apărut şi le-a spus că este doctorul actriţei şi că se va ocupa el. Acela a fost momentul în care psihiatrul i-a administrat injecţia letală. „Au fost cinci martori la uciderea actriţei Marilyn Monroe“, scriu autorii. „Trei dintre cei cinci – Lawford şi medicii de pe ambulanţă, Hall şi Liebowitz, susţin că Ralph Greenson este responsabil“, citează „Daily Mail“.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole Terra Misterioasă

Read More

Bizarul Experiment Philadelphia

Daca ati citit bestsellerul ”Experimentul Philadelphia” de Charles Berlitz si William Moore, sau ati vazut filmul cu acelasi nume, în mod cert ati gasit aceasta poveste ca fiind extrem de tulburatoare, aflata undeva la granita dintre science-fiction si realitate.

„Experimentul Philadelphia” este un presupus experiment militar efectuat de Marina SUA la santierul Naval din Philadelphia, în luna octombrie 1943. Potrivit rapoartelor, distrugatorul USS Eldridge ar fost facut invizibil neputând fi detectat de dispozitive inamice. Seria de experimente strict secrete care au primit indicativul Rainbow ar fi avut la baza un aspect al teoriei câmpului unificat, un termen inventat de Albert Einstein, precum si echipamente create de Nikola Tesla.

Principalele informatii despre „Experimentul Philadelphia” le avem de la doi martori oculari, un presupus membru al echipajului USS Eldridge – Carlos Miguel Allende – si Alfred Bielek care sustine ca a facut parte din echipa tehnologica.

În iulie 1943 experimentele erau aproape de succes. Aparatura instalata la bordul lui USS Eldridge a functionat perfect, puternicele câmpuri electromagnetice au fost declansate, si vasul a devenit invizibil pe radare. În timpul experimentelor vasul era acoperit de un fel de ceata verzuie, puternic încarcata electrostatic. Martorii de pe vas au sustinut ca echipamentele metalice scoteau scântei ciudate, albastru-verzui.

La 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil si pentru ochiul uman. Când a fost pornit experimentul, nava a fost din nou învaluita de faimosa ceata verzuie, apoi energia pulsata în echipamente a fost intensificata treptat. Între timp se auzea zbârnâitul echipamentului iar cercetatorii care priveau au vazut cum nava dispare, împreuna cu ceata cenusie. Nu numai ca devenise invizibila pentru radar, acum nava devenise invizibila si optic. Eldrige reusise forma suprema a camuflajului – invizibilitatea totala.

Initial, urma vasului era vizibila în apa, dar la scurt timp a avut loc un efect si mai bizar. Când Eldrige a început sa reapara a avut loc un flash puternic de lumina si nava a disparut înca o data, dar de data aceasta nu se mai vedea urma pe apa. Nava se volatilizase si aparuse în portul Norfolk, situat la 600 km distanta. Dupa câteva minute aceasta se dematerializeaza si reapare din nou într-o ceata verzurie densa în Philadelphia.

Dupa aceasta calatorie miraculoasa nava se întoarce intacta. Dar în ceea ce priveste echipajul povestea este cu totul alta, de-a dreptul înspaimânt?toare. Moleculele corpurilor oamenilor si navei erau amestecate.

„Primul lucru care l-au gasit au fost doi marinari „îngropati” în podeaua de metal a navei, corpurile acestora erau literalmente îngropate în otel, erau pe moarte, sau aproape morti. Alti doi stateau drepti, tot îngropati în otel. Al cincilea om avea mâna îngropata în otel pâna la încheietura”, a povestit Bielek.

Altii pur si simplu lipseau. Restul de supravietuitori aveau înca si alte probleme survenite din cauza puternicului câmp electromagnetic la care a au fost expusi.

„Oamenii au fost molecular atasati de nava, legati de nava, în timp ce a fost teleportata. Unii au înebunit, altii au luat foc, unii au devenit invizibili. Lucruri teribile, oribile au patit acesti membri ai echipajului”, a declarat cercetatorul Robert Goerman.

„Problema era ca sistemul nervos nu a putut suporta expunerea la acel nivel de câmpuri magnetice si electrice si au suferit leziuni neuronale”, a continuat Bielek.

Potrivit unor rapoarte unele dintre victime au fost institutionalizate, desi au fost în mod fals dati disparuti în actiune. Familiilor li s-a spus ca au pierit pe mare în timpul razboaielor. Pusa în fata acestor efecte secundare bizare si a scenelor de groaza descoperite la bordul navei, Marina a renuntat la întreaga operatiune.

Echipa stiintifica a fost dizolvata, registrele navei schimbate pentru a arata ca nu a fost niciodata în Santierul Naval din Philadelphia si martorii fortati sa semneze juraminte pentru a pastra secretul. Si asa s-a închis experimentul din al Doilea Razboi Mondial în domeniul invizibilitatii si teleportarii.


Cu toate acestea este greu de crezut ca asemenea experimente nu au fost reluate mai târziu.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole Terra Misterioasă

Read More

Relicve care vorbesc despre contactele dintre civilizatia umana si cea extraterestra

Relicve care vorbesc despre contactele dintre civilizatia umana si cea extraterestra continua sa apara. O serie de artefacte mayase descoperite de arheologi atesta aceste întâlniri de gradul 0.

Guvernul mexican a dezvaluit documente si imagini cu discuri mayase gasite în Calakmul, Mexic, care ilustreaza detalii despre contactul cu extraterestri, înfatisând nave spatiale conduse de fiinte extraterestre. Dezvaluirea se datoreaza Institutului National de Antropologie si Istorie, care publica amanunte despre o descoperire facuta acum 80 de ani.

Aceste piese arheologice uimitoare vor face obiectul unui documentar produs de Raul Julia-Levy si regizat de Juan Carlos Rulfo. Fotografiile discurilor au fost prezentate pentru prima data de Klaus Dona si Dr. Nassim Haramein în timpul unei conferinte care a avut loc în Saarbrücken, Germania, în iunie 2011.

Raul Julia-Levy pretinde ca mayasii au avut scopul de a conduce planeta mii de ani, dar au fost obligati sa scape dupa o invazie de ,,oameni cu intentii intunecate”, lasand in urma dovezi ale unei rase foarte avansate.

De ce elibereaza Guvernul mexican aceste secrete de stat care au fost protejate timp de 80 de ani? Raspunsul nu este tocmai clar.


Luis Augusto Garcia Rosado este cel mai înalt oficial guvernamental din Mexic care a discutat despre extraterestrii. Rosado a vorbit despre contactul „dintre mayasi si extraterestrii, incidente documentate de traduceri ale unor texte pe care guvernul le-a pastrat în siguranta în galerii subterane de ceva timp”. Acesta a mentionat, de asemenea, despre „platforme de aterizare în jungla, vechi de 3.000 ani”.

Fotografia alaturata prezinta una din piesele mayase, ce nu poate fi mai explicita decât atât. Se poate observa un dispozitiv pe care noi îl numim în mod obisnuit OZN, în care se afla un astronaut (5) care controleaza un motor (6). Cele doua cercuri din centru (1) pot fi considerate ca o planeta si atmosfera ei, de aceea, am putea presupune ca ar putea fi vorba de Pamânt, aflat în apropierea Lunii. (3) seamana cu o cometa, ce are în interior un OZN (2), apoi, mai la stânga, întâlnim un alt dispozitiv (4) care pare sa actioneze direct asupra cometei.

O alta piesa extrem de interesanta pare a reprezenta o explozie solara. Soarele trimite un “jet de raze” în aceeasi atmosfera a Pamântului, activitate monitorizata în mod regulat de catre NASA în zilele noastre. Trei OZN-uri sunt prezente pe acest artefact, din care unul se afla direct în fata jetului solar. O alta planeta este, de asemenea, reprezentata, dar este dificil sa se determine care din ea face parte din sistemul nostru solar.

Amintim ca Dimitri Medvedev, fost presedinte al Federatiei Ruse, a recunoscut existenta extraterestrilor la finalul interviului acordat la 7 decembrie 2012, pentru cinci canale de televiziune din Rusia, când microfoanele erau deja închise, scrie publicatia italiana Corriere della Sera.

„Extraterestrii sunt de ceva timp printre noi. Nu va pot spune exact câti sunt. Nu putem vorbi despre acest lucru fara a provoca panica, dar daca veti urmari filmul ”Men in Black” veti întelege ca aceasta este o realitate”, a declarat Medvedev, potrivit Corriere della Sera.

Medvedev a explicat ca atunci când trece puterea de la un presedinte la altul, pe lânga valiza cu coduri nucleare, sunt predate si doua dosare extrem de speciale – unul contine detalii cu privire la toate „vizitele” extraterestrilor pe Pamânt, iar celalalt dosar contine rapoartele de la „servicii secrete absolut închise”, adica cele care nu exista oficial si care îi monitorizeaza pe extraterestrii aflati pe teritoriul Rusiei.

Mai surprinzator, la 21 septembrie 1987, în cadrul unei reuniuni a Adunarii Generale a ONU, presedintele Statelor Unite, Ronald Reagan, a lasat audienta cu gura cascata, dupa ce a tinut din senin un discurs despre amenintarea unei invazii extraterestre si despre importanta solidarizarii oamenilor si pregatirea pentru a face fata unei eventuale agresiuni.


„Din când în când ma gândesc cât de rapid ar fi înlaturate diferentele din toata lumea daca am fi amenintati de ceva din afara acestei lumi. Cu toate acestea va întreb, nu exista deja o forta extraterestra deja traind printre noi?”


Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.

Read More

Mari mistere ale Terrei

Omul iubeste misterul: in iubire, in istorie, in natura. Oriunde. in trecut, multe lucruri s-au intamplat si majoritatea oamenilor din timpurile actuale le cunosc deloc sau prea putin. De la organizatii, la planuri si pana la locuri secrete, va invitam sa descoperiti cinci mistere incredibile, pe care probabil ca nu le stiati.



Valea oamenilor fara cap

Undeva prin nordul Canadei, raul Nahanni isi croieste drum printre muntii inzapeziti. El coboara, lasand in urma ghetarii si deschizand o vale larga. Tonele de apa cad intr-o cascada uriasa. La stanga si la dreapta, pe tarmuri, gheizerele isi arunca din cand in cand aburii fierbinti si apa clocotita. Un front atmosferic atipic aduce un aer nesperat de cald. Acolo, pe valea Nahanni, ai zice ca se afla o lume in aceasta lume.

Una tropicala, care se rupe de tot contextul natural neprimitor. Nahanni a fost intens frecventata de catre cautatorii de aur, pentru ca raul abunda in pretiosul metal. Cu toate acestea, i se spune si „valea oamenilor fara cap”, pentru ca aici au avut loc crime inexplicabile. in 1908, fratii Macleod au ajuns in zona pentru a identifica locurile bogate in aur. Au fost gasiti mai tarziu pe mal, decapitati. in 1917, elvetianul Martin Jorgenson a fost gasit la fel. in 1945, un miner din Ontario a fost descoperit in sacul sau de dormit, dar fara cap.

Multi au spus ca toate crimele au fost facute de ursii grizzly, insa hai sa fim putin seriosi, ce urs isi decapiteaza cu precizie victimele? Alte ipoteze sustin ca unele triburi indiene isi apara astfel locurile sacre. Nu in ultimul rand, s-a vorbit despre entitati malefice care controleaza valea…

Harta Creatorului

in 1995, Aleksandr Chuvyrov, profesor de stiinte fizice si matematice la universitatea Bashkir din Rusia, pornea un studiu privind migratia chinezilor spre Siberia si muntii Urali. Cercetarile ulterioare s-au dovedit a fi spectaculoase, asta pentru ca profesorul a aflat despre niste placi de piatra descoperite prin secolul XVII, undeva prin sudul muntilor Urali, intr-un sat numit Chandar.

Ajuns acolo, Aleksandr a cautat in van placile. Cand speranta, care ce-i drept moare ultima, chiar era pe moarte, un batran a venit la profesor, conducandu-l pana in spatele curtii sale, unde se aflau cateva placi impresionante. Ele aveau sculptate harti si mesaje intr-un limbaj necunoscut. Mai mult, prin analize performante s-a aflat ca acele placi contineau scoici cu vechimi de peste 120 milioane de ani, care au dus la datarea placilor la o vechime identica. Hartile aratau regiunea Ural modificata, cu baraje uriase si sisteme de irigatii pe toate cele trei rauri principale.

Cireasa de pe tort a fost reprezentata de analiza materialului: trei straturi de roci diferite, dintre care ultimul un portelan special cu rol de protectie. Profesorul Chuvyrov a marturisit uimit ca acele placi nu puteau fi facute manual, ci cu anumite masinarii. Nu stim altii cum sunt, dar noua acesta chiar ni se pare un mare mister…

Grifonul din Brentford

Grifonul este animalul mitologic jumatate vultur, jumatate leu, care avea rolul de a pazi comorile si lucrurile de valoare. De la mitologie si pana la realitatea trecutului sau a prezentului e cale lunga. Nu la fel se intampla cu grifonul din Brentford, un oras din Marea Britanie. Acolo, mai multi oameni au relatat ca au vazut creatura de pe strada sau dintr-un autobuz. O stire a aparut si la 6 o’clock news, cand un psiholog ce facea jogging a vazut un grifon pe o benzinarie…

Se pare ca englezii si scotienii, daca nu au monstri, si-i inventeaza (monstrul din Lochness; acum grifonul din Brentford). stiti ce e chiar interesant? Se pare ca in expeditiile sale, celebrul James Cook l-a avut alaturi pe Joseph Banks, un botanist. Acesta a relatat ca a capturat un grifon de pe o insula din Pacific si l-a adus in Marea Britanie. Acum, locuitorii din Brentford sustin ca e vorba de unul si acelasi grifon…

Avionul vechi de mii de ani
India a fermecat o lume intreaga. De la noi, cele mai bune exemple sunt Eminescu si Eliade, care s-au contopit cu cultura indiana, cautand niste raspunsuri. Scrierile vechi sanscrite sau hindu contin informatii pretioase din toate domeniile, de la astronomie si pana la matematica.

Anumite texte, vechi de mii de ani, vorbesc despre Vimana, o masinarie capabila sa zboare. Exista planuri detaliate, studii despre energia nucleara, despre electricitate, despre vortexuri cu ioni si invizibilitate.

Poate ar trebui sa ne uitam in trecut ca sa mergem spre viitor? Mai mult ca sigur. Textele descriu un avion nuclear, lucru imposibil pentru acele timpuri. Cu toate acestea, exista informatii despre Mohenjo-Daro, un oras care a fost ras de pe fata pamantului acum 3000 de ani. Studiile moderne au aratat ca acolo exista un nivel inalt de redioactivitate, iar oasele gasite sunt incarcate cu nivele mult mai mari fata de cele de la Hiroshima sau Nagasaki. Sa fi avut popoarele vechi de-a face cu energia nucleara?

Ce a facut Iisus de la 12 la 30 de ani?

Potrivit Bibliei, la 12 ani Iisus era intr-un templu din Ierusalim. Apoi, la 30 de ani era botezat de catre Ioan Botezatorul. Dar ce anume anume a facut Mantuitorul in optsprezece ani? Exista unele marturii care spun ca a luat calea orientului, mergand spre Irak si Pakistan, apoi pana in Tibet, unde a petrecut sase ani.

Citeste si : Iisus nu a existat niciodată! Este doar o invenţie

A existat Iisus sau nu?

Au fost sase ani de invataturi, Iisus intorcandu-se plin de pilde in Ierusalim. in 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns in Tibet, unde a descoperit o scriere veche de cel putin o mie de ani. in ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre calugari. intrebandu-l pe lama ce inseamna Issa, acesta i-a raspuns „Iisus”.

Notovich a scris si o carte intitulata „Viata secreta a lui Iisus”. Mai mult, exista Bhavishya Maha Purana, o scriere indiana veche, in care Printul Casmirului relateaza despre intalnirea sa cu un om cu plete, imbracat in alb si foarte intelept, care spunea ca este nascut dintr-o virgina, nu este iubit de poporul sau si este fiul lui Dumnezeu…

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.

Read More

Dragonii, un mit bătrân cât omenirea

Dragonul ocupa un loc important în mitologia chineza. Apare în picturi, literatura, poezii, arhitectura, cântece si în multe alte aspecte ale spiritualitatii chineze. Originea dragonilor chinezesti este necunoscuta, dar, cu siguranta, anterioara istoriei scrise.

Dragonul ceresc chinezesc este un simbol al natiunii chineze (animal totemic). Chinezii din toata lumea se proclama cu mândrie descendenti ai dragonului. Dragonii sunt considerati creaturi mitice divine care aduc abundenta, prosperitate si noroc. Ca emblema a împaratului si autoritatii imperiale, legenda dragonului chinezesc strabate civilizatia si cultura chineza pâna în zilele nostre. Bunavointa dragonului semnifica maretie, bunatate si binecuvântare.

Dragonul chinezesc (Long), simbolizeaza puterea si desavârsirea, curajul si îndrazneala, eroismul si perseverenta, nobletea si divinitatea. Un dragon depaseste obstacolele pâna când reusita este a lui. Este energic, hotarât, optimist, inteligent si ambitios. Spre deosebire de energiile negative asociate dragonilor occidentali, majoritatea dragonilor orientali sunt frumosi, prietenosi si întelepti. Sunt îngerii Orientului. Nici pe departe detestati, ei sunt iubiti si venerati. S-au construit temple si altare în cinstea lor, pentru ca ei patroneaza ploaia, râurile, lacurile si marile.

Multe orase chinezesti au temple unde oamenii ard tamâie si se roaga dragonilor. Tot ce este legat de dragonii orientali este binecuvântat. Anul dragonului este o data la 12 ani si este norocos. Actualii astrologi orientali pretind ca un copil nascut în anul dragonului se va bucura de sanatate, prosperitate si longevitate. Exista 9 tipuri majore de dragoni: dragonul ceresc (care sprijina si apara lacasele zeilor), dragonul divin (care produce vântul si ploaia în beneficiul omenirii), dragonul subteran (stapânul apelor curgatoare), dragonul comorilor ascunse (care pazeste averile tainuite), dragonul cu coarne (cel mai puternic), dragonul înaripat (singurul având aripi), dragonul încolacit (care traieste în lacuri), dragonul galben (care i-a daruit legendarului împarat Fu Xi elementele scrierii) si dragonul rege (care se refera de fapt la patru dragoni, fiecare domnind peste una din cele patru mari – de est, sud, vest si nord).

Cel mai cunoscut tip de dragon chinezesc este dragonul cu coarne, sau Long, care produce ploaie. În plus, mai exista un tip de dragon care traieste în ocean si un altul, acoperit de solzi, care locuieste de obicei în mlastini si, uneori, în munti.

Chinezii au reprezentat dragonii de asemenea în 9 moduri, fiecare dintre ele evidentiind o caracteristica diferita a dragonului.

Astfel, exista dragoni sculptasi pe partea superioara a clopotelor si gongurilor, pentru ca dragonii au obiceiul sa strige tare când sunt atacati.

Un alt tip este gravat pe cheile instrumentelor cu coarde, celor mai multi dragoni placându-le muzica.

Un alt treilea este sculptat în partea de sus a tablitelor de piatra (cu inscriptii), pentru ca dragonii iubesc literatura.

Al patrulea, la baza monumentelor de piatra, pentru ca dragonii pot suporta greutati mari.

Al cincilea se gaseste pe stresinile templelor, pentru ca dragonii sunt mereu vigilenti.

Al saselea apare pe grinzile podurilor, pentru ca dragonilor le place apa.

Al saptelea este încrustat în tronul lui Buddha, odihna fiind pe placul dragonilor.

Al optulea se afla pe mânerele sabiilor, pentru ca se stie ca dragonii sunt capabili sa produca un masacru.

Al noualea este gravat pe portile închisorilor, pentru ca dragonilor le plac conflictele si scandalul.

9 caracteristici principale are dragonul Long: cap de camila, coarne de cerb, ochi de iepure, urechi de taur, gât de iguana, pântece de broasca, solzi de crap, labe de tigru si gheare de vultur. Pe maxilarul superior are o pereche de colti de câine. Mustatile lungi, ca niste cârcei, de o parte si de alta a gurii îl ajuta probabil sa-si gaseasca drumul pe fundul lacurilor mâloase. Dragonii orientali sunt orgoliosi, desi sunt întelepti. Se simt insultati când un conducator nu le urmeaza sfatul sau când oamenii nu le cinstesc importanta. Atunci, lovind din coada, dragonii ori nu mai dau ploaie si produc seceta, ori sufla nori negri care aduc furtuni sau inundatii. Dragonii mici sunt autorii unor pozne minore – fac acoperisurile sa curga sau orezul sa se lipeasca.

În cadrul unor parade speciale, oamenii defileaza cu dragoni de hârtie imensi si arunca pocnitori. De asemenea, se întrec pe apa cu barci în forma de dragon pentru a multumi si a îmbuna dragonii. Dragonul face sa cada esenta vietii, sub forma rasuflarii lui ceresti, cunoscuta ca sheng qi. El da un impuls vietii si isi foloseste puterea în formarea anotimpurilor, aducând apa prin ploi, caldura prin stralucirea soarelui, vânt de deasupra marilor si pamânt din sol.

Dragonul este reprezentarea fundamentala a fortelor naturii, cea mai mare forta divina de pe pamânt. Dragonul chinezesc este de multe ori privit ca un simbol al protectiei si pazei divine. Este privit ca Fiinta suprema printre celelalte vietuitoare. El poate sa traiasca în mare, sa zboare în ceruri si sa se încolaceasca pe pamânt sub forma muntilor. Fiind un animal mitic divin, dragonul pazeste de spiritele rele ratacitoare, îi protejeaza pe nevinovati si asigura protectia celor ce detin emblema lui. Dragonul chinezesc este privit ca simbolul suprem al norocului.

Simbolismul si importanta dragonului in cultura europeana

Foarte putine creaturi, fantastice sau nu, i-au fascinat pe europeni precum dragonii. Omniprezenti în blazoane nobiliare si cavaleresti alaturi de grifoni, vulturi, lei, leoparzi, ursi, tauri, cerbi, dragonii ornau cu imaginea lor nu doar arme, scuturi, sigilii, ci si bântuiau prin imaginatia creatoare a tuturor oamenilor din perioada medievala. Atunci au luat nastere sau urmau sa se cristalizeze principelele mituri, legende si credinte referitoare la aceste creaturi fantastice dar extrem de vii în memoria colectiva a tuturor oamenilor.

Cât de mare este interesul si fascinatia pentru dragoni chiar si în zilele noastre, o dovedeste cu prisosinta seria Urzeala tronurilor.

Strajer de comori si demon neînduplecat

În majoritatea legendelor, baladelor si miturilor stravechi, dragonul, sau balaurul cum apare în mitologia românilor, apare ca un paznic sever al comorilor si misterelor sau ca un simbol al raului si al tendintelor demoniace. De altfel, în istoriografia medievala occidentala, Satan este portretizat cel mai adesea sub forma de dragon sau de sarpe, în fond tot o reptila (reala de data asta) derivata din imagistica dragonului.

Aceasta creatura mitologica are o lunga genealogie si o numeroasa filiatie. Cu peste trei mii de ani înainte de Hristos, el aparea în Mesopotamia, iar o mie de ani mai târziu era mentionat în China Antica. Renastea în India cu putin timp înainte de aparitia crestinismului si avea ulterior sa apara în scrierile si mentionarile grecesti de unde s-a raspândit în tot Evul Mediu Occidental.

Monstru stravechi mereu revenind din abisurile fiintei noastre, dragonul este martorul constiintei noastre colective, al radacinilor deopotriva mocirloase si rodnice ale subconstientului nostru. Este unul, dar este multiplu, nu este nicaieri, dar este pretutindeni. A-l nega înseamna a-l confirma. Primul dragon cunoscut este sarpele adamic din Geneza, pe care adesea iconografia biblica l-a prevazut cu aripi, coarne, labe de reptila si bust de femeie. Ultimul este cel care personifica teribila Fiara din Apocalipsa. La vechii greci pazea Gradina Hesperidelor si avea sa fie învins de Hercule. Îl chema Ladon si era fiul lui Typhon si al Echidnei, parinti înca mai monstruosi decât el. Termenii grec si latin „Drakon” si respectiv, „Draco”, de unde a derivat numele de dragon, prezent în majoritatea limbilor europene sub forme proprii, desemnau initial un sarpe urias, în timp ce numele de „Ophis” era rezervat serpilor reali, obisnuiti. Deci cei vechi faceau clar diferenta…

Mereu nemuritor, dragonul a strabatut nelinistit veacurile întunecate ale Evului Mediu. Pe urmele lui Origen, lui Arnobiu, ale lui Ieronim sau ale Sfântului Augustin, reptila fantastica a mai purtat stigmatul de fiara malefica a Scripturilor, balaurul blestemat pe care omenirea era condamnata sa o combata aproape vesnic.

În arhitectura medievala, dragonul a aparut frecvent în arta lor specifica. Fiara fantastica se potrivea de minune în rol de ornament statuar al turnurilor, donjoanelor si castelelor.

Odata cu raspândirea crestinismului în Europa, apare si se consolideaza si figura eroului masculin, solar si viril, haituitor si ucigas de dragoni prin definitie. Daca Antichitatea nu cunoscuse decât putini astfel de eroi (cu precadere în figurile lui Hercule, Perseu si Cadmos), sfintii crestini vor aparea în numar mult mai mare si vor purcede înarmati pentru a scoate din ascunzisurile pustiului dragonii si balaurii, ale caror capete trebuiau taiate. Printre acesti eroi, vor aparea si unele femei, care nu vor înfrunta dragonii cu sabia si lancea, ci îi vor învinge prin virtutea si rugaciunile lor. Un rol cumva similar îl au eroii populari din toate basmele si povestile din folclorul european.

Sunt rai dragonii? Sau poate nu-i cunoastem îndeajuns?

Dragonii mitologici pazesc mai întotdeauna un palat fermecat, o pestera misterioasa sau o frumoasa fecioara. Conform reflectarii acestor simboluri vechi în psihologia moderna, dragonul ar fi nimic altceva decât forta care pazeste imaginea universala a vaginului feminin, ramasa în subconstientul colectiv înca din cele mai vechi timpuri.

Celebrul Carl Jung merge înca mai departe pe urmele acestei asocieri, demonstrând ca dragonul este Mama Primordiala a Naturii, teribila si misterioasa, a carei dragoste este uneori abuziva, posesiva, deci distructiva. Sub înfatisarea femeii care iese din jumatatea trupului de dragon, Jung o descopera pe Echidna, mama tuturor ororilor monstruoase care populeaza si anima Infernul. Un fel de Talpa Iadului occidentala. Eroul-zeu si salvator al lumii îndeplineste ceea ce initial este interzis, ucigând dragonul si dobândind astfel nemurirea (calitate care se transfera deseori de la dragon la eroul razboinic). Foarte interesant si în aceeasi linie susprinzatoare, în iconografia occidentala, dragonul tine locul lui Hristos în caliciul pe care îl tine în mâna Sfântul Ioan. Ochii sai vegheaza cu strasnicie asupra tainei divine a regenerarii materne.

 De aceea pentru adeptii curentului hermetist dragonul este pazitor al marilor cunostinte de natura initiatica si oculta. Denumirea de Dragon de Aur va fi data manualelor destinate cautatorilor de comori spirituale.

Dragonul rosu este prin traditie emblema Tarii Galilor, un teritoriu eminamente celtic, a carui istorie este asemanatoare cu a tinuturilor din seria Urzeala tronurilor. Mabinogion-ul lui Ludd si Llewelyn (cea mai veche culegere istoric-mitologica a triburilor celte din Tara Galilor) povesteste despre lupta dragonului rosu cu dragonul alb, ultimul fiind simbolul invadatorilor saxoni de neam germanic. La sfârsitul luptei, cei doi dragoni se îmbata cu hidromel si sunt îngropati într-un cufar de piatra, ascuns în mijlocul Britaniei. Gasim aici un mit foarte vechi, caci dragonul întemnitat este simbol al fortelor ascunse ale unei fiinte misterioase cu doua fete, Dragonul alb are culoarea livida a mortii, iar dragonul rosu pe cea a furiei si violentei. Îngroparea lor împreuna semnifica fuziunea destinelor. Mânia s-a potolit, dar dragonii se pot manifesta din nou împreuna. Insulele britanice urmau sa nu mai sufere nicio invazie cât timp dragonii n-ar fi fost nedespartiti.

Constatam astfel ca dragonul a fost initial o plasmuire a fricii. Elementele din fiziologia sa: coltii, aripile, solzii, ghearele, privirea si natura lui în acelasi timp reptiliana, acvatica, subpamânteana si aeriana evoca marile reptile disparute  de la pterodactyl la T-rex. Ca si cum subconstientul colectiv al oamenilor si-ar aminti de acesti monstrii si de teroarea pe care o raspândeau.

Dragonii din Westeros si Essos

Evident, asemenea creaturi mitologice nu puteau sa fie ocolite de saga literara „A Song of Ice and Fire”, precum si de ecranizarea sa, seria Urzeala tronurilor. Si aici dragonii sunt fiinte cu puteri si atribute magice despre care locuitorii acestor lumi fantastice credeau ca disparusera în urma cu peste 150 ani, singurele dovezi ale prezentei lor fiind câteva schelete si oua pietrificate. Aceasta pâna în momentul în care regina Daenerys Targaryen a reusit sa faca ouale sa eclozeze mici dragoni. Acestia su o înfatisare foarte asemanatoare cu imaginea lor clasica si obisnuita. În momentul iesirii diu oua, sunt de talia unor pisici, ajungând la maturitate sa aiba dimensiuni atât de gigantice încât pot înghiti un mamut…

Oasele lor sunt de culoare neagra, ca urmare a continutului urias de fier din ele. De fapt, în Urzeala tronurilor, oasele de dragoni erau unele dintre cele mai cautate materiale pentru arme si podoabe. Dragonii din serial sunt imuni la foc si sunt capabili de un mare grad de atasament si recunostinta fata de oamenii care i-au crescut si îngrijit de mici.

Desi portretizati ca animale, dragonii din serial sunt extrem de inteligenti si pot fi usor dresati sa aiba rolul unor devastatori cai de lupta. Sunt totusi capriciosi si temperamentali. Cel mai mare si mai batrân dragon se numea Balerion, avea vârsta de 200 ani si putea înghiti un mamut. Nu aveau o sexualitate fixa, ci, conform autorilor, puteau sa-si schimbe sexul la dorinta.

Povestile despre Dragonii de Gheata erau spuse periodic de catre Batrâna Nan la Castelul Winterfell. Uriasele creaturi fusesera descoperite cu peste 5.000 de ani în urma, în cercul celor paisprezece vulcani din Peninsula Valyrian.

Valyrienii perfectionasera arta de a calari si folosi dragonii în razboaie, astfel încât si-au ridicat un urias imperiu cu ajutorul acestora. Cei din clanul aristocrat al Targaryenilor s-au folosit de dragoni pentru a cuceri si stapâni Cele Sapte Regate. În decursul a sute de ani, dragonii Targaryenilor au murit, cei mai multi fiind ucisi în razboiul civil care a ravasit imperiul. Evenimentul a ramas în istoria Urzelii tronurilor drept Dansul Dragonilor. Cei din ultimile generatii dadeau semne de degenerescenta, nemaiajungând la taliile parintilor lor. Ultimul dragon era pipernicit si handicapat fizic, murind de tânar în timpul domniei Regelui Aegon al III-lea.  Era de fapt o femela de culoare verde, cu aripi atrofiate. A depus cinci oua care nu aveau sa eclozeze niciodata. Drogon, Rhaegal, Viserion, Balerion, Meraxes, Vhagar, Silverwing, Vermitor, Morghul, Tessarion, Meleys, Stormcloud, Arrax sunt doar câtiva dintre dragonii care au contribuit la istoria (fantastica, ce-i drept, dar fascinanta) a seriei T.V. Urzeala tronurilor.


Si astazi, apetitul oamenilor pentru dragoni este la fel de mare ca în trecutul îndepartat. Deci, povestea continua…

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.

Read More