Istorie interzisa - Descoperiri care sfideaza teoriile oficiale

Descoperiri care sfideaza teoriile oficiale .

Un chinez… european. Nu departe de Beijing, intr-o grota din Zhoukoudian, sapaturile intreprinse de dr. F. Eidenreich in anul 1933 au scos la lumina mai multe cranii si schelete umane. Unul dintre cranii apartinea unui vechi european, un altul – unei femei tinere cu craniul alungit, de rasa tipic melaneziana, un al treilea a fost identificat ca apartinand de asemenea unei femei tinere, dar cu trasaturi caracteristice eschimosilor.

Asadar, un barbat european, o fata de la tropice, o alta de la cercul polar – descoperite impreuna in fundul unei grote chineze! Oare in ce fel, acum 30.000 de ani, aceste specimene umane, atat de indepartate geografic intre ele, au ajuns in China de astazi? Acest episod iesit la suprafata din intunericul preistoriei ramane un profund mister. Deocamdata…

[caption id="attachment_480" align="aligncenter" width="605"] In timpuri imemoriale au existat creaturi inzestrate cu inteligenta si extrem de evoluate ?[/caption]

Omul ultimei perioade glaciare poseda suficiente facilitati tehnice pentru a indrepta enormii fildesi curbati ai mamutului? Pana in ziua cand dr. Otto Bader a descoperit in Rusia, in mormantul Sungir, harpoane confectionate din fildesii uriasului animal, niciun savant nu ar fi afirmat ca omul preistoric ar fi avut priceperea de a transforma un asemenea „colt” imens curbat intr-un numar oarecare de harpoane rectilinii.



In acelasi sit, echipa lui Bader a descoperit un ac de os – fata de care acele noastre de otel de azi sunt o replica perfecta – si mii de perle din fildes. La fel ca harpoanele, si celelalte obiecte gasite aveau varsta de circa 28.000 de ani. Existenta totalmente neasteptata a unor obiecte realizate de om intr-o epoca atat de indepartata ar trebui sa atraga reverificarea conceptelor stabilite in legatura cu tehnologia erei glaciare.

Faimoasele cranii din Ierihon, acoperite de argila si cochilii, sunt de tip categoric egiptean. Varsta lor a fost estimata la 6.500 de ani i.Chr., cu circa 1.500 mai vechi decat primele manifestari ale asa-numitei „civilizatii a Nilului”. Aceasta descoperire ridica totusi mai multe intrebari. Capetele mumificate demonstraza deja o aspiratie a omului la nemurire? Daca ar fi asa, atunci inseamna ca avem proba existentei unei religii practicate intr-o perioada foarte indepartata. Insa gandirea metafizica nu se naste spontan, ea este supusa unei evolutii lente. De unde s-a inspirat pentru aceasta poporul Ierihonului?

Profesorul Luther S. Cressman de la Universitatea Oregon a gasit in estul Nevadei, la Fort Rock Cave, doua sute de perechi de sandale din corzi, la fel de bine confectionate precum cele purtate azi pe plaja de la Saint Tropez! Un test cu carbon-14 a relevat faptul ca acestea aveau mai mult de 9.000 de ani. Totusi, ele sunt… recente, daca le comparam cu amprenta unei incaltari descoperita pe o stanca din Fisher Canyon, in comitatul Pershing, tot in Nevada.



In acest din urma caz, urma lasata de sandaua straveche este atat de clara incat imaginea firelor cu care a fost cusuta este extrem de bine conservata. Si totusi, varsta acestei amprente trece, in mod incredibil, de 5 milioane de ani! Potrivit opiniei curente, omul primitiv ar fi aparut acum 2 milioane de ani, dar nu poarta incaltari decat de 25.000 de ani. Si atunci, de unde vin aceste amprente de sandale?

Picturile rupestre din Brandberg, sud-vestul Africii, reprezinta, impreuna, negri din brusa si femei albe, a caror tipologie europeana este accentuata de culoarea deschisa care le acopera epiderma si de cea a parului roscat (culoare rosie) sau blond (culoare galbena). Femeile poarta bijuterii, o coafura rafinata, impodobita cu cochilii si pietre. Gratioasele amazoane sunt inzestrate cu arcuri si tolbe atarnate pe piept. Unii arheologi au emis ipoteza ca ar putea fi vorba despre tinere exploratoare curajoase venite din Creta sau din Egipt in urma cu circa 3.500 de ani. Totusi, ele seamana mai degraba – si amanuntul trebuie subliniat – cu tipul Capsienelor, care au trait in nordul Africii acum circa 12.000 de ani. Ele au, la fel, torsul liber, arcuri, coafura frumos aranjata si benzi de moletiere incrucisate pe picioare. Femeia alba din Brandberg este o veritabila capodopera a artei rupestre. Ea se remarca, asa cum a observat abatele Henri Breuil, in special prin costumatie si prin floarea pe care o tine in mana, amintind astfel de imaginea tinerei care infrunta taurul, descoperita in Creta.

In nord-vestul Australiei, in apropierea muntelui Kimberley, cercetatorii au gasit o serie de gravuri asemanatoare reprezentarilor asiriene si egiptene. Un personaj de talie foarte mare – aproximativ 2 metri! – se afla in mijlocul acestor figuri enigmatice. Cu capul acoperit cu o mitra asemanatoare celor purtate de faraoni, barbatul este totalmente diferit de formele umane, oarecum slabe si „goale”, desenate in mod curent de aborigenii australieni. Destul de bizar, personajul este reprezentat pe orizontala, desi se afla in pozitie de mers.

Ne aflam aici in fata altui mister. Urmele de eroziune a rocilor pe care apar aceste reprezentari permit atribuirea lor unei epoci antice foarte indepartate; oameni din Orientul Apropiat si Asia au ajuns in Australia centrala intr-o epoca indepartata, si daca asa este, cu ajutorul caror mijloace? Se pare ca traditionalele noastre conceptii despre posibilitatile de voiaje lungi pe care le stapaneau stramosii nostri foarte de demult ar trebui revizuite! Admitand ca omul este produsul relativ recent al unei evolutii ce se intinde numai pe doua milioane de ani, coexistenta sa cu monstrii preistorici, mult mai vechi, este considerata o adevarata utopie de stiinta. Si totusi…



Totusi, profesorul francez Denis Saurat a identificat in America de Sud capete de animale, pe calendarul de la Tiahuanaco, ca fiind ale unor Toxodoni, animale care au trait in era tertiara, in urma cu mai multe milioane de ani. De asemenea, potrivit arheologului american A. Hyatt Verrill, pe un anumit tip de ceramica din Panama apare o specie de soparla cu aripi aproape identica cu Pterodactylus, care a trait cu mult inaintea aparitiei omului.

In anul 1924, expeditia stiintifica Doheny a descoperit in nordul Arizonei, in Hava Supai Canyon, o stanca gravata pe care animalul reprezentat semana in mod straniu cu un Tyrannosaurus Rex, stand ridicat pe membrele inferioare. Aceste lucruri aparent imposibile practic ameninta structurile antropologiei. In asemenea conditii, ar exista trei ipoteze valabile pentru a explica fenomenul.

Prima ar fi ca am putea sa avem de-a face cu imagini deformate de artistii anonimi si puse pe seama hazardului asemanarile care ne frapeaza. A doua se bazeaza pe supravietuirea – potrivit datelor stabilite de paleontologii traditionali – catorva animale antediluviene. Este suficient sa amintim senzatia generala suscitata de capturarea unui Coelacanth viu, in 1938, desi se credea ca acest peste osos de talie mare a disparut de pe Terra in urma cu peste 500 de milioane de ani, a unui Vampyroteuthis Infernalis si a Molustei de Panama, ale caror disparitii definitive fusesera datate la 170-300 de milioane de ani i.Chr.

A treia ipoteza este cea mai senzationala, deoarece este vorba despre convingerea ca in timpuri imemoriale au existat creaturi inzestrate cu inteligenta si extrem de evoluate. Aparatorii inversunati ai Cunoasterii neaga insa aceasta ipoteza fara drept de apel. Insa noi, „novicii”, cum am putea oare sa inchidem ochii cand ni se prezinta unelte ingenios lucrate, descoperite in straturi geologice vechi de multe milioane de ani?…

Capetele de piatra gigantice ale olmecilor, gasite in La Venta, Tres Zapotes si in alte situri mexicane, pot fi si ele clasate printre realizarile umane de un tip similar. Aceste sculpturi uriase, taiate din bazalt negru, au intre 1,50 si 3 metri inaltime, iar greutatea lor variaza intre 5 si 40 de tone. Ele sunt asezate pe socluri de piatra, la fel ca unele dintre sferele sus-mentionate. Carierele de bazalt cele mai apropiate se afla la 50 pana la 100 de kilometri. In ce fel, oare, indigenii, lipsiti de vehicule si de animale de tractiune, au putut aduce aceste blocuri de piatra pana in mijlocul junglei, trecand prin zone mlastinoase si ajungand pe locurile unde le vedem noi astazi?



Doua enigme din America Centrala. In cursul anilor 50, o stranie descoperire a atras atentia generala catre Costa Rica: sute de sfere de piatra, de o rotunjime perfecta, realizate din roci vulcanice, se aflau raspandite in jungla. Dimensiunile lor erau variabile – intre 2,50 metri si cativa centimetri. Cateva dintre cele mai mari cantareau pana la 16 tone. Sfere identice au fost gasite si in Guatemala sau Mexic, dar nicaieri altundeva in lume. Aceste sfere enorme ridica mai multe intrebari. Oare ce rasa straveche a putut sa le sculpteze si sa le finiseze pana la perfectiune? Dificultatile tehnice de fabricare, de transport si de asezare pe locurile respective trebuie sa fi fost considerabile. Cu exceptia cazului in care ele ar fi niste formatiuni naturale, cum cred anumiti savanti, dar atunci cu ce scop au fost confectionate? Mai multe dintre acestea sunt asezate pe o platforma de piatra, ceea ce indica faptul ca acest lucru a fost stabilit dinainte de cineva.

De asemenea, multe dintre sfere sunt asezate in grupuri si in aliniamente rectilinii sau orientate catre nord. Se pare ca a fost urmat un plan geometric, deoarece anumite grupuri sunt triunghiulare, altele circulare si altele patrate. Unii cercetatori, mai „inventivi”, au atribuit o semnificatie astronomica acestor vestigii megalitice.

Read More

Istoria interzisă a omenirii. America fascistă

EP.III-Istoria interzisă a omenirii: America fascistă.-Pare greu de crezut, cand vorbim despre Statele Unite ale Americii, bastionul capitalismului, pavaza democratiei etc. etc., sa fi putut exista, in istoria ei, un moment in care sa se fi pus problema instalarii unui guvern fascist. Dar incercam sa nu ne mai miram de nimic, ci doar sa consemnam ce cred unii americani despre evenimentele petrecute la Casa Alba si in jurul ei in perioada Marii Depresiuni Economice.

Pare greu de crezut, cand vorbim despre Statele Unite ale Americii, bastionul capitalismului, pavaza democratiei etc. etc., sa fi putut exista, in istoria ei, un moment in care sa se fi pus problema instalarii unui guvern fascist. Dar incercam sa nu ne mai miram de nimic, ci doar sa consemnam ce cred unii americani despre evenimentele petrecute la Casa Alba si in jurul ei in perioada Marii Depresiuni Economice.

E o poveste incurcata, cu multe amanunte obscure, o afacere tenebroasa, despre care comitetul numit sa o investigheze a dat publicitatii foarte putine detalii. Oare din neglijenta sau din dorinta de a nu scoate la lumina prea multe informatii, care ar fi provocat un scandal de pomina? S-a intamplat pe vremea cand era presedinte Franklin Delano Roosevelt. Acesta, democrat de felul sau, avea, chiar in mult mai mare masura decat alti presedinti, oarecare… - cum sa zicem? - simpatii de stanga poate ar fi prea mult; oricum, vederi populiste. Cei care au pus la cale complotul au fost mari financiari si industriasi americani, inversunati sustinatori ai dreptei si ai principiilor capitalismului, obsedati de pericolul comunismului, speriati si revoltati de toleranta (chiar simpatia) aratata de Roosevelt miscarii sindicale si de politica populista dusa de presedinte.

Erau vremuri foarte grele pentru America. Atunci cand Roosevelt a preluat primul sau mandat, in anul 1933, tara era intr-o stare de plans. Rata somajului era de aproximativ 25%, chiar mai mare in centrele miniere si industriale. Agricultura era la pamant, fermierii nu reuseau sa-si vanda produsele, iar o mare parte a tarii suferea de pe urma unei secete devastatoare. Oamenii nu puteau obtine imprumuturi bancare, iar multi dintre cei care isi ipotecasera deja casele nu mai reusisera sa-si plateasca ratele si ramasesera pe drumuri. In aceste conditii, presedintele Roosevelt a propus New Deal, o serie de programe economice pentru depasirea crizei, ce cuprindeau sprijinirea celor fara locuri de munca, o reforma a legislatiei afacerilor si alte masuri menite sa insanatoseasca economia americana grav zgaltaita de marea criza economica.

[caption id="attachment_128" align="aligncenter" width="500"] Istoria interzisă a omenirii. America fascistă[/caption]

Dar acesta politica nu era pe placul marilor afaceristi, preocupati sa-si pastreze privilegiile. Ce-i interesa pe ei clasa muncitoare? Asa a aparut, la un moment dat, ideea inlocuirii conducerii democratice cu un guvern fascist, care ar fi urmat sa asigure protectia si propasirea marilor capitalisti americani. Ulterior, analistii care au studiat cazul au afirmat ca ideea a fost inspirata de ceea ce se petrecea, in acele vremuri, in Europa - ascensiunea unor guverne de orientare fascista, cu sprijin militar, asa cum se intamplase in Italia si Germania. Dar cum se face ca, de vreme ce erau in joc atatia bani si atata influenta, complotul a esuat? Ei bine, dupa opinia celor care au cercetat putinele date referitoare la aceasta misterioasa afacere, complotistii si-au ales prost uneltele. Ei au facut greseala de a se adresa lui Smedley Darlington Butler, general-maior, fost comandant al marinei SUA, aflat in rezerva, cerandu-i, in calitatea sa de militar cu mare influenta asupra veteranilor si asupra intregii caste militare americane, sa fie bratul care sa execute actiunile cerute de complot. Alegerea lui, care parea buna din punctul de vedere al complotistilor, s-a dovedit, de fapt, una proasta. Ceea ce se stie despre acesta bizara afacere se bazeaza pe declaratiile date de Butler, declaratii pe care, insa, comitetul de investigare - cunoscut sub numele de comitetul McCormack-Dickstein - le-ar fi "cosmetizat" mult.

Butler a fost abordat, mai intai, de un anume Gerald McGuire, care i-a propus, nici mai mult nici mai putin, decat sa transforme Legiunea Americana - cea mai mare asociatie a veteranilor de razboi americani -, cu cei 500.000 de membri ai sai, intr-o forta de asalt destinata preluarii puterii, daca avea sa fie cazul. Intentia era de a instala la Casa Alba un "presedinte asistent" care sa preia, chipurile, o parte dintre multele responsabilitati ale presedintelui Roosevelt, despre care McGuire (potrivit declaratiilor lui Butler) a afirmat ca e depasit de atata munca. Evident, acest presedinte asistent ("secretar al afacerilor generale", cum isi propusesera complotistii sa-l intituleze) urma sa fie un om al dreptei radicale, care sa asigure promovarea intereselor marilor capitalisti.

Un alt punct din programul complotistilor era initierea si dezvoltarea unei mari campanii in presa americana, prin care sa convinga populatia ca presedintele are mari probleme de sanatate (FDR suferea de o paralizie a picioarelor datorata unei boli contractate in tinerete, si totusi a reusit sa asigure conducerea tarii timp de 12 ani, intr-una dintre cele mai grele perioade din istoria SUA, care a inclus Marea Depresiune Economica si cel de-al doilea razboi mondial). Incercau astfel sa netezeasca drumul spre Casa Alba a acelui "presedinte asistent" care urma sa le serveasca interesele. Ce fel de guvernare aveau ei in vedere, rezulta din declaratia unui jurnalist numit Paul French, care a reusit sa castige increderea lui McGuire si sa afle de la el informatii privind proiectul loviturii de stat. French a declarat ca McGuire a spus raspicat: "Avem nevoie de un guvern fascist in tara asta…, pentru a salva natiunea de comunistii care vor sa o distruga…" si ca a adaugat ca Smedley Butler e liderul ideal.

Dar nu gasisera omul potrivit. Butler era un militar dintr-o bucata, un om onest si, mai ales, un patriot. Lui i-a sunat foarte dubios propunerea de a sprijini introducerea la Casa Alba a unei eminente cenusii care sa implementezee o politica de dreapta, in acord cu interesele clasei privilegiate, iar in cazul in care presedintele s-ar opune, sa-l inlature. Era insa si un om abil, asa incat, in loc sa refuze indignat si sa-i determine astfel pe complotisti sa-si caute o alta unealta, s-a prefacut ca accepta, pentru a afla cat mai multe amanunte care sa-i permita, ulterior, sa demaste conspiratia. Dar demascarea… abia daca poate fi numita o demascare. Ca de obicei, a fost numita o comisie care sa se ocupe de investigarea cazului. Insa, in mod surprinzator, aceasta comisie a dat publicitatii un raport foarte sarac in amanunte. Unor jurnalisti aceasta "discretie" le-a aparut ca o incercare evidenta de a musamaliza afacerea, pentru a-i face scapati pe oamenii importanti care se aflasera in spatele incercarii de lovitura de stat. Comitetul a omis sa cheme la audieri pe unii dintre cei care fusesera indicati de Butler ca participanti la complot si, in declaratiile oficiale, a sustinut ca au existat zvonuri privind implicarea unor persoane importante intr-un complot fascist, dar ca in cursul anchetei, nu s-a descoperit nici o dovada. Ceea ce se stie azi despre acesta ciudata intamplare a istoriei se datoreaza in mare masura investigatiilor realizate de John L. Spivak, un jurnalist scormonitor care a publicat, in 1967, o carte numita A Man in His Time (Un om in vremea sa), bazata pe informatii care ar proveni, se spune, dintr-un exemplar al raportului intocmit de comitetul McCormack-Dickstein pentru Camera Reprezentantilor. Or, acest raport care arata foarte diferit de ceea ce fusese dat publicitatii, confirma spusele lui Butler, afirmand ca existasera si dovezi in acest sens: "In ultimele saptamani de activitate a comitetului s-au primit probe care demonstreaza ca anumite persoane au intreprins o tentativa de creare a unei organizatii fasciste in aceasta tara…" Deci, nu fusese doar un foc de paie.

Butler a vorbit la un post national de radio, acuzand comitetul ca a eliminat portiuni importante din marturia sa; Spivak a publicat rezultatele investigatiei sale (din pacate, intr-un obscur ziar de stanga), insa publicul inghitise deja explicatiile edulcorate si nebuloase oferite, sub forma concluziilor oficiale, de comitetul McCormack-Dickstein si, intrucat americanii aveau griji mai mari, nu s-au mai preocupat de o poveste care parea deja veche si care, prin explicatiile oficiale, fusese facuta sa para doar o joaca de amatori. Complotul in vederea unei lovituri de stat si a instalarii la Casa Alba a unui guvern american fascist ramane in continuare o afacere invaluita intr-un val gros de mister, abia subtiat (nicidecum strapuns) pe ici-pe colo de cateva fapte greu de verificat. Iar noua nu ne ramane decat sa ne intrebam cum ar fi aratat istoria de dupa 1933 si cum ar arata lumea noastra astazi, daca aceasta odioasa conspiratie ar fi izbutit?

Read More

Conspiraţia spaţială. Extratereştrii de pe Lună şi Marte

Istoria interzisă a omenirii. Conspiraţiile care au schimbat lumea.EP.II-Conspiraţia spaţială. Extratereştri de pe Lună.In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici. Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea buna.

Fara a avea avantajul unui acces nemijlocit la relicvele si artefactele fotografiate de NASA pe alte corpuri astrale, exoarhelogii legati de Pamant sunt obligati adesea sa-si extraga informatiile din fotografii neclare, realizate aleator de sonde spatiale fara echipaj uman la bord. In virtutea handicapului inerent unei asemenea abordari a stiintei, o comunitate dedicata de cercetatori, adepti ai teoriei conspiratiei, a construit un scenariu sumbru: atat Luna cat si Marte erau candva intestate de arhitecti si constructori extraterestri, care s-ar mai putea afla si astazi acolo.

Musamalizare si sabotaj
Timp de peste un deceniu, cel mai vizibil si mai zgomotos promoter al teoriilor despre orasele martiene si lunare de odinioara a fost Richard C. Hoagland, autor de lucrari stiintifice. La mijlocul anilor '80, Hoagland a strans o echipa de oameni de stiinta pentru a analiza un enigmatic obiect asemanator Sfinxului, prezent in mai multe dintre fotografiile planetei Marte, realizate de NASA. "Chipul de pe Marte", cum este cunoscuta formatiunea ciudata, a ajuns oficial in analele istoriei conspiratiilor in vara lui 1976, atunci cand nava spatiala Viking 1 parcurgea, pentru a 35-a oara, o rotatie pe orbita in jurul Planetei Rosii. In timp ce facea fotografii ale unei regiuni desertice numite "Cydonia", la o altitudine de circa 1.600 km de suprafata martiana, Viking 1 a inregistrat pe pelicula o imagine extrem de neobisnuita: o forma geografica ce se intindea pe 1,5 kilometri semana cu vederea frontala a unei fete umane sau, cel putin, a unei fete de umanoid. In cele doua imagini neclare, care de atunci au devenit celebre, "chipul" pare sa aiba intr-adevar ochi, nas si gura.

"Martianul" Hoagland
Desi NASA a afirmat ca fotografia reprezinta doar un efect al luminii pe o formatiune geologica naturala, doi specialisti in computere fara nicio legatura cu agentia spatiala, Vincent DiPetro si Gregory Molenaar, au marit digital imaginile folosind tehnici pe computer concepute de ei. Si au gasit detalii si mai uimitoare: ochii fetei respective pareau sa aiba pleoape iar strania fata parea sa aiba o gura plina de dinti si chiar o chica de par. Hoagland merge insa mai departe, distingand mai multe detalii in fotografiile disponibile: la cativa kilometri sud-vest de fata umana, el a pretins ca vede ruinele unui oras, inconjurat de piramide lungi de 1,5 kilometri, marginite de o formatiune similara cu o fortareata, ca un "fagure", pe mai multe etaje, impartita in doua de un "bulevard principal" si ingramadita in jurul unei "piete centrale". "Un intreg oras construit pe Marte, cu precizia unui maestru arhitect", explica Hoagland in cartea lui "Monumentele de pe Marte".

[caption id="attachment_121" align="aligncenter" width="500"] Conspiraţia spaţială. Extratereştri de pe Lună.[/caption]

Avansand studierea fotografiilor, Hoagland a identificat o serie de relatii si proportii matematice intre trasaturile chipului, "orasul" din vecinatate si un al treilea obiect, o structura piramidala cu cinci laturi. Entuziastul cercetator a mers chiar pana acolo incat a pretins ca formatiunile de pe Marte incearca sa ne comunice mesaje importante de evolutie pentru umanitate, stabilind chiar bazele unei noi fizici, cea hiperdimensionala, care ne-ar putea oferi posibilitatea alimentarii cu energie din alte dimensiuni. Premisele indraznete ale lui Hoagland au fostt insa rapid atacate de cercetatori si oameni de stiinta, care acuza ca nefondate concluziile sale, despre care spun ca s-ar baza parca pe analizarea unor alte fotografii decat cele implicate, care nu se potriveau deloc cu sesizarile autorului.

Cu toate acestea, in jurul regiunii martiene Cydonia graviteaza speculatia ca NASA ar incerca insistent sa mascheze adevarul cu privire la orasul pierdut de pe Marte, ascunzand fotografii importante si chiar sabotandu-si propriile misiuni. O astfel de situatie s-a inregistrat chiar in august 1992, in timpul misiunii spatiale Mars Observer, care avea printre obiective si realizarea de fotografii de inalta rezolutie ale zonei Cydonia. Atunci, chiar inainte de a intra pe orbita Planetei Rosii, sonda spatiala a incetat sa mai transmita semnale spre Pamant. NASA a abandonat rapid misiunea, acuzand o pierdere de combustibil. Teoria conspirationista conturata in jurul acestei intamplari sustine ca NASA a trebuit sa distruga sonda Mars Observer pentru a pastra secretul asupra a ceea ce ascundea Cydonia. Sau, ar fi existat o alta forta, de provenienta extraterestra, care a lansat un atac asupra navei spatiale. Aceste teorii au fost intarite si de ceea ce s-a intamplat in cazul misiunilor rusesti care aveau ca obiectiv tot observarea Planetei Rosii. La sfarsitul anilor '80, fosta Uniune Sovietica a trimis spre Marte doua vehicule spatiale fara echipaj uman, Phobos 1 si 2, cu intentia de a fotografia planeta si una dintre lunile ei, Phobos.

Prima sonda a suferit o defectiune tehnica pe drum. In 1989, Phobos 2 a ajuns la destinatie si a realizat fotografii extinse ale suprafetei martiene, dupa care si ea a incetat din activitate. Intr-una dintre fotografiile trimise spre Pamant de aceasta a doua sonda insa, se poate observa o umbra cu forma cilindrica, conturandu-se pe suprafata lui Marte. O serie de cercetatori din domeniul conspiratiilor pretind ca aceasta umbra a fost aruncata de o nava spatiala extraterestra chiar inainte de a spulbera sonda ruseasca. Oamenii de stiinta specialisti in sistemul planetar au explicat insa acest fenomen ca fiind o proiectie a lunii martiene Phobos, un satelit natural de forma neregulata.

In urma acestor intamplari, Hoagland va reveni din nou in atentie, oferind o serie de documente interesante tinute secret timp de 30 de ani. Primul era un raport elaborat de NASA in care se recomanda ca orice descoperiri viitoare referitoare la viata extraterestra sa fie secretizate, pentru a nu perturba civilizatia pamanteana a secolului al XX-lea. Al doilea reprezenta o anexa ciudata la statutul NASA in care se stabilea ca agentia spatiala americana este o ramura a institutiilor militare. Hoagland nu se va multumi insa doar sa prezinte aceste documente, comentand si ca ele au servit la mascarea deliberata a unei superputeri timp de 30 de ani, pentru a-i tine pe oameni in intuneric cu privire la descoperiri uimitoare de pe Marte si de pe Luna.

"Lunaticul" Brian
William L. Brian al II-lea, autor al cartii "Moongate: descoperirile secrete ale programului spatial al SUA", lansata in 1982, isi va face si el aparitia in "teatrul de razboi" al teoriilor conspirationiste, schitand un peisaj asemanator al lucrurilor, undein. Brian si-a propus sa faca o ancheta referitoare la ascunderea masinata de NASA a inteligentei extraterestre de pe Luna. Baza tezei sale este aceea ca NASA minte atunci cand pretinde ca gravitatia Lunii este de sase ori mai mica decat cea a Pamantului. Astfel, Brian doreste sa demonstreze ca NASA a descoperit, in anii '60, despre campul gravitational selenar ca acesta are, in realitate, 64% din forta celui terestrui. Implicatiile acestei descoperiri sunt, potrivit lui Brian, suficient de infricosatoare incat sa stimuleze o musamalizare a NASA. Daca atractia gravitationala a Lunii ar fi intr-adevar apropiata ca valoare de cea a Pamantului, legea gravitatiei universale a lui Newton ar fi in intregime gresita si fizica conventionala s-ar baza pe o fundatie nesigura. Mai mult, autorul sustine ca o gravitatie puternica a Lunii ar mai implica si existenta unei atmosfere, care ar duce mai departe la posibilitatea existentei vietii, poate chiar a uneia evoluate.

Dezertorii cu sange albastru
Brian isi bazeaza aceasta teorie mai ales pe faptul ca astronautii care au ajuns pe Luna nu puteau face in inaltime salturi mai mari de 35 centimetri, inaltime care, la o gravitatie de sase ori mai mica decat cea de pe Pamant ar trebui sa fie de aproximativ doi metri in cazul unui individ cu o greutate de 180 kilograme, atat cat cantareau astronautii echipati. Considerand ca, atmosfera mult mai densa decat s-a declarat, a Lunii, ar fi putut fi si respirabila, Brian a acuzat chiar faptul ca existenta costumelor astronautilor avea singurul rol de a ascunde, in timpul filmarilor, adevaratele conditii de pe satelitul natural al Terrei. In continuare, marsand pe controversatele marturii ale lui Neil Armstrong, primul om pe Luna, autorul sustine chiar ca atunci cand oamenii au aselenizat au fost intampinati si monitorizati indeaproape de OZN-uri si chiar de entitati extraterestre. Mai tarziu, pe baza unor surse discutabile si subiective, Brian va afirma despre Luna ca nu este deloc un tinut pustiu asa cum sustine NASA. Luna, spune el, este de fapt un tinut placut, cu un "cer de culoarea sofranului", cu vegetatie si viata in anumite zone, cu munti acoperiti de paduri, cu lacuri si rauri, si cu unele comunitati extraterestre. Teoriile lui Brian vor avea ecou intr-un alt domeniu al presupunerilor conspirative aerospatiale, cel denumit "Alternativa 3", care a inceput initial ca o parodie fictiva, dar mai apoi a capatat proportii serioase in randul maselor. Dupa cum a fost expusa, Alternativa 3 ar reprezenta un complot conceput de o reuniune globala a elitelor vizand abandonarea in mainile maselor de rand a planetei Terra, suprapopulata si poluata, purtatorii de sange albastru fiind transportati in secret de pe Pamant, impreuna cu cohorte de oameni care sa reprezinte forta de munca, spre orasele-cupola de pe Luna si Marte. Sunt teorii mai mult decat indraznete, premise cel putin paranoice si temeri aparent lipsite de orice temei relevant, insa daca exista vreun pilon solid care sa le sprijine, acela este ca emitentii si adeptii lor sunt oameni invatati, pregatiti si inteligenti, ale caror concluzii nu sunt chiar unele indoielnice. Cu toate acestea, vanatori de celebritate si succes s-au ridicat din randurile celor mai curati, iar suspectarea de o asemenea pornire vine sa demoleze orice acreditare a unui promotor de teorii conspirationiste.

Read More

Istoria interzisă a omenirii. Conspiraţiile care au schimbat lumea.

 

Istoria interzisă a omenirii. Conspiraţiile care au schimbat lumea.EP.I-Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor "Arheologia interzisa" si "Istoria ascunsa a rasei umane", care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

"Involuatii" stiau
Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care "EI" le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.

Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi - care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat - un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau "vanate", in toate colturile lumii.

Teoria ca teoria, dar practica…
Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 - 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

[caption id="attachment_118" align="aligncenter" width="500"] Istoria interzisă a omenirii. Conspiraţiile care au schimbat lumea.[/caption]

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris "mistere". De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in "buzunar" toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne "sinchisim" macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.

Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te
Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se "injecteaza" pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca "eu" sa fie in centrul lucrurilor si "mie" sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca "eu" nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei "Dezbina si stapaneste" la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX - XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept "bazaconii".

Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.

Mai gandeste-te un pic
Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece sunt oameni indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: "cine suntem? de unde venim? incotro mergem?" Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omulu. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.

Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in acesti 7 ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum "Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?" ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? "EI" nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.

Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?

Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

Read More