Bazinul siberian unde mai ușor găsești zăpadă neagră decât albă

Un văl straniu de zăpadă neagră a căzut în mai multe localităţi siberiene din regiunea Bazinului Kuzneţk, unde locuiesc aproximativ 2,6 milioane de oameni şi unde se află unul dintre cele mai mari câmpuri de producţie de cărbune.

Zăpada este contaminată cu praf de cărbune care a fost eliberat în atmosferă în urma exploatării de la suprafaţă şi de la fabricile din regiune. Un oficial al unei centrale cu cărbune a spus că unul dintre filtrele care trebuia să împiedice praful să iasă s-a defectat. Totuşi, zăpada neagră şi toxică pare să fie un fenomen regulat în regiune şi nu este legat neapărat de o singură sursă, scrie Live Science.

„Este mai greu să găseşti zăpadă albă decât zăpadă neagră în timpul iernii”, a precizat Vladimir Silvyak, un membru al ONG-ului Ecodefense. „Mereu există mult praf de la cărbune în aer. Când zăpada cade, devine vizibil. Nu îl poţi vedea în restul anului, dar este acolo”, a adăugat acesta.

Bazinul Kuzneţk este unul dintre cele mai mari câmpuri miniere de exploatare a cărbunelui din lume, întinzându-se pe circa 26.000 de kilometri pătraţi în sudul Siberiei. Un studiu din 2015 de la Ecodefense a arătat că cetăţenii din această regiune au o speranţă de viaţă cu 3-4 ani mai mică decât media naţională a Rusiei şi au un risc dublat de apariţie a tuberculozei şi a tulburărilor mintale în perioada copilăriei.


Zăpada neagră este o trăsătură frecvent întâlnită în regiune, iar eforturile de diminuare a cantităţii de toxine din atmosferă au lipsit.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și România Misterioasă, Misterele României.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.

Read More

Tardigradele vor supraviețui și după ce Soarele va fi dispărut

Tardigradele sau „Urșii de apă” sunt creaturi care pot supraviețui în condiții extreme. Cercetători de la Universitatea Oxford îți arată șcenariile apocaliptice care par o glumă pentru aceste făpturi.

La fel ca noi și ca orice altă ființă, chiar și stelele au o anumită durată de viață. După ce acestea vor trece de faza principală, își vor consuma combustibilul și se vor îndrepta către moarte. În cazul Soarelui, acesta va crește gradual și va intra în faza de gigantă roșie, iar asta se va întâmpla peste aproximativ 5,4 miliarde de ani. La acea vreme, astrul va înghiți planetele Mercur, Venus și poate chiar și Pământul.

Cu toate acestea, tardigradele ar putea supraviețui și după ce noi, dar și planeta și soarele, vom dispărea. Studiul publicat în jurnalul Scientific Reports vorbește despre șansele omenirii de a supraviețui intrării soarelui în faza de gigantă roșie.


Cercetătorii au descoperit că specia Milnesium tardigradum ar supraviețui oricărei catastrofe și se estimează că acestea vor mai supraviețui pentru alte 10 miliarde de ani, cu mult mai mult decât se anticipează că va supraviețui rasa umană.

Se știe deja că tardigradele sunt cele mai rezistente forme de viață de pe planetă: rezistă până la 30 de ani fără apă sau mâncare, pot trăi la temperaturi cuprinse între -200 și 150 de grade Celsius, dar pot supraviețui și în vid sau la presiuni de 6000 de atmosfere, scrie universetoday.com.

Având în vedere astfel de condiții, echipa a concluzionat că tardigradele vor supraviețui și după ce Soarele va fi dispărut. În plus, aceste microorganisme pot fi readuse la viață în anumite condiții.

Aceste creaturi sunt atât de indestructibile, deoarece au o proteină ce le protejează ADN-ul împotriva radiațiilor. Oameni de știință de la Universitatea din Tokio au descoperit că în genomul tardigradelor există mai multe copii ale unei enzime antioxidante, dar și o genă de recuperare a ADN-ului. În plus, acestea au o proteină numită „Dsup”, care previne ruperea ființelor.

Tardigradele, sau urșii de apă, sunt creaturi microscopice ce pot rezista în orice fel de condiții, iar savanții au înțeles mai bine care este secretul lor.

Cercetători din Japonia au reușit să creeze ce mai detaliată analiză a genomului tardigradelor, dezvăluind modul în care acestea supraviețuiesc. Geneticianul Takekazu Kunieda și echipa sa, de la Universitatea din Tokio, arată că urșii de apă au dezvoltat o serie de strategii importante pentru a se proteja în mediul înconjurător și au inclusiv o proteină ce le protejează ADN-ul împotriva radiațiilor.

Se pare că tardigradele au caracteristici dezvoltate în mod propriu, și nu ca rezultat al transferului orizontal de gene, adică prin împrumuturi de la alte organisme ca fungi, bacterii și viruși.

Echipa de cercetători a descoperit că în genomul tardigradelor există mai multe copii ale unei enzime antioxidante, dar și o genă de reparare a ADN-ului. Aceștia au descoperit și că urșii de apă au o proteină specifică, numită Dsup, ce se ”leagă” de ADN și previne ruperea acesteia. Asta explică de ce tardigradele sunt atât de rezistente la radiații și pot supraviețui chiar în vidul spațiului, arată gizmodo.com.

Toleranța la radiație poate fi transferată celulelor altor organisme. Cercetătorii au transferat proteina Dsup în celule umane de cultură și au descoperit că acestea au fost protejate cu până la 40% mai bine de efectele radiațiilor.

Kunieda crede că ”după ce Dsup poate fi încorporat în corpul uman, va putea crește rezistența la radiații”, dar că la momentul actual este nevoie de manipulări genetice pentru o asemenea acțiune. Astfel, cercetătorul este de părere că va mai trece mult timp până la o aplicație practică.

De asemenea, Kunieda subliniază că Dsup blochează doar aproximativ jumătate din radiații, nefiind un sistem perfect. Cu toate acestea, e de părere că tardigradele au și alte mecanisme de protecție, în afară de proteina recent descoperită.

Read More

Misterele apei (documentar)

Ca multe altele in stiinta, originea exacta a apei pe Pamant este inca foarte controversata. Oamenii de stiinta continua sa faca cercetari intense pentru elucidarea acestui mister.

Un lucru pare cert: exista la fel de multa apa pe Pamant astazi ca si la inceputuri, cand lumea s-a format, cu nici o picatura mai mult sau mai putin.

71% din suprafata Pamantului este acoperita de apa. Mai mult, 70% din corpul nostru este apa. Apa este simbolul planetei noastre. Noi suntem planeta albastra. Planeta vie.

 Dar de unde vine apa, cum a aparut, cum s-au format oceanele si marile?

Cei mai multi oameni de stiinta considera ca planeta noastra s-a format cu foarte putina apa sau chiar fara. Ei pun “hidratarea” Pamantului pe seama cometelor si a asteroizilor. Cometele sunt considerate ca fiind cei mai primitivi membrii ai universului nostru, se numesc si “bulgari de zapada murdara”, deoarece sunt alcatuiti in mare parte din gheata. 

Cercetatorii au descoperit ca gheata din comete contine gaze nobile si un cocktail de substante alcatuit din silicati, carbon si praf interplanetar. Asteroizii, desi au ajuns intr-un numar mai mare in coliziune cu Pamantul ( 70%, fata de 30% cat reprezinta cometele care au ajuns in contact cu planeta noastra), contin mai putina apa, sunt alcatuiti in mare parte din roci. Se presupune ca apa a ajuns prima data pe Pamant acum 3,8 miliarde de ani in urma unui bombardament intens al sistemului solar de catre aceste comete si asteroizi, care au lovit in numar mare planeta noastra, aducand apa, samanta vietii. 

Read More

Aisberg cu o formă stranie descoperit de NASA

În ciuda formei bizare, Kelly Brunt, cercetătoare de la NASA şi University of Maryland, a precizat că aisbergul s-a format în urma unui proces destul de des întâlnit la marginea acestor structuri de gheaţă.

„Avem două tipuri de aisberguri: avem tipul pe care toată lumea şi-l imaginează şi care a scufundat Titanicul. Arată ca prisme sau triunghiuri la suprafaţă şi se ştie că în adâncime sunt mult mai mari. Apoi există aisbergurile tabulare”, a precizat Brunt.

Aisbergurile tabulare sunt late, plate şi lungi. Se desprind din marginile gheţarilor - mari blocuri de gheaţă conectate la uscat dar care plutesc în apele din jurul locurilor precum Antarctica sau Groenlanda. Acesta provine de la gheţarul Larsen C din Peninsula Antarctică, scrie Live Science.

Aisbergurile se formează printr-un proces care seamănă cu ruperea unei unghii care a crescut prea mult. Ca rezultat, sunt deseori rectangulare. „Ce îl face pe acesta special este că arată ca un pătrat”, a adăugat Brunt.

Este dificil de precizat cât de mare este aisbergul din fotografie, dar poate avea mai mult de o milă (1,6 km) în lungime. Şi, la fel ca toate aisbergurile, partea vizibilă este doar circa 10% din masa totală, restul fiind ascuns în apă. În cazul aisbergurilor tabulare, masa din adâncime are aceeaşi formă regulată. De asemenea, marginile par destul de proaspete, fără să aibă efectele vântului şi valurilor, ceea ce indică faptul că a fost desprins recent.

În ciuda masei mari, Brunt susţine că mersul pe suprafaţa acestuia nu este indicat. Deşi nu s-ar răsturna, aisbergul poate fi suficient de fragil pentru a se crăpa.

Read More

Încălzirea globală topește Japonia

E iadul pe pământ în Japonia. Temperaturile ridicate au topit efectiv ţara, care şi aşa era devastată de inundaţii.  Canicula fără precedent a provocat moartea a peste 70 de oameni în ultimele două săptămâni, în timp ce zeci de mii au avut nevoie de internare, din cauza temperaturilor extreme.

Lângă Tokyo s-au înregistrat luni 41,1 grade Celsius, un record absolut pentru Japonia.

Şi în fosta capitală, Kyoto, s-au înregistrat șapte zile la rând valori de peste 38 de grade, de asemenea o premieră istorică. Și în restul ţării, temperaturile nu au mai coborât de zile bune sub 38 de grade Celsius.

Numai luni, vremea extremă a provocat moartea a 12 persoane.

Căldura extremă a provocat moartea a 77 de persoane și în întreaga țară peste 30.000 de oameni au avut nevoie de spitalizare în perioada 9-22 iulie, potrivit unui bilanț al autorităților citat de Kyodo News.

Temperaturile extraordinare au determinat agenția niponă de meteorologie să țină o conferință de presă ieșită din comun în care speicialiștii au declarat că acest val de căldură reprezintă o amenințare la adresa vieții. „Îl considerăm un dezastru natural”, au spus meteorologii, care au avertizat publicul să-și ia măsuri de precauție, cu atât mai mult cu cât mai au o veste proastă: temperaturile extreme vor continua încă două săptămâni.

Sirenele ambulanțelor se aud tot timpul pe străzi. Până luni, numărul oamenilor care au fost duși la spital în capitală din cauza căldurii depășise 3.500. Spre comparație, pe tot parcursul anului trecut ambulanțele din Tokyo au transportat 3.454 de pacienți.

„Răcoreşte-te! Răcoreşte-te!”. Îngroziţi de căldura sufocantă din ultimele săptămâni, japonezii merg la temple şi invocă divinitatea ca să scape de dogoare.

Organizaţi cum îi ştim, asiaticii încearcă în fel şi chip să scape de probleme. Se răcoresc la aspersoare montate în staţii de autobuz şi de metrou sau poartă haine ...cu ventilatoare încorporate.

„Când porneşti bateria încorporată în haină, fantele aspiră aer şi ajută la evaporarea transpiraţiei şi la răcorirea hainei”, explică Masanori Hara, designer.

În lupta cu canicula au apărut şi hainele de profil, cu buzunare speciale pentru sticle cu apă, care permit hidratarea celor care le poartă. Designerii s-au gândit chiar şi la animale de companie.

Ceea ce se întâmplă de două săptămâni a făcut autorităţile să se gândească, în perspectiva Jocurilor olimpice de vară pe care le va găzdui Japonia peste doi ani, la siguranţa maselor de oameni, de la cei care folosesc mijloacele de transport în comun, la spectatorii şi atleţii aşteptaţi la evenimentul sportiv.

„Pentru a combate canicula, pe care o considerăm o urgenţă, mai ales în privinţa acestui stadion, ne vom folosi de curenţii de aer, de ventilatoare şi de vaporii pulverizaţi, pentru a menţine o temperatură scăzută”, a explicat șeful Consiliului Sportiv, Keiji Kato.

În fine, o ultimă soluţie este răcorirea carosabilului şi a zidurilor. Există un spray special care aplicat pe asfalt şi pereţi, reflectă căldura şi ultravioletele şi coboară temperatura cu 10-15 grade Celsius. Un ajutor esenţial şi pentru simpli trecători şi pentru atleţii care se antrenează pentru Jocurile Olimpice.

„Mă antrenez pe această rută de cinci ani, dar acum, pentru prima oară n-am putut face traseul complet, nici săptămâna trecută, nici aceasta. A fost foarte greu de data aceasta”, mărturisește Tatsuro Abe, sportiv.

Read More

CANICULĂ dincolo de… CERCUL POLAR

Adevarul.ro: Scandinavia se confruntă în ultimele zile cu temperaturi anormal de mari. În locuri unde maximele rareori trec de 20 de grade, au fost înregistrate temperaturi-record, chiar şi dincolo de Cercul Polar, unde termometrul a arătat în multe locuri între 31 şi 34 de grade Celsius. Vremea neobişnuit de caldă a provocat însă incendii în peninsulă, în special în Suedia, care a cerut asistenţă de urgenţă din partea statelor membre ale Uniunii Europene.

Ţările din nordul Europei sunt afectate în ultimele zile de un val neobişnuit de căldură de căldură, fiind înregistrate temperaturi cu mult peste valorile medii obişnuite pentru această perioadă. Claire Nullis, purtător de cuvânt al Organizaţiei Meteorologice Mondiale, a declarat într-o conferinţă de presă că temperaturile înregistrate în ţările scandinave au depăşit cu până la zece grade Celsius valorile obişnuite pentru această perioadă a anului. „Chiar şi la latitudini apropiate de cercul polar temperaturile au depăşit în ultimele zile 30 de grade Celsius, ceea ce este destul de extraordinar“, a afirmat Nullis.


În Finlanda, unde temperatura medie din iulie este de aproximativ 18 grade, mercurul a depăşit 30 de grade în unele localităţi din nord, potrivit site-ului skynews.com. De asemenea, în satul Drag, din Norvegia, la 69 de grade latitudine nordică (adică dincolo de Cercul Polar), au fost 34 de grade zilele trecute, în timp ce, în urmă cu un an, maxima verii ajungea la doar 15 grade. Un alt exemplu este regiunea Laponia, un loc caracterizat de prezenţa zăpezii şi a frigului, unde temperatura a ajuns la 33 de grade Celsius. Şi nopţile au fost calde „acasă la Moşc Crăciun“: temperaturile nu au scăzut sub 18 grade, unde, în mod normal, minimele sunt între 4 şi 7 grade.

Read More

Sahara se extinde, a crescut cu 10% în ultimul secol

Sahara se extinde, a crescut cu 10% în ultimul secol. Încălzirea globală provoacă creşterea deşertului Sahara, sugerează rezultatele unui nou studiu.

Cercetătorii au descoperit că cel mai mare deşert din lume s-a mărit cu peste 10% în ultimul secol. Studiul sugerează că şi celelalte deşerturi din lume s-ar putea extinde din cauza schimbărilor climatice, informează Mail Online.

[caption id="attachment_826" align="aligncenter" width="720"] Sahara se extinde, a crescut cu 10% în ultimul secol[/caption]

''Rezultatele noastre sunt specifice deşertului Sahara, dar ar putea fi aplicat şi celorlalte zone deşertice de pe glob,'' a declarat Sumant Nigam, profesor din cadrul Universităţii din Maryland.

În cadrul cercetării au fost analizate ploile de sezon din Africa ce au avut loc între 1920-2013. Echipa a descoperit că zonele din jurul deşertului ce anterior nu erau aride pot fi acum clasificate ca deşert. Cercetătorii susţin că cea mai mare expansiune a putut fi observată în timpul verilor. În aceste luni, deşertul s-a extins în proporţie de 16% pe parcursul celor 93 de ani analizaţi în cadrul studiului.

''Deşertul se formează în general în regiunile subtropicale din cauza circulaţiei Hadley,'' a declarat profesorul Nigam. ''Însă expansiunea sudică a Saharei sugerează existenţa altor fenomene, inclusiv ciclurile climatice precum AMO,'' adaugă el.

Cercetătorii sugerează că motivul expansiunii deşertului Sahara reprezintă o consecinţă a influenţei umane şi a schimbărilor naturale. Deşi tiparul variază în funcţie de anotimp, cercetătorii sugerează că expansiunea nu poate fi negată.

Read More

Red Sprites – Misterioasele fulgere stratosferice

Red Sprites – Misterioasele fulgere stratosferice. Luminile miscatoare au aparut de-a lungul timpului deasupra celor mai multe furtuni cu tunete, insa cercetatorii nu au inceput studierea lor decat atunci cand una dintre ele a fost inregistrata accidental pe camera, in 1989. “Fulgerele excita campul electric de deasupra furtunii, producand o strafulgerare luminoasa denumita spirit”, sustine Colin Price, geofizician al Universitatii Tel Aviv din Israel. “Intelegem acum ca numai un anumit tip de fulger declanseaza luminile misterioase.” Cercetatorii au detectat aceste fulgere la distante de 35 - 130 kilometri deasupra solului, cu mult peste zona unde au loc cele obisnuita, adica la 10-15 kilometri in atmosfera. “Spiritele” pot lua forma unor fulgere globulare.

[caption id="attachment_734" align="aligncenter" width="610"] Red Sprites – Misterioasele fulgere stratosferice[/caption]

Cauza acestor fenomene ramane necunoscuta, dar Price sugereaza ca ele ar putea explica unele dintre rapoartele de identificare a OZN-urilor din ultimii ani. Echipamentele de triangulatie de la bordul satelitilor le-au permis cercetatorilor chiar sa calculeze dimensiunea fulgerelor de la inaltime. Lumina acestora este inalta de pana la 25 kilometri, in timp ce un intreg astfel de nor luminos poate avea o latime de pana la 70 kilometri. Ele ar putea avea un oarecare efect asupra stratului de ozon al Pamantului, insa oamenii de stiinta cred ca impactul global este unul redus.

Astronauţii Staţiei Spaţiale Internaţionale au reuşit să fotografieze un fenomen atmosferic misterios, cunoscut sub denumitrea de “red sprite”, care s-a produs în timpul unei furtuni, la mare altitudine deasupra unui fulger, informează Daily Mail.

Imaginile au fost obţinute de către astronauţii din cadrul Expediţiei 31, pe când aceştia se aflau la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale. Grandiosul fenomen a fost surprins la mare altitudine deasupra statului Myanmar din sud-estul Asiei.

[caption id="attachment_735" align="aligncenter" width="999"] Red Sprites – Misterioasele fulgere stratosferice[/caption]

Fenomenele “red sprite” sunt descărcări electrice care se extind la înălţimi de până la 88,5 kilometri deasupra unui fulger. Fenomenul natural nu poate fi observat de la sol şi de aceea a rămas necunoscut până în secolul XX. El a fost fotografiat pentru prima oară în anul 1989, din greşeală.

Deseori sunt confundate cu fulgerele din straturile superioare ale atmosferei. Totuşi, sunt fenomene care au la bază plasma rece şi nu ating temperaturile ridicate ale fulgerelor troposferice.
În general, sunt asociate cu furtuni puternice, cu toate că mecanismul exact al apariţiei lor nu este cunoscut încă de lumea ştiinţifică.

Deoarece apar deasupra stratului de nori în care au loc furtunile, e puţin probabil ca Descărcările Sprite să fie observate de pe Pământ. Cu toate acestea, timp de decenii, piloţii avioanelor au raportat apariţia acestor fenomene, dar de-abia din anii 90 au început să fie fotografiate.

Oamenii de ştiinţă care le-au studiat sunt de părere că observarea unor Descărcări Sprite pe alte planete poate duce la identificarea unor medii ambiante propice vieţii.

Read More

Fenomen natural incredibil în Muntenegru: copacul-izvor

Fenomen natural incredibil în Muntenegru: copacul-izvor. Un fenomen natural rar face ca, de peste două decenii, dintr-un dud să curgă șuvoaie de apă. Copacul se află în satul Dinosa din Muntenegru.

RFE/RL ne oferă un videoreportaj despre acest fenomen rarisim.

[caption id="attachment_601" align="aligncenter" width="931"] Fenomen natural incredibil în Muntenegru: copacul-izvor[/caption]

Explicația? Ploile masive pot transforma un simplu copac într-un veritabil tun cu apă.

Ploaia inundă izvoarele subterane, provocând în adâncuri o presiune care începe să pompeze apă prin rădăcinile pomului. În cazul în care copacul are o gaură în trunchi, apa se adună acolo ca într-un mic bazin, iar apoi izvorăște în exterior.



„Lucrul acesta se întâmplă de 25 de ani, poate chiar de mai mult timp. Pomul are mai mult de 100 de ani, poate 150 de ani”, spune un localnic, Emir Hakramaj.

Read More

Secretele menhirului din Locmariaquer

Colonne du Nord sau menhirul din Locmariaquer, Franța, dominând peisajul de șes, magnific prin cei 20 de metri înălțime a fost, fără îndoială, cel mai mare și mai impunător monument din această clasă.

Dimensiunile și prelucrarea menhirului sunt, desigur, o taină în sine, acesta având o secțiune elipsoidală cu diametrele de doi și respectiv patru metri, iar greutatea totală este de 350 tone.

Motivele poziționării menhirului nu au fost elucidate, la fel ca și destinația acestuia, teoriile contrazicându-se reciproc și mergând de la simbolul fecundității, forma de phalllus, ceas solar, punct de orientare pentru corăbii, piatră de hotar și până la obiect cu semnificație de cult.

După unii cercetători menhirul a fost unul dintre cele mai misterioase puncte de contact, a fost poate unul dintre conductorii cu rol de releu prin care ultrasunetele, undele electromagnetice sau magnetice erau captate și transmise mai departe într-o rețea energetică sau poate utilizate local în scopuri medicale, poate pentru anumite forme de comunicare.

Energiile puternice captate din subsolul amplasamentului și confruntate într-un moment anume cu o descărcare electrică de o forță și o intensitate ieșite din comun au condus, se pare, la spargerea menhirului în patru părți.
loading…

Numai înfruntarea energiilor subterane imense cu altele la fel de mari provenite din ionizarea atmosferică putea să constituie cauza unui asemenea fenomen distructiv.

Cota de probabilitate ca menhirele să fie lovite de trăsnet este foarte mare, însă constructorii cunoșteau că structura și conductibilitatea lor pot proteja și evita un asemenea eveniment.

[caption id="attachment_508" align="aligncenter" width="333"] Secretele menhirului din Locmariaquer[/caption]

Este neîndoielnic că în acest caz roca metamorfică din care a fost construit menhirul a prezentat anumite neregularități interne sau impurități care nu puteau fi constatate din exterior.

Aceste construcții sunt amplasate pe liniile Ley, numite și linii drepte ale locurilor sfinte. Unele dintre acestea, cum sunt cele de pe platoul de la Nazca, au o lungime de peste 30 de kilometri, altele sunt mai scurte și se numesc cărările spiritelor.

Specialiștii consideră că aceste linii fac legătura cu liniile de forță magnetică, electromagnetică sau cu alte forme ale energiei terestre.

Studiind poziția mai multor menhire care sunt situate în apropierea complexului Stonehenge s-a ajuns la concluzia că între acestea și ciclurile de revoluție ale Soarelui, ale Lunii și ale altor corpuri cerești există o legătură. Specialiștii susțin că este imposibil ca poziționarea acestor megaliți să fie întâmplătoare.

Acești megaliți sunt un soi de sonde care extrag energia terestră pe care vechile civilizații au utilizat-o în diverse scopuri, fie medicale sau erau o punte cu Universul și lumea de dincolo.

Read More

Cel mai important sit arheologic subacvatic din lume

Cel mai important sit arheologic subacvatic din lume. După 10 luni de explorări intensive, savanţii mexicani au descoperit cel mai mare sistem de peşteri subacvatice, un labirint de aproape 350 de kilometri care nu este doar o minune a naturii, ci este şi o descoperire arheologică importantă cu privire la civilizaţia mayaşă.

„Această peşteră imensă reprezintă cel mai important sit arheologic subacvatic din lume”, a precizat Guillermo de Anda de la Institutul Naţional de Antropologie şi Istorie din Mexic. „Există mai mult de o sută de contexte arheologice, printre care sunt dovezi ale primilor oameni din America, faună extinctă şi, desigur, cultura mayaşă”.

De Anda este directorul GAM (Great Maya Aquifer Project), un demers care a dus la explorarea peşterilor subacvatice din Quintana Roo din Mexic, scrie Science Alert.

Regiunea are un număr impresionant de 358 de sisteme de peşteri, cu aproximativ 1.400 de kilometri de tuneluri.

[caption id="attachment_493" align="alignnone" width="1024"] Cel mai important sit arheologic subacvatic din lume[/caption]

În această reţea imensă a apărut noul „lider”. Numit Sac Actun, pasajul subteran este atât de mare încât s-a crezut iniţial că este vorba de două sisteme de peşteri diferite. Până acum, se credea că alt sistem numit Dos Ojos („Doi Ochi”), cu o dimensiune de 93 de kilometri, este separat de Sac Actun, dar o campanie de explorări subacvactice care a durat 10 luni a dovedit că cele două formau de fapt o singură cavitate gigantică.

„Era ca şi cum am fi încercat să urmărim venele dintr-un corp. Era un labirint de căi care câteodată convergeau iar câteodată se separau. Trebuia să fim foarte atenţi”, a precizat Robert Schmittner de la GAM.

Efortul a meritat, întrucât cercetătorii au aflat că Dos Ojos face parte din Sac Actun, ceea ce înseamnă că sistemul de peşteri a stabilit un nou record în dimensiunea totală a tunelurilor, care măsoară 347 de kilometri, depăşind sistemul Ox Bel Ha, aflat tot în Quintana Roo şi care se întinde pe 270 de kilometri.

Căutarea nu s-a terminat. Sac Actun poate fi şi mai mare decât atât, putând fi conectată cu alte trei sisteme de peşteri.

„Este un tunel în timp care te duce într-un loc de acum 10.000 - 12.000 de ani”

Mai mult decât atât, peşterile sunt pline de artefacte mayaşe şi rămăşiţe umane care aşteaptă să fie analizate, fiind o mină de aur pentru arheologi şi pentru cercetătorii în civilizaţia mayaşă. În ultimă instanţă, implicaţiile ştiinţifice pot fi la fel de masive ca peştera însăşi.

„Am descoperit peste 100 de elemente arheologice: rămăşiţele unei faune extincte, primii oameni, urme ale mayaşilor şi ceramică”, a precizat de Anda. „Este un tunel în timp care te duce într-un loc de acum 10.000 - 12.000 de ani”.

Read More