Tardigradele vor supraviețui și după ce Soarele va fi dispărut

Tardigradele sau „Urșii de apă” sunt creaturi care pot supraviețui în condiții extreme. Cercetători de la Universitatea Oxford îți arată șcenariile apocaliptice care par o glumă pentru aceste făpturi.

La fel ca noi și ca orice altă ființă, chiar și stelele au o anumită durată de viață. După ce acestea vor trece de faza principală, își vor consuma combustibilul și se vor îndrepta către moarte. În cazul Soarelui, acesta va crește gradual și va intra în faza de gigantă roșie, iar asta se va întâmpla peste aproximativ 5,4 miliarde de ani. La acea vreme, astrul va înghiți planetele Mercur, Venus și poate chiar și Pământul.

Cu toate acestea, tardigradele ar putea supraviețui și după ce noi, dar și planeta și soarele, vom dispărea. Studiul publicat în jurnalul Scientific Reports vorbește despre șansele omenirii de a supraviețui intrării soarelui în faza de gigantă roșie.


Cercetătorii au descoperit că specia Milnesium tardigradum ar supraviețui oricărei catastrofe și se estimează că acestea vor mai supraviețui pentru alte 10 miliarde de ani, cu mult mai mult decât se anticipează că va supraviețui rasa umană.

Se știe deja că tardigradele sunt cele mai rezistente forme de viață de pe planetă: rezistă până la 30 de ani fără apă sau mâncare, pot trăi la temperaturi cuprinse între -200 și 150 de grade Celsius, dar pot supraviețui și în vid sau la presiuni de 6000 de atmosfere, scrie universetoday.com.

Având în vedere astfel de condiții, echipa a concluzionat că tardigradele vor supraviețui și după ce Soarele va fi dispărut. În plus, aceste microorganisme pot fi readuse la viață în anumite condiții.

Aceste creaturi sunt atât de indestructibile, deoarece au o proteină ce le protejează ADN-ul împotriva radiațiilor. Oameni de știință de la Universitatea din Tokio au descoperit că în genomul tardigradelor există mai multe copii ale unei enzime antioxidante, dar și o genă de recuperare a ADN-ului. În plus, acestea au o proteină numită „Dsup”, care previne ruperea ființelor.

Tardigradele, sau urșii de apă, sunt creaturi microscopice ce pot rezista în orice fel de condiții, iar savanții au înțeles mai bine care este secretul lor.

Cercetători din Japonia au reușit să creeze ce mai detaliată analiză a genomului tardigradelor, dezvăluind modul în care acestea supraviețuiesc. Geneticianul Takekazu Kunieda și echipa sa, de la Universitatea din Tokio, arată că urșii de apă au dezvoltat o serie de strategii importante pentru a se proteja în mediul înconjurător și au inclusiv o proteină ce le protejează ADN-ul împotriva radiațiilor.

Se pare că tardigradele au caracteristici dezvoltate în mod propriu, și nu ca rezultat al transferului orizontal de gene, adică prin împrumuturi de la alte organisme ca fungi, bacterii și viruși.

Echipa de cercetători a descoperit că în genomul tardigradelor există mai multe copii ale unei enzime antioxidante, dar și o genă de reparare a ADN-ului. Aceștia au descoperit și că urșii de apă au o proteină specifică, numită Dsup, ce se ”leagă” de ADN și previne ruperea acesteia. Asta explică de ce tardigradele sunt atât de rezistente la radiații și pot supraviețui chiar în vidul spațiului, arată gizmodo.com.

Toleranța la radiație poate fi transferată celulelor altor organisme. Cercetătorii au transferat proteina Dsup în celule umane de cultură și au descoperit că acestea au fost protejate cu până la 40% mai bine de efectele radiațiilor.

Kunieda crede că ”după ce Dsup poate fi încorporat în corpul uman, va putea crește rezistența la radiații”, dar că la momentul actual este nevoie de manipulări genetice pentru o asemenea acțiune. Astfel, cercetătorul este de părere că va mai trece mult timp până la o aplicație practică.

De asemenea, Kunieda subliniază că Dsup blochează doar aproximativ jumătate din radiații, nefiind un sistem perfect. Cu toate acestea, e de părere că tardigradele au și alte mecanisme de protecție, în afară de proteina recent descoperită.