Secretele masoneriei. Asasinarea "Bancherului lui Dumnezeu". Iata un caz destul de special, care prezinta modul in care francmasonii isi regleaza conturile, atat la figurat, dar mai ales la propriu. Este si cazul lui Roberto Calvi, nascut in 1920, in Italia, a fost un renumit bancher italian, numit si “Bancherul lui Dumnezeu”, deoarece a avut stranse legaturi cu Vaticanul, cu ajutorul caruia putea sa spele sume uriase de bani, fara a putea fi prins.
El a fost presedinte al Bancii Ambrosiano (de la ambrozie = sange menstrual), care a intrat in faliment in anul 1982. In 1978, Banca Centrala a Italiei a prezentat un raport cu privire la Banca Ambrosiano, prin care a constatat ca mai multe miliarde de lire au fost exportate ilegal. In 1981, Calvi a fost judecat si pentru ca avea legaturi cu masoneria, i s-a dat o pedeapsa de 4 ani cu suspendare si amendat cu 19,8 milioane de dolari pentru transferul a 27 milioane de dolari in afara tarii, incalcand astfel legile italiene. Familia acestuia sustinea ca el ar fi fost manipulat de altii si ca n-ar fi vinovat. Cine l-a pus sa intre in masonerie ?
La data de 5 iunie 1982, ii scrie Papei Ioan Paul al II-lea, o scrisoare in care il avertizeaza despre iminenta prabusire a bancii Ambrosiano, spunandu-i ca “va provoca o catastrofa de proportii inimaginabile din care Biserica va avea de suferit cel mai mult”. Biserica nu sufera, sa fim seriosi, atata timp cat vor exista naivi ce vor accepta sa o sustina. Banca Ambrosiano, s-a prabusit in iunie 1982 ca urmare a unei datorii de 1,5 miliarde de dolari. O mare parte din bani au fost deturnati prin intermediul Bancii Vaticanului numita si Institutul pentru Opere Religioase, care detinea 10 % actiuni din Banca Ambrosiano. In 1984, Banca Vaticanului a fost de acord sa plateasca 224 milioane de dolari, incercand sa “salveze” Banca Ambrosiano.
La 10 iunie 1982, Calvi, a disparut din apartamentul sau din Roma, fugind din tara cu un pasaport fals, sub numele de Gian Roberto Calvini. El a ras mustata si a fugit initial la Venetia. De acolo a luat un avion privat spre Londra. Avionul apartinea prietenului sau evreu, Hanz Kunz. La data de 18 iunie 1982, la ora 07:30, intr-o zi de vineri, a fost gasit trupul sau atarnand spanzurat de o schela aflata sub Podul Blackfriars, de la marginea districtului financiar al Londrei, o importanta zona a Iluminatilor.
[caption id="attachment_564" align="aligncenter" width="685"] Asasinarea lui Roberto Calvi, bancherul lui Dumnezeu[/caption]
Caramizi in buzunare si picioarele inconvoiate – semn masonic de avertisment pentru alti “frati” !
Oamenii legi au fost socati atunci cand au gasit in buzunarele sale numai caramizi, dar si picioarele care se aflau asezate intr-o forma inconvoiata. Calvi a fost membru al celebrei si puternicei loji masonice P2 (Propaganda Due). Nu degeaba masonilor din aceasta puternica loja li s-au dat denumirea de “Fratii Negri” sau “Calugarii Negri”. Acest lucru reprezinta un mesaj important transmis intre frati pentru a vedea ce se intampla daca se incalca juramintele lor, nu degeaba s-a ales podul care are denumirea “Blackfriars” (Calugarii Negri).
Moartea sa a reprezentant multe anchete care inca exista si astazi. Prima data masonii din Marea Britanie, au dat vertdictul destul de rapid in iulie 1982 sugerand ca este o “sinucidere”. Familia lui Calvi spunea ca nu crede in aceasta ancheta. In cea de-a doua ancheta, tot in iulie 1983, anchetatorii au recunoscut fatis ca nu pot determina cauza mortii, asta desi cu un an in urma dadusera in verdict transant. In urma exhumarii sale, care a avut loc in decembrie 1998, un raport medicol-legal, independent, a fost publicat in octombrie 2002, prin care s-a concluzionat ca a fost ucis si nu a fost vorba de sinucidere. I s-au gasit leziuni la gat, dar cel mai important, medicii legisti, au demonstrat ca el nu a atins acele caramizi, spunand direct ca i s-au bagat in buzunare, aruncand astfel in aer, toate minciunile si incercarile de musamalizare a tuturor agentiilor, care se ocupa de astfel de lucruri, in astfel de situatii.
S-a mai explicat ca el nu s-ar fi putut sinucide, deoarece nu s-au gasit urme de rugina pe pantofii sai, schela pe care ar fi trebuit sa urce, era degradata de rugina, dar mai important, nivelul Tamisei era scazut, in acel moment al asasinarii sale. Ca urmare a acestor argumente venite, politia din Londra, respectiv masonii care o conduc, n-au mai avut incotro si au trebuit sa redeschida dosarul, in septembrie 2003, deoarece venisera noi probe concludente.
Un mafiot recunoaste ca s-a planuit asasinarea sa !
In 1991, un mafiot italian, Francesco Marino Mannoia, devenit apoi informator, a spus ca Roberto Calvi a fost asasinat pentru a ca pierdut fondurile mafiei italiei cand s-a prabusit Banca Ambrosiano. Dupa spusele lui Mannoia, criminalul a fost Francesco Di Carlo, un mafiot care traia in Londra la momentul respectiv. Ordinul de a-l ucide pe Calvi a venit de la sefii mafiei italiene, de la acea vreme, care erau nimeni altii decat masonii, din loja P2, Giuseppe Calo si Licio Gelli. Cand Di Calo a devenit informator in iuniue 1996, a negat ca ar fi fost criminalul, dar a recunoscut ca a fost abordat de catre Calo pentru a facea o astfel de “treaba”. Di Carlo a spus ca adevaratii criminali au fost Vincenzo Casillo si Sergio Vaccari, din Napoli, masoni ai P2, care au fost si ucisi.
In iulie 2003, procurorii italieni au concluzionat ca mafia italiana a fost cea care l-a asasinat pentru a se asigura ca, Calvi, nu va face dezvaluiri despre loja masonica P2 si alti reprezentati ai masoneriei.
Maestrul Mason al Lojii Propaganda Due pus sub urmarire !
Nu prea i-a cazut bine Maestrului Mason de grad 33, Licio Gelli, care conducea Propaganda Due, atunci cand a primit o notificare din care afla ca a fost pus in mod oficial sub urmarire pentru planuirea asasinarii lui Calvi. Alti mafioti masoni ca Giuseppe Calo, Ernesto Diotallevi, Flavio Carboni si Manuela Kleinszing, au fost deja pusi sub acuzarea de crima. Potrivit rechizitorului, acestia au planuit pana in cele mai mici detalii asasinarea lui Calvi.
La data de 5 octombrie 2005, procesul acestor persoane acuzate de uciderea lui Calvi a inceput la Roma. Inculpatii au fost Giuseppe Calo, Flavio Carboni, Manuela Kleinszig, Ernesto Diotallevi si fostul sofer si bodyguard al lui Calvi, Silvano Vittor. Procesul a inceput sa fie tergiversat la data de 6 iunie 2007, cand Mario Lucio d’Andria, judecatorul-mason, care trebuia sa ia cea mai buna decizia, a sugerat ca “nu sint suficiente probe”. Verdictul a fost o surpriza pentru multi care au asistat.
La data de 7 mai 2010, Curtea de Apel l-a achitat pe Calo, Carboni, Diotallevi. Procurorul, Luca Tescaroli, a comentat dupa verdict dat tot de un judecator mason: “Calvi a fost ucis pentru a doua oara”. La data de 18 noiembrie 2011, Curtea de Casatie si Justitie, si-a facut rolul masonic si anume a casat dosarul achitand persoanele vinovate si uite asa, masonii au dat inca o lovitura teribila prin intermediul mafiei uriase italiene a P2.
El a fost presedinte al Bancii Ambrosiano (de la ambrozie = sange menstrual), care a intrat in faliment in anul 1982. In 1978, Banca Centrala a Italiei a prezentat un raport cu privire la Banca Ambrosiano, prin care a constatat ca mai multe miliarde de lire au fost exportate ilegal. In 1981, Calvi a fost judecat si pentru ca avea legaturi cu masoneria, i s-a dat o pedeapsa de 4 ani cu suspendare si amendat cu 19,8 milioane de dolari pentru transferul a 27 milioane de dolari in afara tarii, incalcand astfel legile italiene. Familia acestuia sustinea ca el ar fi fost manipulat de altii si ca n-ar fi vinovat. Cine l-a pus sa intre in masonerie ?
La data de 5 iunie 1982, ii scrie Papei Ioan Paul al II-lea, o scrisoare in care il avertizeaza despre iminenta prabusire a bancii Ambrosiano, spunandu-i ca “va provoca o catastrofa de proportii inimaginabile din care Biserica va avea de suferit cel mai mult”. Biserica nu sufera, sa fim seriosi, atata timp cat vor exista naivi ce vor accepta sa o sustina. Banca Ambrosiano, s-a prabusit in iunie 1982 ca urmare a unei datorii de 1,5 miliarde de dolari. O mare parte din bani au fost deturnati prin intermediul Bancii Vaticanului numita si Institutul pentru Opere Religioase, care detinea 10 % actiuni din Banca Ambrosiano. In 1984, Banca Vaticanului a fost de acord sa plateasca 224 milioane de dolari, incercand sa “salveze” Banca Ambrosiano.
La 10 iunie 1982, Calvi, a disparut din apartamentul sau din Roma, fugind din tara cu un pasaport fals, sub numele de Gian Roberto Calvini. El a ras mustata si a fugit initial la Venetia. De acolo a luat un avion privat spre Londra. Avionul apartinea prietenului sau evreu, Hanz Kunz. La data de 18 iunie 1982, la ora 07:30, intr-o zi de vineri, a fost gasit trupul sau atarnand spanzurat de o schela aflata sub Podul Blackfriars, de la marginea districtului financiar al Londrei, o importanta zona a Iluminatilor.
[caption id="attachment_564" align="aligncenter" width="685"] Asasinarea lui Roberto Calvi, bancherul lui Dumnezeu[/caption]
Caramizi in buzunare si picioarele inconvoiate – semn masonic de avertisment pentru alti “frati” !
Oamenii legi au fost socati atunci cand au gasit in buzunarele sale numai caramizi, dar si picioarele care se aflau asezate intr-o forma inconvoiata. Calvi a fost membru al celebrei si puternicei loji masonice P2 (Propaganda Due). Nu degeaba masonilor din aceasta puternica loja li s-au dat denumirea de “Fratii Negri” sau “Calugarii Negri”. Acest lucru reprezinta un mesaj important transmis intre frati pentru a vedea ce se intampla daca se incalca juramintele lor, nu degeaba s-a ales podul care are denumirea “Blackfriars” (Calugarii Negri).
Moartea sa a reprezentant multe anchete care inca exista si astazi. Prima data masonii din Marea Britanie, au dat vertdictul destul de rapid in iulie 1982 sugerand ca este o “sinucidere”. Familia lui Calvi spunea ca nu crede in aceasta ancheta. In cea de-a doua ancheta, tot in iulie 1983, anchetatorii au recunoscut fatis ca nu pot determina cauza mortii, asta desi cu un an in urma dadusera in verdict transant. In urma exhumarii sale, care a avut loc in decembrie 1998, un raport medicol-legal, independent, a fost publicat in octombrie 2002, prin care s-a concluzionat ca a fost ucis si nu a fost vorba de sinucidere. I s-au gasit leziuni la gat, dar cel mai important, medicii legisti, au demonstrat ca el nu a atins acele caramizi, spunand direct ca i s-au bagat in buzunare, aruncand astfel in aer, toate minciunile si incercarile de musamalizare a tuturor agentiilor, care se ocupa de astfel de lucruri, in astfel de situatii.
S-a mai explicat ca el nu s-ar fi putut sinucide, deoarece nu s-au gasit urme de rugina pe pantofii sai, schela pe care ar fi trebuit sa urce, era degradata de rugina, dar mai important, nivelul Tamisei era scazut, in acel moment al asasinarii sale. Ca urmare a acestor argumente venite, politia din Londra, respectiv masonii care o conduc, n-au mai avut incotro si au trebuit sa redeschida dosarul, in septembrie 2003, deoarece venisera noi probe concludente.
Un mafiot recunoaste ca s-a planuit asasinarea sa !
In 1991, un mafiot italian, Francesco Marino Mannoia, devenit apoi informator, a spus ca Roberto Calvi a fost asasinat pentru a ca pierdut fondurile mafiei italiei cand s-a prabusit Banca Ambrosiano. Dupa spusele lui Mannoia, criminalul a fost Francesco Di Carlo, un mafiot care traia in Londra la momentul respectiv. Ordinul de a-l ucide pe Calvi a venit de la sefii mafiei italiene, de la acea vreme, care erau nimeni altii decat masonii, din loja P2, Giuseppe Calo si Licio Gelli. Cand Di Calo a devenit informator in iuniue 1996, a negat ca ar fi fost criminalul, dar a recunoscut ca a fost abordat de catre Calo pentru a facea o astfel de “treaba”. Di Carlo a spus ca adevaratii criminali au fost Vincenzo Casillo si Sergio Vaccari, din Napoli, masoni ai P2, care au fost si ucisi.
In iulie 2003, procurorii italieni au concluzionat ca mafia italiana a fost cea care l-a asasinat pentru a se asigura ca, Calvi, nu va face dezvaluiri despre loja masonica P2 si alti reprezentati ai masoneriei.
Maestrul Mason al Lojii Propaganda Due pus sub urmarire !
Nu prea i-a cazut bine Maestrului Mason de grad 33, Licio Gelli, care conducea Propaganda Due, atunci cand a primit o notificare din care afla ca a fost pus in mod oficial sub urmarire pentru planuirea asasinarii lui Calvi. Alti mafioti masoni ca Giuseppe Calo, Ernesto Diotallevi, Flavio Carboni si Manuela Kleinszing, au fost deja pusi sub acuzarea de crima. Potrivit rechizitorului, acestia au planuit pana in cele mai mici detalii asasinarea lui Calvi.
La data de 5 octombrie 2005, procesul acestor persoane acuzate de uciderea lui Calvi a inceput la Roma. Inculpatii au fost Giuseppe Calo, Flavio Carboni, Manuela Kleinszig, Ernesto Diotallevi si fostul sofer si bodyguard al lui Calvi, Silvano Vittor. Procesul a inceput sa fie tergiversat la data de 6 iunie 2007, cand Mario Lucio d’Andria, judecatorul-mason, care trebuia sa ia cea mai buna decizia, a sugerat ca “nu sint suficiente probe”. Verdictul a fost o surpriza pentru multi care au asistat.
La data de 7 mai 2010, Curtea de Apel l-a achitat pe Calo, Carboni, Diotallevi. Procurorul, Luca Tescaroli, a comentat dupa verdict dat tot de un judecator mason: “Calvi a fost ucis pentru a doua oara”. La data de 18 noiembrie 2011, Curtea de Casatie si Justitie, si-a facut rolul masonic si anume a casat dosarul achitand persoanele vinovate si uite asa, masonii au dat inca o lovitura teribila prin intermediul mafiei uriase italiene a P2.