18:00
Just Admin
Grace Kelly, povestea unei Cenuşărese moderne. Despre Grace Kelly se poate spune că le-a avut pe toate. S-a născut într-o familie bogată, a fost înzestrată cu o frumusețe incredibilă care a frânt multe inimi pe marele ecran, în culise și în afara lor. A uluit asistența cu eleganța naturală cu care își purta hainele, stabilind trenduri în moda anilor 1950 și, în final, a devenit prințesă de Monaco, într-o poveste de vis care pare de-a dreptul incredibilă. Ce ar mai fi de spus? Că o atrăgeau bărbații în vârstă? Că parcursul vieții nu i-a adus toată fericirea sperată, dimpotrivă, a despărțit-o de o lume pe care o iubea, transformând-o într-o casnică, fie ea și una cu coroană? Greu de spus. Cert este că a murit relativ tânără, într-un inexplicabil accident de mașină din care fiica sa a scăpat. În urma ei, au rămas o grămadă de mistere, poate la fel de multe ca în după moartea lui Marilyn Monroe.
Totuşi, povestea lui Grace Kelly nu aduce nici pe departe cu cea a Cenușăresei. Este, poate, mai spectaculoasă. Născută în 1929 la Philadelphia, Grace Kelly era al treilea copil din cei patru ai unei familii foarte bogate. Copilăria i-a fost una lipsită de griji materiale, însă dominată de figura unui tată sever, care ar fi vrut în locul ei un băiat, fapt care a lăsat urme adânci în sufletul acestei fiinţe delicate.
Familia punea mare preț pe competiție – și cum să nu fie așa când tatăl era nimeni altul decât atletul John Brendan „Jack” Kelly, multiplu campion olimpic al Statelor Unite cu echipa de canotaj, multimilionar și unul dintre cei mai eficienţi oameni cu afaceri în construcții de pe Coasta de Est. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că era bun prieten al familiei Kennedy, alţi irlandezi americani de succes. Mama era Margaret Katherine Majer, prima femeie-antrenor al echipei de atletism feminin a Universității din Pennsylvania, o nemţoaică rigidă şi foarte atentă cu aparenţele.
Deşi crescută într-o familie care preţuia spiritul de competiţie, Grace nu practica niciun sport. Statura delicată și frumusețea năucitoare au făcut-o remarcată mai întâi în familie, unde, la îndemnul unui unchi de-ai săi, dramaturg şi homosexual, deci dublu stigmatizat, se îndreaptă ușor-ușor către actorie. De altminteri, artele erau la fel de emblematice ca și sportul în familia Kelly. Un unchi de-ai fetei, Walter C. Kelly, era actor de revistă, iar George Kelly, unchiul preferat, era dramaturg, distins cu premiul Pulitzer. Amândoi o iubeau enorm pe Grace. Biografii celebrei blonde notează că George a fost cel care a încurajat-o pe Grace către meseria de actriță, fiind totodată și cel care a ghidat-o prin labirintul intereselor de la Hollywood. Așa se face că, după liceu, Grace decide să urmeze actoria la New York, în ciuda opoziției părinților săi. Se înscrie la Academia Americană de Artă Dramatică, pe care o și termină la vârsta de 19 ani. Între timp, muncește ca fotomodel, apărând în reclame pentru țigări (marca „Old Gold”) și pe copertele unor reviste cum ar fi „Cosmopolitan” sau „Redbook”.
Prea frumoasă pentru teatru
După terminarea studiilor își caută norocul pe Broadway, însă teatrul o respinge pentru că arăta mult prea bine, avea stil, dar nu avea o voce suficient de puternică pentru a se putea face auzită în sală. În aceste condiții, opțiunea pentru film a venit aproape natural. Erau anii de după Al Doilea Război Mondial, când televiziunea cucerea rapid publicul. Grace se mută la Hollywood, unde joacă în 11 filme și apare în zeci de producții TV. Gary Cooper o descoperă pe platourile de filmare ale primului ei film, „Fourteen Hours” (Paisprezece ore, 1951). Un rol de două minute și 14 de secunde, suficiente pentru ca Gary Cooper să facă totul pentru ca superba blondină să primească rolul tinerei soții din filmul „High Noon” (La amiază, 1952), jucat alături de cunoscutul actor.
[caption id="attachment_754" align="aligncenter" width="832"]
Grace Kelly, povestea unei Cenuşărese moderne[/caption]
În 1953, un an mai mai târziu, o revedem în „Mogambo”, jucând alături de Clark Gable și Ava Gardner. Se spune chiar că, alături de Gable, Grace ar fi trăit o poveste de amor, înclinația sa față de bărbații mai în vârstă fiind o caracteristică pe care biografii au pus-o pe seama traumelor trăite în copilărie alături de tatăl său. Filmul a fost o trambulină pentru Kelly, aducându-i o nominalizare la Oscar și un Glob de Aur pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar. Mai departe, tânăra actriţă respinge oferta de a juca rolul lui Edie Doyle în filmul „On the Waterfront” (Pe chei) pentru a putea colabora cu acela care, în scurtă vreme, îi va deveni prieten și mentor:Alfred Hitchcock.
Zeiţa absolută şi Hitchcock
În anii 1950, actrița joacă în trei filme ale maestrului suspansului, care ajunge se pare să facă o obsesie pentru frumoasa blondă, fixație care nu-l va mai părăsi până la finalul vieții. Kelly joacă în „Rear Window” (În spatele ferestrei, 1954), „Dial M for Murder” (C de la crimă, 1954) and „To Catch a Thief” (Să prinzi un hoț, 1955).
Hitchcock a fost, de altfel, primul care a simțit potențialul de femeie fatală al lui Grace, frumusețea, stilul și ceea ce el numea eleganța sexuală. Jimmy Stewart, partenerul ei din filmul „În spatele ferestrei”, spunea despre Grace:„E prea perfectă... e prea talentată. E prea frumoasă. E prea sofisticată. Prea le are pe toate”.
În 1954, Kelly este distribuită în rolul lui Georgie Elgin în „The Country Girl” (Fata de la țară), unde portretizează soția neîngrijită și chinuită a unui bărbat alcoolic. Câştigă Oscarul pentru cea mai bună actriță, în fața lui Judy Garland, care concura la premiul Academiei cu rolul din „A Star Is Born” (S-a născut o stea).
În acest punct al carierei Grace era una dintre cele mai bine plătite și printre cele mai respectate actrițe din Cetatea Filmului. Devenise și un fashion icon, lucru normal de altfel ținând cont de frumusețea și de stilul ei elegant. Edith Head, legendara creatoare de vestimentaţie pentru filmele hollywoodiene, laureată cu opt Oscaruri de-a lungul carierei sale de peste jumătate de secol, spunea de fiecare dată când era întrebată că, pentru ea, Grace Kelly era zeiţa absolută, care eclipsa prin ţinută, frumuseţe şi stil pe toată lumea de la Hollywood. De altfel, se spune că Grace l-ar fi pus la respect pe marele Hitch, care a ajuns să ţină cont mereu de opiniile ei în ceea ce priveşte vestimentaţia eroinei principale. Pentru un regizor foarte atent la toate detaliile şi, mai ales, preocupat de stilistica personajelor sale, această încredere spune multe.
„Părul lung, de culoarea frunzelor toamna...”
Designerul ei favorit era Dior care, în 1947, lansase o colecție de haine intitulată Corola, în care fustele femeilor semănau cu petalele florilor. Grace este o mare amatoare a acestui stil destinat redescoperirii femeii americane după anii de război, când stătea mai mult în fabrică decât la bucătărie și purta salopeta de lucru şi prea rar haine feminine. Culorile preferate ale colecţiei Corola erau verdele smarald și galbenul pastel. Iar dacă hainele erau Christian Dior, pantofii erau Gucci, iar gențile Hermes.
Și, de parcă viața nu ar fi fost îndeajuns de generoasă cu această tânără de doar 25 de ani, în 1955 este rugată să se alăture delegației americane la Festivalul de film de la Cannes. Se întoarce din călătorie logodită cu prințul Rainier al III-lea de Monaco, pe care îl cunoaște în timpul unei sesiuni foto și care este în căutarea unei soții. Nu știm cât de tare l-a iubit Grace pe Rainier (după unii, chiar deloc), însă acesta își descria mireasa ideală ca având „părul lung, de culoarea frunzelor toamna, cu ochii albaștri sau violet, cu pete de aur”. Presa timpului a adăugat partea ei de telenovelă, prezentând logodna și iubirea dintre cei doi drept drept un basm frumos, numai bun de pus pe prima pagină şi de tabloidizat. Cert este că Grace a considerat că rolul de prințesă i se potrivește, astfel că acceptă să-i fie soție prințului. Avea 26 de ani și era în culmea carierei, a tinereții și a frumuseții. Căsătoria ultramediatizată are loc în 1956 și se transformă într-un eveniment mondial. Este un rol care-i vine mănușă lui Grace. Primele efecte însă nu s-au lăsat așteptate:după ce devine prințesa-consoartă de Monaco, e nevoită să renunțe la cetățenia americană, iar filmele ei sunt interzise în principat. Titlu de prințesă a costat-o scump.
Rochia pe care Grace a purtat-o la cununia religioasă a fost una demnă de prințesa de Monaco. Creată de Helen Rose, cea care a îmbrăcat-o și în filmele „High Society” şi în „The Swan”, rochia era din mătase şi organza, cusută manual și încorpora 800.000 paiete şi 1.500 de perle şi cristale. Nunta a fost filmată de studiourile MGM, care a avut exclusivitate asupra nunții secolului, ca parte a înțelegerii de reziliere a contractului semnat de Grace. Inelul purtat de Grace era unul Cartier, un diamant de 10, 47 carate, cu alte două montate în platină.
Kelly Bag
O întâmplare amuzantă a dus la impunerea pe piață a genții Kelly, în fapt o geantă Hermès sofisticată și extrem de scumpă. Pentru cei care nu ştiu, gențile Hermès sunt executate manual, din piele de aligator din Florida, bivol din Pakistan, crocodil australian, rechin thailandez, șopârlă malaeziană sau mai banalele căprioare, viței, capre sau struți de aiurea. Mânerul este din metal nituit, la fel și clapeta de închidere sau cele patru picioare care susțin poșeta și protejează pielea de uzură. Revenind la Grace, însărcinată fiind (povestea se întâmpla în 1956, când prinţesa urma să nască primul său copil, o fetiță), ea a încercat cu disperare să-și protejeze talia de privirile și blitzurile fororeporterilor folosind ca scut celebra geantă care, de atunci, nu a mai purtat un alt nume. Un alt obiect vestimentar de a cărui impunere pe piață este responsabilă tot Grace este eșarfa de mătase cu imprimeuri florale marca Gucci. O astfel de eșarfă i-a fost oferită de Rodolpho Gucci, fiul creatorului Guccio Gucci, în 1966, iar de atunci acest obiect vestimentar a fost identificat cu celebra prințesă.
Pe 14 septembrie 1982, în timp ce se afla în mașină cu fiica sa mai mică, Stéphanie (de 17 ani şi cu temperament vulcanic), Grace are un atac cerebral și intră cu mașina în stâncile care mărgineau drumul pe serpentinele Coastei de Azur. După o zi în comă, prințesa Grace se stingea din viață la vârsta de 52 de ani. Fiica sa a scăpat ca prin minune, dar, în ciuda succeselor ca model (pentru Dior), ca înotătoare şi cântăreaţă cu vânzări de milioane de discuri, toată viaţa ei plină de eşecuri şi aventuri pare să fi fost marcată de puternica personalitate a mamei şi de moartea tragică a acesteia.
Totuşi, povestea lui Grace Kelly nu aduce nici pe departe cu cea a Cenușăresei. Este, poate, mai spectaculoasă. Născută în 1929 la Philadelphia, Grace Kelly era al treilea copil din cei patru ai unei familii foarte bogate. Copilăria i-a fost una lipsită de griji materiale, însă dominată de figura unui tată sever, care ar fi vrut în locul ei un băiat, fapt care a lăsat urme adânci în sufletul acestei fiinţe delicate.
Familia punea mare preț pe competiție – și cum să nu fie așa când tatăl era nimeni altul decât atletul John Brendan „Jack” Kelly, multiplu campion olimpic al Statelor Unite cu echipa de canotaj, multimilionar și unul dintre cei mai eficienţi oameni cu afaceri în construcții de pe Coasta de Est. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că era bun prieten al familiei Kennedy, alţi irlandezi americani de succes. Mama era Margaret Katherine Majer, prima femeie-antrenor al echipei de atletism feminin a Universității din Pennsylvania, o nemţoaică rigidă şi foarte atentă cu aparenţele.
Deşi crescută într-o familie care preţuia spiritul de competiţie, Grace nu practica niciun sport. Statura delicată și frumusețea năucitoare au făcut-o remarcată mai întâi în familie, unde, la îndemnul unui unchi de-ai săi, dramaturg şi homosexual, deci dublu stigmatizat, se îndreaptă ușor-ușor către actorie. De altminteri, artele erau la fel de emblematice ca și sportul în familia Kelly. Un unchi de-ai fetei, Walter C. Kelly, era actor de revistă, iar George Kelly, unchiul preferat, era dramaturg, distins cu premiul Pulitzer. Amândoi o iubeau enorm pe Grace. Biografii celebrei blonde notează că George a fost cel care a încurajat-o pe Grace către meseria de actriță, fiind totodată și cel care a ghidat-o prin labirintul intereselor de la Hollywood. Așa se face că, după liceu, Grace decide să urmeze actoria la New York, în ciuda opoziției părinților săi. Se înscrie la Academia Americană de Artă Dramatică, pe care o și termină la vârsta de 19 ani. Între timp, muncește ca fotomodel, apărând în reclame pentru țigări (marca „Old Gold”) și pe copertele unor reviste cum ar fi „Cosmopolitan” sau „Redbook”.
Prea frumoasă pentru teatru
După terminarea studiilor își caută norocul pe Broadway, însă teatrul o respinge pentru că arăta mult prea bine, avea stil, dar nu avea o voce suficient de puternică pentru a se putea face auzită în sală. În aceste condiții, opțiunea pentru film a venit aproape natural. Erau anii de după Al Doilea Război Mondial, când televiziunea cucerea rapid publicul. Grace se mută la Hollywood, unde joacă în 11 filme și apare în zeci de producții TV. Gary Cooper o descoperă pe platourile de filmare ale primului ei film, „Fourteen Hours” (Paisprezece ore, 1951). Un rol de două minute și 14 de secunde, suficiente pentru ca Gary Cooper să facă totul pentru ca superba blondină să primească rolul tinerei soții din filmul „High Noon” (La amiază, 1952), jucat alături de cunoscutul actor.
[caption id="attachment_754" align="aligncenter" width="832"]
Grace Kelly, povestea unei Cenuşărese moderne[/caption]În 1953, un an mai mai târziu, o revedem în „Mogambo”, jucând alături de Clark Gable și Ava Gardner. Se spune chiar că, alături de Gable, Grace ar fi trăit o poveste de amor, înclinația sa față de bărbații mai în vârstă fiind o caracteristică pe care biografii au pus-o pe seama traumelor trăite în copilărie alături de tatăl său. Filmul a fost o trambulină pentru Kelly, aducându-i o nominalizare la Oscar și un Glob de Aur pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar. Mai departe, tânăra actriţă respinge oferta de a juca rolul lui Edie Doyle în filmul „On the Waterfront” (Pe chei) pentru a putea colabora cu acela care, în scurtă vreme, îi va deveni prieten și mentor:Alfred Hitchcock.
Zeiţa absolută şi Hitchcock
În anii 1950, actrița joacă în trei filme ale maestrului suspansului, care ajunge se pare să facă o obsesie pentru frumoasa blondă, fixație care nu-l va mai părăsi până la finalul vieții. Kelly joacă în „Rear Window” (În spatele ferestrei, 1954), „Dial M for Murder” (C de la crimă, 1954) and „To Catch a Thief” (Să prinzi un hoț, 1955).
Hitchcock a fost, de altfel, primul care a simțit potențialul de femeie fatală al lui Grace, frumusețea, stilul și ceea ce el numea eleganța sexuală. Jimmy Stewart, partenerul ei din filmul „În spatele ferestrei”, spunea despre Grace:„E prea perfectă... e prea talentată. E prea frumoasă. E prea sofisticată. Prea le are pe toate”.
În 1954, Kelly este distribuită în rolul lui Georgie Elgin în „The Country Girl” (Fata de la țară), unde portretizează soția neîngrijită și chinuită a unui bărbat alcoolic. Câştigă Oscarul pentru cea mai bună actriță, în fața lui Judy Garland, care concura la premiul Academiei cu rolul din „A Star Is Born” (S-a născut o stea).
În acest punct al carierei Grace era una dintre cele mai bine plătite și printre cele mai respectate actrițe din Cetatea Filmului. Devenise și un fashion icon, lucru normal de altfel ținând cont de frumusețea și de stilul ei elegant. Edith Head, legendara creatoare de vestimentaţie pentru filmele hollywoodiene, laureată cu opt Oscaruri de-a lungul carierei sale de peste jumătate de secol, spunea de fiecare dată când era întrebată că, pentru ea, Grace Kelly era zeiţa absolută, care eclipsa prin ţinută, frumuseţe şi stil pe toată lumea de la Hollywood. De altfel, se spune că Grace l-ar fi pus la respect pe marele Hitch, care a ajuns să ţină cont mereu de opiniile ei în ceea ce priveşte vestimentaţia eroinei principale. Pentru un regizor foarte atent la toate detaliile şi, mai ales, preocupat de stilistica personajelor sale, această încredere spune multe.
„Părul lung, de culoarea frunzelor toamna...”
Designerul ei favorit era Dior care, în 1947, lansase o colecție de haine intitulată Corola, în care fustele femeilor semănau cu petalele florilor. Grace este o mare amatoare a acestui stil destinat redescoperirii femeii americane după anii de război, când stătea mai mult în fabrică decât la bucătărie și purta salopeta de lucru şi prea rar haine feminine. Culorile preferate ale colecţiei Corola erau verdele smarald și galbenul pastel. Iar dacă hainele erau Christian Dior, pantofii erau Gucci, iar gențile Hermes.
Și, de parcă viața nu ar fi fost îndeajuns de generoasă cu această tânără de doar 25 de ani, în 1955 este rugată să se alăture delegației americane la Festivalul de film de la Cannes. Se întoarce din călătorie logodită cu prințul Rainier al III-lea de Monaco, pe care îl cunoaște în timpul unei sesiuni foto și care este în căutarea unei soții. Nu știm cât de tare l-a iubit Grace pe Rainier (după unii, chiar deloc), însă acesta își descria mireasa ideală ca având „părul lung, de culoarea frunzelor toamna, cu ochii albaștri sau violet, cu pete de aur”. Presa timpului a adăugat partea ei de telenovelă, prezentând logodna și iubirea dintre cei doi drept drept un basm frumos, numai bun de pus pe prima pagină şi de tabloidizat. Cert este că Grace a considerat că rolul de prințesă i se potrivește, astfel că acceptă să-i fie soție prințului. Avea 26 de ani și era în culmea carierei, a tinereții și a frumuseții. Căsătoria ultramediatizată are loc în 1956 și se transformă într-un eveniment mondial. Este un rol care-i vine mănușă lui Grace. Primele efecte însă nu s-au lăsat așteptate:după ce devine prințesa-consoartă de Monaco, e nevoită să renunțe la cetățenia americană, iar filmele ei sunt interzise în principat. Titlu de prințesă a costat-o scump.
Rochia pe care Grace a purtat-o la cununia religioasă a fost una demnă de prințesa de Monaco. Creată de Helen Rose, cea care a îmbrăcat-o și în filmele „High Society” şi în „The Swan”, rochia era din mătase şi organza, cusută manual și încorpora 800.000 paiete şi 1.500 de perle şi cristale. Nunta a fost filmată de studiourile MGM, care a avut exclusivitate asupra nunții secolului, ca parte a înțelegerii de reziliere a contractului semnat de Grace. Inelul purtat de Grace era unul Cartier, un diamant de 10, 47 carate, cu alte două montate în platină.
Kelly Bag
O întâmplare amuzantă a dus la impunerea pe piață a genții Kelly, în fapt o geantă Hermès sofisticată și extrem de scumpă. Pentru cei care nu ştiu, gențile Hermès sunt executate manual, din piele de aligator din Florida, bivol din Pakistan, crocodil australian, rechin thailandez, șopârlă malaeziană sau mai banalele căprioare, viței, capre sau struți de aiurea. Mânerul este din metal nituit, la fel și clapeta de închidere sau cele patru picioare care susțin poșeta și protejează pielea de uzură. Revenind la Grace, însărcinată fiind (povestea se întâmpla în 1956, când prinţesa urma să nască primul său copil, o fetiță), ea a încercat cu disperare să-și protejeze talia de privirile și blitzurile fororeporterilor folosind ca scut celebra geantă care, de atunci, nu a mai purtat un alt nume. Un alt obiect vestimentar de a cărui impunere pe piață este responsabilă tot Grace este eșarfa de mătase cu imprimeuri florale marca Gucci. O astfel de eșarfă i-a fost oferită de Rodolpho Gucci, fiul creatorului Guccio Gucci, în 1966, iar de atunci acest obiect vestimentar a fost identificat cu celebra prințesă.
Pe 14 septembrie 1982, în timp ce se afla în mașină cu fiica sa mai mică, Stéphanie (de 17 ani şi cu temperament vulcanic), Grace are un atac cerebral și intră cu mașina în stâncile care mărgineau drumul pe serpentinele Coastei de Azur. După o zi în comă, prințesa Grace se stingea din viață la vârsta de 52 de ani. Fiica sa a scăpat ca prin minune, dar, în ciuda succeselor ca model (pentru Dior), ca înotătoare şi cântăreaţă cu vânzări de milioane de discuri, toată viaţa ei plină de eşecuri şi aventuri pare să fi fost marcată de puternica personalitate a mamei şi de moartea tragică a acesteia.
