Inventie : Tastatura QWERTY

Inventie : Tastatura QWERTY
Anul inventiei : sec.XIX
Inventator : Christopher Latham Sholes (SUA)

Modul în care arată tastatura din zilele noastre se datorează modelului realizat de către Christopher Latham Sholes.

Sholes era editor la un ziar, tipograf şi politician din Milwaukee, Wisconsin, şi a trăit în a doua jumătate a secolului XIX, notează History Extra.

Patentând anterior o maşinărie de numerotare a paginilor, Sholes a fost încurajat să inventeze şi o maşinărie de scris. Acesta a citit un articol dintr-un ziar ştiinţific al vremii despre prototipul maşinii de scris realizat de John Pratt. Împreună cu tipograful Samuel W. Soule şi avocatul Carlos Glidden, Sholes a creat o maşinărie nouă şi simplificată în care tastele erau aşezate alfabetic pe două rânduri.

Sholes a petrecut următorii cinci ani perfecţionând maşinăria. În cele din urmă, în martie 1873, E Remington şi Sons au cumpărat ,,Sholes &Glidden Type-Writer''. Sholes a rearanjat literele de pe tastaură în funcţie de perechile cu cele mai utilizate de litere. Al doilea şi al treilea rând începeau cu tastele QWE.TY. Remington a înlocuit punctul cu un R pentru a putea scrie cuvântul maşină de scris (typewriter) de pe un singur rând.

Read More

Inventie : Telefonia multipla

Inventie : Telefonia multipla
Inventator : Augustin Maior (Romania) - wiki
Anul inventiei : 1906

Augustin Maior se numără printre profesorii şi inventatorii cei mai de seamă ai neamului românesc. El este cunoscut pentru faptul că a pus bazele telefoniei moderne.

S-a născut la Reghin, la 21 august 1882. Tatăl, Gheorghe, a fost învăţător, iar mama, Tereza, a fost o femeie cu o educaţie deosebită, mamă a cinci copii.

A urmat cursurile Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. În 1905 a obţinut diploma de inginer şi timp de câteva luni, înainte de a profesa, a făcut câteva vizite de documentare ştiinţifică la universităţile din Viena, Műnchen şi Gőttingen, a participat şi la câteva cursuri postuniversitare unde a întâlnit multe dintre personalităţile ştiinţifice ale epocii. Printre acestea s-a numărat şi Hermann Minkowski, cel care a adăugat la cele trei dimensiuni ale spaţiului şi dimensiunea timp, rezultând varietatea tetradimensională spaţiu-timp, folosită ulterior de Augustin Maior în studiile sale.

În luna noiembrie 1905 a fost angajat inginer la Staţia Experimentală a Poştelor din Budapesta unde, în 1906, a reuşit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische zeitschrift” şi apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission“ publicată în revista „The Electrician”.

După Primul Război Mondial, Augustin Maior a devenit director general al Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania şi Banat. În iulie 1919 a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj şi apoi director al Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe, iar în perioada 1929-1946 a fost şi decan al facultăţii.

A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1937, iar în anul 2012 Augustin Maior a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române. Augustin Maior a fondat Şcoala de Fizică Teoretică de la Universitatea din Cluj, menţinând un contact permanent cu marile idei ale timpului şi având contribuţii remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa. În anul 1950, laureatul Premiului Nobel, M. Louis de Broglie, a prezentat lucrarea lui Augustin Maior intitulată „Câmpurile gravitaţionale şi magnetismul”.

În 1908 a participat la Prima Conferinţă Internaţională a Inginerilor din Poştă, Telefonie şi Telegrafie la care a prezentat lucrarea „Telefonia armonică”, în care a prezentat rezultatele experimentale şi teoretice obţinute de el. Dar soluţia tehnică nu a fost brevetată, aşa că prioritatea lui Augustin Maior în acest domeniu a rămas asigurată doar prin dreptul de autor, iar americanul George Owen Squier, în perioada 1910-1911, a făcut şi el mai multe experimente privind telefonia multiplă, brevetând soluţia tehnică.

Augustin Maior a sesizat pericolul de a nu-i fi recunoscută prioritatea în domeniu şi a scris revistei „The Electician” o scrisoare publicată în numărul din 21 aprilie 1911. El preciza:

„Am arătat matematic că se poate realiza telefonia multiplă cu curenţi alternativi de înaltă frecvenţă, astfel încât fiecare curent să transporte o convorbire, am menţionat că am reuşit să transmit simultan cinci mesaje. Am prezentat experimentele mele la prima conferinţă europeană a poştelor şi telegrafului şi am comunicat conferinţei că am reuşit să transmit mesaje pe o linie de 15km”.

Augustin Maior s-a dovedit a fi şi un vizionar. În 1923 el i-a aprobat lui Hermann Oberth să-şi susţină lucrarea de licenţă la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea Heidelberg. El şi-a pus semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne.

Augustin Maior a murit la Cluj, unde se stabilise, în anul 1963.

Read More

Inventie : Telefonul fix

Inventie : Telefonul fix
Anul inventiei : sec.XIX
Inventatori : multipli, Charles Bourseul, Antonio Meucci, Johann Phillip Reis, Alexander Graham Bell ,Elisha Gray


Telefonul fix este un dispozitiv de telecomunicatii care permite persoanelor sa poarte o conversatie chiar daca nu sunt in apropiere pentru a se putea auzi direct. Telefonul converteste sunetul, in mod normal si cel mai eficient vocea umana, in semnal electronic adecvat pentru transmisia prin cablu sau alte transmisii media pe distante lungi si reutrneaza semnale simultane sub forma audibila catre utilizator.

Elementele esentiale a unui telefon fix sunt transmitatorul (un microfon) in care se vorbeste si receptorul (un difuzor) care reproduce vocea celuilalt utilizator. In plus, telefoanele au incorporate o sonerie care produce un sunet pentru a anunta un apel receptat si o tasta pe care o folosim pentru a introduce un numar de telefon cand dorim sa initiem un apel. De obicei, un telefon fix este format din doua parti: receptorul si baza telefonului, cele doua fiind unite printr-un cablu. Telefoanele fixe comunica intre ele prin intermediul unor cabluri conectate la reteaua de telefoane.

Istoria telefonului fix

Meritele pentru inventia telefonului sunt frecvent disputate si inca se mai nasc noi controverse asupra acestei probleme din cand-in-cand. Charles Bourseul, Antonio Meucci, Johann Phillip Reis, Alexander Graham Bell si Elisha Gray, printre altii, toti au fost creditati pentru inventia telefonului. Inceputurile istoriei telefonului a fost si inca este o mare incurcatura de dispute pentru drepturile de inventator, care inca nu a fost clarificata in numarul mare de procese pentru reclamatiile aduse pentru brevetele unor persoane si unor competitori comerciali. Totusi, brevetele lui Bell si Edison sunt decisive din punct de vedere comercial, deoarece acestea au dominat tehnologia telefoanelor si au fost sustinute de deciziile curtii judecatoresti din SUA.

Telefonul modern este rezultatul muncii a mai multor persoane. Alexander Graham Bell a patentat primul telefon denumit “aparat pentru transmiterea telegrafica a vocii sau a altor sunete”. Bell A fost creditat de cele mai multe ori ca fiind inventatorul primului telefon practic. Totusi, in Germania, Johann Phillip Reis este vazut ca un pionier de elita al telefonului care s-a oprit foarte aproape de realizarea unui telefon de succes. La fel si inventatorul si omul de afaceri italian-american, Antonio Meucci, i-au fost recunoscute meritele de catre Casa Reprezentantilor din SUA pentru contributia adusa prin munca sa la reazlizarea telefonului. Multe alte contorverse pun la indoiala prioritatea inventiei telefonului fix.

In 2003, CIA a raportat ca exista un numar de aproximativ 1.26 miliarde de linii principale de telefon la nivel global. Un raport arata ca in anul 2009 existau un total de aproximativ 6 miliarde de abonati la retelele de telefoane fixe si mobile in toata lumea, din care 1.26 miliarde erau utilizatori de telefoane fixe si 4.6 erau utilizatori de telefoane mobile. In Regatul Unit sunt in jur de 23.7 milioane de telefoane fixe rezidentiale.

Din pricina evolutiei telefoniei mobile din ultimii ani, telefoanele fixe au pierdut mult teren si se asteapta ca, in urmatorii ani, retelele de telefonie fixa sa fie inlocuite in totatlitate. In 2004, doar 45% din persoanele intre 12 si 17 ani detineau telefoane mobile. Ca o metoda de comunicare in acea perioada, acestia trebuiau sa se foloseasca de telefoanele fixe. In decurs de doar patru ani, procentajul a crescut la 71%. In acelasi an, 2008, aproximativ 77% dintre adulti detineau un telefon mobil. In anul 2013, procentajul a ajuns la 91%, din acestia, aproape 40% detin un smartphone.

Telefoanele fixe au devenit rapid indispensabile pentru guverne, afaceri sau acasa, dar in zilele noastre au fost inlocuite de telefoanele mobile.

Read More

Inventie : Bluetooth

Inventie : Bluetooth
Anul inventiei : 1990
Inventator : Jaap Haartsen (Olanda) - wiki

Dr. Jaap Haartsen, este cel care a inventat Bluetooth în timp ce lucra la Ericsson în anii 1990, a fost nominalizat ca finalist de către Oficiul European de Brevete în categoria industrie pentru premiul Inventatorul European.

Premiul este acordat anual de către Oficiul European de Brevete (OEB) pentru inventatori care contribuie  la progresul tehnologic, social și economic.

Bluetooth, un consum redus de energie, tehnologie wireless peer-to-peer a fost născut într-un laborator Ericsson din Lund, Suedia, în 1990 și a devenit un standard global de conexiuni wireless pe distanțe scurte. Atunci când tehnologia a sărbătorit 10 ani de existență în 2008, cantitatea de dispozitive Bluetooth livrate în zece ani a fost deja de 2 miliarde. Astăzi, tehnologia este folosită nu doar la telefoanele mobile și PC-uri, dar, de asemenea, de aproape toate dispozitivele electronice de larg consum, dispozitive medicale  de sănătate, sport și aparate de fitness, mașini și case.

Dr. Jaap Haartsen este numit de către Oficiul de Brevete Eureopean ca „tatal Bluetooth-ului”. Haartsen spune: „Tehnologia Bluetooth a devenit un standard pentru comunicații dispozitiv-la-dispozitiv. Deși contestat frecvent, aceasta a devenit un succes imens pe care nu l-am prevăzut , sunt foarte mândru și onorat să fie nominalizat de către Oficiul European de Brevete cauza fiind.. brevetele mele legate de bazele  Bluetooth-ului. „

Dr. Haartsen a lucrat cu o echipa de ingineri Ericsson pentru a aduce Bluetooth pe piață. Cel mai apropiat partener  ,al său, Sven Mattisson, își amintește atribuirea lor: „. Am vrut sa  înlocuim cablurile, fără a folosi mai multă putere decât un cablu.

Ericsson sa concentrat pe activitățile de cercetare și dezvoltare încă de la începuturile sale în 1800. Lider în tehnologie a avut avantajul competitiv in sprijinirea companiei  si dezvoltarea afacerilor. Inginerii Ericsson a scris codul de limbă Erlang, încă folosit și astăzi în programele de chat de pe site-uri sociale și în alte programe.

AXE, primul sistem de comutare digitala, a fost făcut de Ericsson și a jucat un rol-cheie în trecerea  tehnologie de la analog la digital în rețelele fixe de comunicații de linie.

Ericsson a  condus  dezvoltarea tehnologiei de comunicare și a fost întotdeauna un element cheie care contribuie la standardizarea globală. De exemplu, Ericsson a avut cel mai mare impact asupra specificațiilor LTE eliberate și se așteaptă să dețină 25 la sută din toate brevetele esențiale în LTE.

Din 2004 pana in prezent capabilitatile de criptare sunt mai mari și asocierea mai ușoara între dispozitivele compatibile Bluetooth. Sa făcut Bluetooth 2.1 caietul de sarcini, un upgrade major pentru tehnologie în 2007. Cu mai mult de 7.000 de companii din intreaga lume participa la promovarea tehnologiei Bluetooth pentru dispozitive electronice, versiunea 3.0 a debutat în 2009. Astăzi, Bluetooth Special Interest Group are sediul central mondial în Bellevue, Washington, cu alte birouri din întreaga lume. Scopul lor este de a încuraja dezvoltarea, cercetarea și punerea în aplicare a tehnologiei software-ului Bluetooth.

Curiozitati

Nu multă lume ştie faptul că numele tehnologiei wireless Bluetooth provine de la un rege scandinav din secolul X, Harald I al Danemarcei “Dinte Albastru”. (Harald “Blåtand” Gormsson, 935-985). “Bluetooth” este traducerea engleză a termenului “Blåtand” , o poreclă pe care acest rege o avea datorită pasiunii sale pentru afine, pe care le consuma în cantităţi atât de mari încât dinţii îi deveniseră albaştri.

Standardul Bluetooth a fost conceput în 1994 de doi angajaţi ai companiei suedeze Ericsson, Jaap Haartsen şi Sven Mattisson. Pentru că scopul acestei tehnologii era acela de a crea un standard unificat care să înlocuiască alte protocoale mai vechi cum ar fi RS-232, cei doi s-au gândit să-l numească Bluetooh, după regele care reuşise să unifice toate triburile daneze într-un singur regat în jurul anului 970.

Iniţal, nu intenţionaseră ca aceasta să fie denumirea oficială, fiind doar un nume de cod între programatori. Însă a avut un succes atât de mare, încât standardul a ajuns să fie cunoscut ca Bluetooth.

Un alt lucru interesant este că designul siglei albastre conţine iniţialele regelui “Harald Blåtand”, H şi B, într-o reprezentare simbolică a alfabetului runelor nordice, folosite de scandinavi în arta divinaţiei.

Read More

Inventie : Televiziunea

Inventie : Televiziunea
Anul inventiei : secolul XX
Inventatori : multipli, John Logie Baird, Philo Farnsworth , Vladimir Zworykin

Televiziunea este un mediu de telecomunicatie definita ca un ansamblu de principii, metode si tehnici care sunt utilizate pentru transmiterea imaginilor in miscare. Asemenea radioului, televiziunea este o inventie a perioadei interbelice, dar principiile acesteia au inceput sa se studieze din secolul al XIX-lea.

Istoria televiziunii reprezinta munca a numerosi inventatori si ingineri din mai multe tari ce au pus bazele si au contribuit la aparitia primului televizor si ulterior, la aparitia televiziunii. Mai multi inventatori au adus contributii majore la formarea televiziunii inca din anii 1870.

In anul 1873, Willoughby Smith descopera fotoconductivitatea seleniului, ceea ce a duce la inventarea celuluei fotoelectrice. In 1877, George R.Carey creeaza telectroscopul, un aparat care poate proiecta o imagine catre un punct aflat la distanta. Acest aparat este primul prototip de televiziune.

Prima demonstratie publica a televizorului o face John Logie Baird in Londra pe data de 25 martie 1925. Baird a realizat un sistem de redare a 12,5 imagini pe secunda pe un ecran cu o resolutie de 30 de linii. Imaginile prezentau o silueta in miscare, iar rezolutia era indeajuns de mare incat sa poata reda portretul unei persoane.

Putem spune ca au fost doi inventatori independenti ce au pus bazele sistemului de televiziune, Philo Farnsworth si Vladimir Zworykin. In 1927, Philo transmite primele imagini electronice in laboratorul sau din San Francisco. Imaginile erau, de fapt, o linie neagra care era doar rotita, pentru a putea demonstra ca televiziunea inregistreaza si reproduce miscarea acesteia.

Pe data de 14 iulie 1930 se transmite, pentru prima data in Marea Britanie, o piesa de teatru la televiziune, aceasta fiind difuzata de BBC de la studiourile lui Baird din Londra. Pe 1 mai 1931 se difuzeaza prima nunta la W2XCR din New York. Inaugurarea postului oficial BBC are loc in Marea Britanie pe data de 2 noiembrie 1936, postul avand o grila de transmisie de 12 ore de program pe saptamana.

Dupa terminarea Celui de-al Doilea Razboi Mondial, vanzarea televizoarelor creste intr-un ritm alert, astfel ca, in 1951, in SUA existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar in Marea Britanie erau 3 televizoare la acelasi numar de locuitori. Tot in 1951 apare televiziunea si in tari considerate drept sarace precum Cuba, Mexic sau Brazilia.

Numarul televizoarelor a crescut de la an la an, astfel, Marea Britanie in 1952, Germania in 1957 si Franta in 1958, ajungand fiecare la un milion de televizoare instalate in casele oamenilor. In 1964 SUA atinge un numar de 60 de milioane de televizoare instalate in case.

Principalele moduri de divertisment de la acea vreme, teatrul si cinematograful, au inceput sa piarda tot mai mult teren. In anul 1964, un adult din SUA sau Marea Britanie mergea la cinematograf, in medie, de 30 de ori pe an, in zilele noastre televiziunea devenind cel mai mare mijloc de divertisment, luand locul cinematografiei.

In zilele noastre televiziunea ne este oferita prin redare analogica (o forma primara a transmisiei), digitala sau high definition (HD) cu variante mai imbunatatite. Sunetul a devenit tot mai clar, nemaifiind mono, ci stereo sau chiar digital sau HD sorround.

Imagini clare, sunet impecabil si programe nenumarate – sunt trei dintre calitatile televiziunii de astazi. Desi provoaca o dependenta asemenea unor substante chimice, televiziunea ne ofera divertismentul si informatiile de ultima ora.

Read More

Inventie : Stiloul

Inventie : Stiloul
Anul inventiei : 1827
Inventator : Petrache Poenaru (Romania) - wikipedia

Petrache Poenaru

Pedagog

Petrache Poenaru a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române. Wikipedia

Născut: 10 ianuarie 1799, Comuna Nicolae Bălcescu, Vâlcea, Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia

Decedat: 2 octombrie 1875, București

Studii: École polytechnique

Istoria Stiloului

Primele stilouri au apărut odată cu inventarea papirusului de către egipteni, cândva între 3000 şi 2800 î.Hr. Aceste instrumente primitive de scris erau bucăţi de trestie sau papură, prevăzute cu o gaură tubulară centrală, ce puteau absorbi o coloană îngustă de lichid colorat, pe care îl eliberau lent în momentul în care erau înclinate sub un anumit unghi. Având în vedere faptul că materia primă se găsea în natură, de-a lungul malurilor fluviului, scribii egipteni aveau la dispoziţie o sursă inepuizabilă de instrumente de scris.

Momentul adoptării instrumentelor de scris din pene de pasăre a marcat evoluţia scrisului sub aspectul execuţiei şi controlului caracterelor, depăşind chiar capacităţile de caligrafiere ale chinezilor, ce foloseau pensule cu păr fin.

Mult timp, peniţa a reprezentat instrumentul de scris standard pentru mai multe civilizaţii. Obiectul era furnizat, evident, de către păsări, iar omul l-a adaptat necesităţilor sale. Iniţial, o pană proaspăt smulsă sau găsită era uscată, apoi curăţată de grăsimile animale ce ar fi împiedicat absorţia cernelii. Pana se usca prin aplicarea progresivă a căldurii, pentru a se evita fragilizarea. La începutul secolului al XIX-lea se folosea peniţa din metal, dar utilizatorii erau în continuare nevoiţi să înmoaie instrumentul într-o călimară şi să scrie până la uscarea cernelii din vârf. Astfel, peniţele metalice se utilizau, în esenţă, la fel ca trestiile cu mii de ani înainte.

Această stare de fapt a durat până în anul 1827, când românul Petrache Poenaru (1799-1875), absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, brevetează primul toc rezervor din lume. Această invenţie a fost înregistrată mai întâi la Viena, apoi la Paris, sub titulatura “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală“. Ea a revoluţionat domeniul mijloacelor de scris, punând la dispoziţia oamenilor un instrument deosebit de util. Tocul cu rezervor cu cerneală “Poenaru“, cunoscut sub numele de stilou, elimina zgârâieturile de pe hârtie produse prin utilizarea trestiilor, penelor şi tocurilor cu peniţă metalică şi, în acelaşi timp, scurgerile nedorite de cerneală. În schimb, acesta asigura un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor parţi componente.

Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, perfecţionat ulterior, în 1863, de Brissant şi Coffin şi, mai apoi, în 1884, de Watterman. Ultimul a realizat un sistem practic de umplere cu cerneală a rezervorului ce avea să domine producţia de stilouri până spre mijlocul secolului al XX-lea. Rezervorul lui Watterman era o cămăruţă pliabilă din cauciuc, în contact cu un levier de forma unei pompiţe de pe suprafaţa externă a stiloului. Ridicarea levierului ducea la eliminarea aerului din cămăruţă, creând un vid; ulterior, prin eliberarea levierului, cerneala era aspirată în rezervor. Camera etanşă, împreună cu îmbunătăţirea calităţii cernelii, au redus la minimum riscul închegării.

Read More

Inventie : Consola jocuri video

Inventie : Consola jocuri video
Anul inventiei : dupa 1973
Inventatori : companii multiple

Consola de jocuri video este un dispozitiv care produce un semnal video pentru a expune un joc video pe ecranul unui televizor. Termenul de “consola de jocuri video” se foloseste pentru a face diferenta intre celelalte jocuri (jocurile arcade, console portabile, computere personale) si jocurile pe un televizor.

Cel mai vechi joc electronic interactiv cunoscut este “Cathode Ray Tube Amusement Device”, realizat de Thomas T. Goldsmith Jr. si Estle Ray Mann. Jocul era un dispozitiv care folosea un tub catodic pentru a inregistra calitatea unui semnal electronic. Folosea circuite analogice si nu digitale pentru a controla raza tubului catodic si pentru a pozitiona un punct pe ecran. Jocul video era un simulator de rachete inspirat de redarele din Al Doilea Razboi Mondial. Goldsmith si Mann au depus patentul pe 25 ianuarie 1947 si a fost eliberat pe 14 decembrie 1948. Dispozitivul era pur electromecanic si nu necesita vreun dispozitiv de memorie, vreun computer sau programare. Aparatul nu a fost niciodata scos pe piata pentru publicul larg.

Desi primele jocuri video au aparut in anii 1950, acestea erau jucate pe computere masive conectate la monitoare vectoriale, nu la televizoare analogice. In anul 1951, lui Ralph H. Baer i-a venit ideea de a realiza un joc video pentru uz domestic. La sfarsitul anilor 1960, in timp ce lucra pentru compania “Sanders Associates”, Baer a creat o serie de proiecte pentru console de jocuri video. Unul din aceste proiecte a fost prezentat mai multor producatori de televizoare si, ulterior, cei de la “Magnavox” au ajuns la o intelegere cu “Sanders Associates”.

In 1972 “Magnavox” a lansat consola”Magnavox Odyssey”, prima consola de jocuri video care putea fi conectata la un televizor. Aceasta inventie marcheaza si lansarea primei generatii de console de jocuri video. Cei de la “Atari” au intrat pe piata in aceasi perioada cu jocul arcade “Pong”, care a surclasat “Magnavox” si i-a obligat sa creeze jocuri video mai bune si mai captivante.

A doua generatie de console a inceput odata cu lansarea consolei “Fairchild Video Entertainment System (VES)” din anul 1976. In 1983, Nintendo a lansat consola de jocuri video “Family Computer (Famicom)”, care suporta rezolutii mai mari, o paleta de culori mai extinsa si un ecran de fundal desenat cu placi, permitand jocurilor “Famicom” sa fie mai lungi si mai bine detaliate grafic. Famicom a fost punctul de aparitie a generatiei a treia de console de jocuri video.

A patra generatie a consolelor a luat nastere odata cu scoaterea pe piata a consolei celor de la “NEC Corporation” si anume “PC Engine” (sau Turbografx16), iar a cincea generatie a inceput cu lansarea consolelor “3DO” si “Atari Jaguar”.

Generatia a sasea a venit cu imbunatatiri a arhitecturii consolelor de jocuri video. Acestea au adoptat DVD-urile pentru jocuri, au inceput sa experimenteze jocul video online si au implementat spatii de memorie flash si hard-drive pentru stocarea datelor jocurilor. Pe 27 noiembrie 1998 a fost lansat jocul video “Sega Dreamcast”, prima consola din acea generatie, iar in 2000 a aparut “Sony PlayStation 2”.

Noile formaturi de discuri, Blu-ray Disc si HD-DVD, suportate de consolele “PlayStation 3” si respectiv “Xbox 360” au marcat inceputul noi generatii, generatia a saptea. In anul 2005 a fost lansata consola “Xbox 360”, iar in 2006 au aparut “PlayStation 3” si “Nintendo Wii”, cea din urma folosind un sistem de unde infrarosii pentru recunoasterea miscarilor telecomenzii.

Pe langa imbunatatirile obisnuite hardware aduse, consolele celei de-a opta generatii s-au axat mai mult pe integrarea altor aparate si pe conectivitatea imbunatatita. Cei de la “Nintendo” au creat “Wii U” in anul 2012 si au introdus un hibrid controller / tableta care ofera posibilitatea de a spori miscarile din realitate in joc. “Sony PlayStation 4”, lansat in 2013, a adus o optiune de “share”, de schimb de continuturi ale jocurilor video intre dispozitive.

Odata cu trecerea anilor si jocurile video au evoluat intr-un ritm alert, schimband generatiile o data la cativa ani, iar noile imbunatatiri au readus popularitatea consolelor in ultimii ani.

Read More

Inventie : difuzorul

Inventie : difuzorul
Anul inventiei : 1876
Inventator : Alexander Graham Bell

V-ati intrebat vreodata cine a inventat difuzorul? Il folosim in fiecare zi, poate nu la propriu, dar cel putin il auzim. Il avem la telefoane, la radio, la televizor, in masina, la servici si de ce nu si la cate o petrecere. Difuzorul a ajuns sa fie indispensabil in viata noastra, dar are si o istorie interesanta.

Difuzorul este un dispozitiv care reda un sunet ca raspuns la un semnal audio electric. S-au dezvoltat difuzoare non-electrice ca accesorii pentru telefoane, dar amplificarea electronica prin tub vidat au facut ca difuzoarele sa fie mult mai folositoare. Daca este necesara reproducere Hi-Fi (inalta fidelitate), sunt folosite multiple difuzoare, fiecare reproducand o anumita frecventa din campul auditiv.

In anul 1876 Alexander Graham Bell patenteaza primul difuzor electric (care reproduce sunetul clar) ca parte din telefonul sau, urmat la scurt timp de Ernst Siemens cu o versiune imbunatatita in anul 1877.

Primul difuzor modern cu bobina dinamica a fost realizat de Peter L. Jensen si Edwin Pridham, dar brevetarea a fost obtinuta de Chester W. Rice si Edward W. Kellogg in 1924, deoarece au adus imbunatatiri tehnice esentiale ceea ce a dus la principiul de functionare utilizat si in zilele noastre. In anul 1937, Metro-Goldwyn-Mayer introduce pentru prima data in industria filmului un sistem de difuzoare standard folosit in teatru.

In zilele noastre difuzoarele au evoluat foarte mult, calitatea sunetului fiind tot mai buna. In 2008 cercetatorii realizeaza un difuzor termoacustic fabricat din film subtire de nanotuburi din carbon. In 2013 o echipa de cercetatori realizeaza un difuzor transparent cu conductie ionica, avand doua straturi de gel conductor transparent si un strat de cauciu transparent, pentru a putea trece curent de inalta tensiune si calitatea sunetului fiind superioara.

Read More

Inventie : Telegraful

Inventie : Telegraful

Anul inventiei : 1838

Inventator : Samuel Finley Breese Morse (SUA)

Samuel Morse
Pictor
Samuel Finley Breese Morse a fost pictor și inventator american. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent. Wikipedia
Născut: 27 aprilie 1791, Charlestown, Massachusetts, Boston, Massachusetts, Statele Unite
Decedat: 2 aprilie 1872, New York, New York, Statele Unite
Opere de artă: Gallery of the Louvre, mai multe
Copii: William Morse, James Morse, Susan Morse, Charles Morse, Edward Morse, Samuel Morse, Cornelia Morse
Soții: Elizabeth Griswold (căs. 1848–1872), Lucretia Walker (căs. 1818–1825)
Părinţi: Jedidiah Morse, Elizabeth Ann Finley Breese

Istoria telegrafului

Telegrafia este un mod de transmitere a informatiilor prin impulsuri nemodulate, folosind un anume cod. Cel mai cunoscut cod este Alfabetul Morse, inventat de portretistul Samuel Finley Breese Morse in anul 1838.

Cuvantul “telegraf” provine din cuvintele grecesti “tele” ce inseamna “distanta” si “graphien” ce inseamna “a scrie”, deci telegraful este un aparat folosit pentru a transmite mesaje sub forma de text la lunga distanta, fara a fi nevoie de implicarea unui schimb fizic de mesaje scrise.

Telegrafia a fost folosita in mai multe feluri, folosind diferite metode si coduri pentru a se putea comunica. Semnale cu fum, reflexia luminii sau semnalizarea cu steaguri sunt cateva metode de telegrafie primitiva.

Telegrafele optice sunt diferite fata de cele electrice, neavand o distanta foarte mare de transmitere a informatiilor, iar transmiterea se poate face in conditii de vreme favorabila si doar pe timp de zi. Telegrafele electrice sunt mai rapide si pot transmite informatii non-stop, indiferent de conditiile meteo sau moment al zilei. Prima retea telegrafica optica a fost inventata de Claude Shappe, aceasta operand in Franta din 1792 pana in 1846.

Telegraful electric a fost sugerat ca metoda de comunicatie in anul 1753. O varianta experimentala a telegrafului electric a fost un telegraf electrochimic creat de germanul Samuel Thomas von Sommering in anul 1809. Primul telegraf electrostatic functional a fost inventat de Francis Ronalds, iar un model de telegraf electromagnetic a fost inventat de diplomatul rus Pavel Schilling in 1832.

Samuel Finley Breese Morse pleaca in Europa, spre Vatican, dupa moartea sotiei lui. Acolo isi petrece timpul pictand si vizitand colectiile de arta ale marilor “zugravi”. Intr-o calatorie pe mare, in anul 1932, Morse il intalneste pe Charles Thomas Jackson, de la care afla foarte multe despre electromagnetism. Astfel ii vine ideea de a crea o modalitate de a trimite informatia prin cablu. Cu ajutorul inginerului Alfred Vail, Morse inventeaza un aparat electromagnetic pentru telegrafie pe care il breveteaza in 1840, insa inainte cu doi ani, in anul 1838, el pune la punct si un sistem de linii si puncte care sa inlocuiasca literele, numerele si semnele de punctuatie.

Foarte entuziasmat, Morse se adreseaza Congresului SUA sa realizeze o linie telegrafica transatlantica, insa cererea n-a fost acceptata. Totusi, refuzul nu a fost in totalitate, iar lui Morse I s-a oferit sansa de a implementa sistemul de telegrafie intre Washington D.C. si Baltimore. Vestea aparitiei telegrafului face inconjurul lumii, apoi inventia ajunge in Marea Britanie si usor, usor se raspandeste al nivel mondial.

Inventiile lui Morse i-au adus venituri considerabile pe care acesta le acorda mai multor colegii pentru sustinerea activitatii unor societati de binefacere si de ajutorare a artistilor saraci. Pe masura ce comunicatiile se dezvoltau, au aparut telecomunicatiile fara fir, iar Codul Morse si-a pierdut din popularitate, in prezent serviciile comerciale renuntand la telegrafie.

Principalul avantaj al comunicatiilor in Codul Morse ramane faptul ca prin acest mod se pot transmite informatii chiar si in conditii extreme (bruiaje, paraziti atmosferici, trafic aglomerat etc). Alfabetul inventat de Morse a simplificat trimiterea de mesaje telegrafice, iar telegraful a scurtat cu mult timpul de trimitere a mesajelor.

Read More