Misterioasa populație Ket din Siberia

Misterioasa populație Ket din Siberia

Populația Ket viețuiește în îndepărtata Siberie, în apropierea fluviului Enisei și constituie un grup etnic de mici dimensiuni. Niciunul dintre studiile efectuate asupra acestui mic grup etnic nu a putut stabili cu precizie care îi sunt originile. S-a afirmat că populația Ket ar proveni din America de Nord, fiind înrudită cu amerindienii. O legendă a acestor oameni simpli, ce au dus multă vreme un trai seminomad, pretinde că strămoșii lor ar fi venit, în vechime, de undeva „din stele”.

[caption id="attachment_928" align="aligncenter" width="610"] Misterioasa populație Ket din Siberia[/caption]

Acești oameni aspri își câștigă existența din creșterea renilor, vânat și pescuit, locuind în sate mici. Se estimează că populația Ket are mai mult de 1000 de membri. Însă limba Ket, considerată „o fosilă lingvistică” (dat fiind că toate limbile înrudite au dispărut), este vorbită de tot mai puține persoane.

Unii oameni de știință opinează că strămoșii populației Ket ar fi fost membri ai unui trib amerindian care a migrat în Siberia cu mii și mii de ani în urmă. Ce spun membrii populației Ket despre locul de origine al propriilor strămoși? Opiniile sunt diverse, precum meleagurile pe care s-au perindat înaintașii lor.

Unele legende sugerează că locurile de baștină ale populației Ket s-ar fi aflat în sudul Siberiei, altele că s-ar fi aflat undeva în munții Altai sau munții Sayan ori între lacul Baikal și Mongolia. Legenda cea mai fermecătoare, dar și cea mai puțin luată în seamă către știința oficială, este cea potrivit căreia strămoșii îndepărtați ai populației Ket ar fi fost ființe celeste, venite „din stele”. Nu este singura populație ce-și atribuie origini extraterestre prin propria mitologie, un alt asemenea exemplu fiind Dogonii (un grup etnic din Republica Mali, faimos pentru tradițiile sale).

Alte legende relatează că, în vechime, populația Ket a fost nevoită să își părăsească pământurile din cauza unei invazii. E posibil ca invadatorii care i-au alungat să fi fost războinici ai stepelor, poate chiar înaintașii hunilor – migratori nemiloși care, peste veacuri, aveau să terorizeze și popoarele europene.

Limba Ket este diferită de oricare altă limbă vorbită în Siberia de azi. Ea este încadrată în grupul limbilor eniseiene. Acestea au fost folosite în zonele străbătute de către fluviul Enisei. Singura limbă a acestui grup care mai este folosită și azi este limba Ket. Limbile Kott și Arin au dispărut în secolul XIX, odată cu ultimii lor vorbitori. Nu este exclus ca același lucru să se întâmple și cu limba Ket, în următoarele decenii.

Populația Ket este stabilă, fără scăderi sau creșteri importante ale numărului de membri. Scade continuu numai numărul de vorbitori. În 1989 populația Ket număra 1113 membri declarați. Doar jumătate mai vorbeau graiul strămoșesc, restul fuseseră aproape rusificați. Într-un reportaj realizat în urmă cu doi ani se relata că au mai rămas „doar câteva duzini” de persoane capabile să vorbească limba Ket în mod fluent, cei mai mulți dintre ei fiind oameni vârstnici.

Unii lingviști consideră că existau asemănări consistente între limba proto-eniseiană și limbile vorbite de către triburile Navajo și Tlingit, din America de Nord. Astăzi, mulți dintre membrii comunității Ket sunt creștini, însă mai persistă și practicile șamanice.