Inventie : Telefonul fix

Inventie : Telefonul fix
Anul inventiei : sec.XIX
Inventatori : multipli, Charles Bourseul, Antonio Meucci, Johann Phillip Reis, Alexander Graham Bell ,Elisha Gray


Telefonul fix este un dispozitiv de telecomunicatii care permite persoanelor sa poarte o conversatie chiar daca nu sunt in apropiere pentru a se putea auzi direct. Telefonul converteste sunetul, in mod normal si cel mai eficient vocea umana, in semnal electronic adecvat pentru transmisia prin cablu sau alte transmisii media pe distante lungi si reutrneaza semnale simultane sub forma audibila catre utilizator.

Elementele esentiale a unui telefon fix sunt transmitatorul (un microfon) in care se vorbeste si receptorul (un difuzor) care reproduce vocea celuilalt utilizator. In plus, telefoanele au incorporate o sonerie care produce un sunet pentru a anunta un apel receptat si o tasta pe care o folosim pentru a introduce un numar de telefon cand dorim sa initiem un apel. De obicei, un telefon fix este format din doua parti: receptorul si baza telefonului, cele doua fiind unite printr-un cablu. Telefoanele fixe comunica intre ele prin intermediul unor cabluri conectate la reteaua de telefoane.

Istoria telefonului fix

Meritele pentru inventia telefonului sunt frecvent disputate si inca se mai nasc noi controverse asupra acestei probleme din cand-in-cand. Charles Bourseul, Antonio Meucci, Johann Phillip Reis, Alexander Graham Bell si Elisha Gray, printre altii, toti au fost creditati pentru inventia telefonului. Inceputurile istoriei telefonului a fost si inca este o mare incurcatura de dispute pentru drepturile de inventator, care inca nu a fost clarificata in numarul mare de procese pentru reclamatiile aduse pentru brevetele unor persoane si unor competitori comerciali. Totusi, brevetele lui Bell si Edison sunt decisive din punct de vedere comercial, deoarece acestea au dominat tehnologia telefoanelor si au fost sustinute de deciziile curtii judecatoresti din SUA.

Telefonul modern este rezultatul muncii a mai multor persoane. Alexander Graham Bell a patentat primul telefon denumit “aparat pentru transmiterea telegrafica a vocii sau a altor sunete”. Bell A fost creditat de cele mai multe ori ca fiind inventatorul primului telefon practic. Totusi, in Germania, Johann Phillip Reis este vazut ca un pionier de elita al telefonului care s-a oprit foarte aproape de realizarea unui telefon de succes. La fel si inventatorul si omul de afaceri italian-american, Antonio Meucci, i-au fost recunoscute meritele de catre Casa Reprezentantilor din SUA pentru contributia adusa prin munca sa la reazlizarea telefonului. Multe alte contorverse pun la indoiala prioritatea inventiei telefonului fix.

In 2003, CIA a raportat ca exista un numar de aproximativ 1.26 miliarde de linii principale de telefon la nivel global. Un raport arata ca in anul 2009 existau un total de aproximativ 6 miliarde de abonati la retelele de telefoane fixe si mobile in toata lumea, din care 1.26 miliarde erau utilizatori de telefoane fixe si 4.6 erau utilizatori de telefoane mobile. In Regatul Unit sunt in jur de 23.7 milioane de telefoane fixe rezidentiale.

Din pricina evolutiei telefoniei mobile din ultimii ani, telefoanele fixe au pierdut mult teren si se asteapta ca, in urmatorii ani, retelele de telefonie fixa sa fie inlocuite in totatlitate. In 2004, doar 45% din persoanele intre 12 si 17 ani detineau telefoane mobile. Ca o metoda de comunicare in acea perioada, acestia trebuiau sa se foloseasca de telefoanele fixe. In decurs de doar patru ani, procentajul a crescut la 71%. In acelasi an, 2008, aproximativ 77% dintre adulti detineau un telefon mobil. In anul 2013, procentajul a ajuns la 91%, din acestia, aproape 40% detin un smartphone.

Telefoanele fixe au devenit rapid indispensabile pentru guverne, afaceri sau acasa, dar in zilele noastre au fost inlocuite de telefoanele mobile.