1965, anul în care OZN-urile au invadat Americile

La fix o luna de zile dupa ce, in data de 3 iulie a anului 1965, un imens obiect zburator neidentificat, in forma de lentila, avand culorile dominante rosu si verde, a fost observat si fotografiat de personalul bazei stiintifice a Marinei argentiniene de pe insula vestica a Antarcticii, Deception, in noaptea de 2 spre 3 august zeci de mii de cetateni americani au asistat la un spectacol fantastic si neinteles pe cerul Statelor Unite ale Americii.

Din Dakota de Sud pana la frontiera mexicana si dincolo de ea, cu totii au vazut lumini viu colorate zburand pe cer in formatii. Unii dintre martorii oculari au relatat ca obiectele zburau in formatie romboidala si ca virau in unghi drept. Uneori luminile veneau izolate si din cand in cand planau. Unele dintre ele, care erau la mare altitudine, intrau brusc in picaj pana cand atingeau o altitudine mica. Altele, care se aflau la mica inaltime, se ridicau brusc, inaintea ochilor inmarmuriti ai privitorilor.

Din cand in cand, cate unul dintre obiectele luminoase facea o halta, in general de numai cateva secunde; a fost suficient pentru ca un baiat de 14 ani din Tulsa, statul Oklahoma, sa obtina cu aparatul foto, desi la o calitate modesta, un instantaneu spectaculos. Cliseul a fost examinat de specialistii in fotografie ai ziarului "Oklahoma City Journal", care, dupa ce au studiat cu grija si negativul, i-au atestat autenticitatea. Ziarul a publicat imaginea pe prima pagina a numarului sau din 5 octombrie 1965, care a produs o adevarata senzatie in randul publicului. Intreaga editie, de peste o suta de mii de exemplare, s-a vandut ca paine calda.

Ancheta regizata

In cursul acelei nopti memorabile de 2 spre 3 august 1965, un OZN stralucitor a planat deasupra localitatii Sherman, statul Texas. Ore intregi, posturile de radio, statiile de politie cat si alte servicii au fost asaltate cu rapoarte de catre localnici. Operatorul TV Robert Campbell si agentul de politie Peter McCollum, care s-au prezentat in cateva locatii pentru a-i intervieva pe martorii oculari, au avut ocazia de a privi ei insisi obiectul despre care vorbeau oamenii. Chiar Campbell a facut o fotografie a OZN-ului in timp ce plana. Desi pelicula a fost supraexpusa, poate si datorita stralucirii obiectului de pe cer, imaginea era concludenta, confirmand existenta pe cer a unei lumini neobisnuite, potrivit cu spusele "reclamantilor".

Cand presa americana a publicat pe prima pagina stirea despre "invazia" OZN-urilor din noaptea de 2-3 august, Fortele Aeriene (F.A.), prompte, sau poate grabite, si-au pus rapid in functiune masinaria de fabricat explicatii. In ziua urmatoare, ziarele publicau cu litere mari comunicatul F.A., in care se afirma ca toate aparitiile ciudate vazute de oameni nu au fost deloc ceva neobisnuit, ci exact patru stele: Betelgeuse, Rigel, Aldebaran si Cappella, din constelatia Orion. Totusi, in ciuda cenzurii si a controlului presei, unii ziaristi s-au simtit lezati de explicatiile firave, incat au decis sa consulte astronomii profesionisti referitor la posibilitatea ca cele patru stele sa justifice fenomenul.

Niciodata inainte Fortele Aeriene nu au fost contrazise cu atata vehementa si nu au fost reduse la tacere atat de transant. Aceleasi canale de comunicatie care purtasera explicatia armatei au expus dezmintirea categorica venita din partea unor personalitati de competenta indiscutabila, ca Walter Webb, conferentiar la Hayden Planetarium din Boston si dr. Robert Risser, de la Planetariul de Stiinta si Arta din Oklahoma. "In momentul acelor aparitii pe cer, constelatia Orion a fost vizibila numai de pe cealalta parte a Pamantului", suna declaratia lui Webb. In "explicatia" Fortelor Aeriene s-a strecurat o eroare de 20.000 kilometri. Aceasta extraordinara greseala a cenzurii oficiale a atras serios atentia presei si multi au aflat despre falsul din aceste declaratii ale F.A. cu privire la OZN-uri.


Patru fotografii confiscate

Intr-adevar, cel mai mare val de aparitii in masa si de cea mai de lunga durata din istoria OZN-urilor a avut loc in noaptea de 2 spre 3 august 1965, durand mai multe ore si intinzandu-se de la frontiera canadiana pana in partea sudica a Noului Mexic. In dimineata de 3 august au fost facute in apropiere de Santa Ana, California, trei dintre cele mai bune fotografii ale OZN-urile realizate de civili. Autorul lor, un anume Rex Helfin. Barbatul a relatat ca in timp ce mergea in camioneta sa pe Myford Road, in apropiere de Santa Ana, a zarit un obiect neobisnuit apropiindu-se de drum. A oprit masina, a luat aparatul foto si a facut, din interioruul camionetei, cat a putut de repede, trei fotografii. In timp ce obiectul se indeparta, Heflin a coborat si a facut-o si pe a patra.

Cand barbatul a incercat sa ia contact prin radio cu locul sau de munca, in timp ce OZN-ul s-a aflat in apropierea masinii, aparatul talkie walkie nu a putut fi pus in functiune. Indata ce obiectul zburator s-a indepartat, dispozitivul de comunicatii a inceput sa functioneze perfect. Cateva saptamani mai tarziu, agentia "United Press International" (UPI) din Los Angeles a auzit vorbindu-se despre aceste fotografii si a solicitat permisiunea lui Helfin sa le examineze. UPI a predat fotografiile spre examinare specialistilor sai. Dupa un studiu indelungat si dupa ce fotografii in acelasi loc si cu acelasi aparat au mai fost facute, specialistii foto ai agentiei au concluzionat ca acestea au fost realizate dupa spusele autorului; ca, indiferent ce ar putea sa fie obiectul, fotografiile au fost autentice. UPI a distribuit cliseele ziarelor si revistelor, cat si posturilor TV din toata tara.

Intre timp, un individ pretinzand ca vine din partea organizatiei NORAD (Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala) i-a cerut lui Helfin sa ii predea cliseele originale in vederea unei "examinari oficiale". Helfin s-a supus. Ulterior, atat NORAD cat si Fortele Aeriene declarau ca nu s-au aflat niciodata in posesia unor asemenea materiale. De aceea, fotografiile de atunci exista astazi doar sub forma unor reproduceri dupa original. In plus, cele doua organizatii au denuntat pozele ca fiind o "mistificare fotografica". Au folosit si o serie de argumente si observatii asupra efectuarii si aspectului imaginilor, uitand sa aminteasca ceea ce poate constitui cea mai importanta caracteristica. Omisiunea a fost facuta, pesemne, din motive intemeiate.

"Scapari"

Pe fotografia nr.1, aceea pe care Helfin a facut-o cand obiectul era cel mai aproape, se poate remarca usor o pata circulara, exact dedesubtul obiectului, mai luminoasa decat zona invecinata. Este bine delimitata si foarte vizibila, chiar sub obiect si nu in alta parte. Marind imaginea, pata pare a fi un amestec de praf si nisip si alte particule usoare, avand inaltimea de treizeci de centimetri sau mai mult. Orice a reprezentat, este vorba despre un efect care de multe ori mai inainte a fost semnalat in legatura cu OZN-urile, in timp ce acestea treceau in special pe deasupra zapezii, cand martorii oculari au declarat ca aceasta s-a inaltat in vartejuri inspre obiectele zburatoare necunoscute. La 20 august 1962, mai multi oameni din Diamanatina, Brazilia, au relatat autoritatilor ca un fenomen de acest fel a supt orice firicel de praf de pe suprafata solului pe deasupra caruia a planat un OZN la numai cativa metri. Este greu de crezut ca Fortele Aeriene au ratat sa observe cercurile din fotografiile lui Helfin ci, desi le-au vazut, au "omis" sa le mentioneze in "analiza" cliseelor.

Pe cat de remarcabile au fost prin ele insesi aceste aparitii de OZN-uri din august 1965, pe atat de surprinzator si de o mare importanta a fost extraordinarul reviriment manifestat de o buna parte a apresei americane cu privire la ceea ce s-a petrecut, cat si in privinta sentimentului pe care aceasta l-a avut cand si-a dat seama ca de ani de zile a fost sistematic indusa in eroare, prin declaratii prefabricate potentate de politici guvernamentale. Fortele Aeriene au iesit compromise si cu obrazul patat din evenimentele petrecute in luna a opta a anului 1965. Ele si-au pierdut prestigiul si credibilitatea fata de presa si agentiile de stiri. Acea parte a populatiei care nu s-a lasat pacalita de "explicatiile" sale lipsite de logica si care n-a incetat a pretinde F.A. mai multe fapte si mai putine nascociri, a castigat noi si puternici partizani.


Revolta OZN

La sfaristul lui 1965, dupa un an plin de rapoarte si interferente electromagnetice cauzate de OZN-uri, dupa numeroase intamplari in care s-a semnalat ca au fost vazute obiecte zburatoare neidentificate de un mare numar de oameni in acelasi timp, zeci de ziare si reviste americane au cerut sa se puna capat politicii de cenzura si de secretomanie pe care guvernul a impus-o in acest domeniu, de atatia ani. Aceste publicatii au considerat ca cetatenii americani, care de fapt suporta cheltuielile Ministerului Apararii, merita amabilitatea de a li se spune adevarul obtinut prin anchetele facute de armata in privinta chestiunii OZN-urilor.

Cand evenimentele cu totul deosebite din noaptea de 2-3 august au ocupat prima pagina a ziarelor si cand Pentagonul a incercat sa acrediteze ideea ca n-au fost decat patru stele din constelatia "Orion", ziarele indignate de pe tot cuprinsul tarii si-au indreptat sagetile impotriva cercurilor oficiale care denatureaza adevarul. Cotidianul "Richmond News-Leader", din statul Virginia, a scris: "Incercarile de a nega - prin intermediul explicatiilor de felul celor aratate in proiectul Bluebook (proiect al serviciilor secrete americane care a urmarit anchetarea fenomenelor OZN-uri) - aparitiile de OZN-uri n-ar putea sa elucideze misterul, ci, din contra, vor face sa creasca banuielile acelora care cred ca exista un dedesubt pe care Fortele Aeriene nu vor sa il cunoastem. Daca functionarii din cadrul proiectului Bluebook vor ca sa nu se mai vorbeasca despre OZN-uri, ar face bine sa schimbe metoda".

Trebuie mentionat ca anul 1965 nu s-a remarcat din punct de vedere al fluxului de rapoarte si incidente OZN doar prin prolifica noapte de 2 spre 3 august 1965. Acelea nu a reprezentat decat apogeul, intregul an fiind unul extrem de nelinistit in aceasta privinta, si nu doar pe teritoriul SUA, ci si in Antarctica, Africa de Sud, Franta, Australia, Portugalia si Atlanticul de Sud.

Read More

OZN-uri în Noua Zeelandă

OZN-uri în Noua Zeelandă.Ufologul australian Paul Dean a devenit, in ultimii 20 de ani, expert in ceea ce priveste asa-numitele „fisiere OZN guvernamentale”. De pilda, actiunile sale, incepute cu 5 ani in urma, au avut un rol esential in a determina guvernul australian sa faca publice fisiere clasificate si necunoscute inainte ale Fortelor Aeriene Regale Australiene, ale Serviciilor Aeriene Australiene, ale Biroului australian pentru siguranta Transporturilor si ale Arhivelor Nationale ale Australiei.

Dean si echipa sa au folosit Legea privind libertatea informarii pentru a obtine acces la fisiere anterior clasificate si din alte tari. El a adunat astfel un total de 240.000 de pagini de inregistrari guvernamentale legate de OZN-uri din intreaga lume, plus peste un milion de pagini de inregistrari de OZN-uri non-guvernamentale, inclusiv carti, buletine, monografii, articole de ziar, studii de caz, scrisori, articole de reviste si materiale audiovizuale. Printre descoperirile sale recente se includ inregistrarile OZN create in timpul razboiului din Vietnam. El crede, in continuare, ca exista sute de mii de inregistrari privind OZN-urile, care sunt inca detinute de diverse compartimente ale guvernului american, ca si de alte guverne.

Interes activ

In iulie 2017, Paul Dean a publicat un amplu material privind faptul ca guvernul Noii Zeelande detine inca o cantitate masiva de fisiere OZN care nu au fost facute publice. El rememora ca, in 1985, ufologul Timothy Good a cerut generalului maior Ewan Jamieson, seful Statului Major al Fortelor Aeriene din Noua Zeelanda, sa precizeze pozitia oficiala a armatei Noii Zeelande in privinta OZN-urilor. Intr-o replica din 6 septembrie 1985, locotenent colonelul S.D. White a raspuns, in numele lui Ewan Jamieson, scriind: „Ministerul Apararii din Noua Zeelanda nu este insarcinat cu nicio responsabilitate formala pentru investigarea OZN-urilor... Si nu este nici vreun alt departament guvernamental. Cu toate acestea, Ministerul are un interes activ fata de toate aceste rapoarte si, in limitele resurselor sale, efectueaza investigatii dupa cum este necesar”.

[caption id="attachment_417" align="aligncenter" width="1280"] OZN-uri în Noua Zeelandă[/caption]

Dean califica aceasta declaratie oficiala ca fiind „oarecum inselatoare”. El a accesat, in martie 2017, Arhivele nationale ale Noii Zeelande, introducand, intr-un motor de cautare, cuvintele cheie: „obiect zburator neidentificat”, „OZN”, „obiecte zburatoare neidentificate”, „OZN-uri” (UFOs), „obiect necunoscut”, „obiecte necunoscute”, „farfurii zburatoare” si altele asemenea. A obtinut astfel un numar surprinzator de mare de rezultate. Intre acestea, erau multe fisiere deja facute publice, dar si un sir de fisiere necunoscute pana acum, intre care unele cu acces public „restrictionat” pentru mai multe decenii, parte din ele deja cunoscute de ufologi. In decembrie 2010, prin munca hotarata a lui Susan Hansen, directoarea organizatiei „UFO Focus New Zealand Research Network”, Fortele de Aparare ale Noii Zeelande (NZDF) au facut publice anumite fisiere, referitoare la OZN-uri, care fusesera clasificate anterior. Hansen a lucrat timp de paisprezece luni, impreuna cu generalul locotenent Jerry Mateparae, seful NZDF, pentru colectarea, declasificarea si eliberarea in public a fisierelor respective, dintre care unele au chiar si varsta de aproape saizeci de ani.

In cele din urma, pe 22 decembrie 2010, NZDF a pus la dispozitia publicului noua dosare, care insumau 2101 de pagini. Unele dintre aceste materiale erau „redactate”, in vederea desecretizarii, prin urmare, multe detalii nu erau vizibile. Majoritatea rapoartelor OZN au valoare variabila, fiind facute de civili din Noua Zeelanda, ori prezentand anchete generale privind pozitia oficiala a guvernului Noua Zeelanda asupra problemei OZN. Multe documente reprezinta corespondenta si ancheta guvernamentala interna. O parte din materiale a fost generata de Ministerul Apararii, ori de entitati precum directorul aviatiei civile, filiala aviatiei civile, departamentul aerian, ministrul aviatiei civile, controlul traficului aerian, Ministerul Transporturilor, directorul general al Departamentului de Cercetare Stiintifica si Industriala, Biroul Comun de Informatii, politie, Serviciul Meteorologic din Noua Zeelanda, Observatorul astronomic Carter etc. Aceasta dovedeste diversitatea entitatilor implicate in problematica OZN.

In Arhivele Noii Zealande unele fisiere pot fi accesate de oricine, altele sunt listate ca fiind cu „acces restrictionat” sau cu mentiunea „pot fi aplicate restrictii”. La acestea se specifica si o data de expirare a restrictiilor.

Paul Dean a descoperit, intre altele, un fisier necunoscut inainte, care putea fi facut public deja in 2010, intitulat „Spionaj – Aparare – Observatii neidentificate”, cu cazuri intamplate in intervalul de date 1963-1976. Metadatele fisierului nu dadeau niciun indiciu cu privire la provenienta sa. Dar, intre altele, documentul este o dovada ca NZDF nu a eliberat toate fisierele OZN in 2010.

Un alt dosar, nici el cunoscut inainte, dar cu „acces deschis”, este intitulat „Afaceri politice – Spatiul cosmic – Obiecte zburatoare neidentificate (OZN-uri)”, provenind de la sediul central al Ministerului Afacerilor Externe si al Comertului din Noua Zeelanda; cazurile sunt din intervalul dintre 1977 si 1982. Agentiile atmosferice si meteorologice din Noua Zeelanda au avut si ele dosare legate de OZN-uri. Unul, cu acces deschis, este intitulat „Oficiul Meteorologic: Cercetare: Obiecte meteorologice neidentificate”. Dosarul este interesant, deoarece este o evaluare a problemei OZN facuta de oameni de stiinta competenti, ceea ce este evident un fapt pozitiv. Dar exista si alte dosare OZN provenind de la serviciile meteorologice. Unele ar putea proveni din colaborarea cu aviatorii pentru care s-au asigurat servicii meteo, ca si din colaborarea cu serviciile meteorologice din Australia.

Informatii interesante privind fenomene aeriene inexplicabile sunt continute si in cateva dintre dosarele deja desecretizate. Un astfel de caz este cel numit „Luminile Kaikoura”, care se refera la o serie de ob-servatii OZN care au avut loc in decembrie 1978, deasupra lantului de munti Kaikoura din nord-estul insulei de sud a Noii Zeelande. Primul contact cu fenomenul s-a realizat pe data de 21 decembrie, cand echipajul unei aeronave de marfa a companiei „Safe Air Ltd” a inceput sa vada lumini ciudate in jurul avionului lor. Pilotii au descris o parte dintre lumini ca avand dimensiunile unei case, altele fiind mici, cu o stralucire ascutita. Intrusii au aparut si pe radarul de control al traficului aerian din Wellington, ca si pe radarul de la bordul aeronavei.

Lumini reflectate?

La 30 decembrie 1978, un echipaj de televiziune din Australia a vrut sa realizeze un film despre aceste observatii OZN. Pentru a recrea atmosfera din avion, ei s-au imbarcat intr-un zbor catre Christchurch. La un moment dat, cinci persoane aflate pe puntea de pilotaj au observat, din nou, timp de cateva minute, lumini neidentificate. Acestea au fost urmarite si de controlorii de trafic aerian din Wellington si au fost filmate in culori de catre echipajul de televiziune. Se pare ca un obiect a insotit aeronava pana aproape de aterizare. Apoi, avionul a decolat, cu acelasi echipaj de televiziune, aflat inca la bord, indreptandu-se spre Blenheim. Cand aeronava a ajuns la o altitudine de aproximativ 600 de metri, a intalnit un glob gigantic, luminos, care s-a pozitionat in dreptul varfului aripii avionului si a ramas asa timp de aproape un sfert de ora, in timp ce era filmat, privit, urmarit pe radarul aeronavei si descris de martori pe o inregistrare audio realizata de echipajul TV.

In ciuda celor de mai sus, ulterior, Ministerul Apararii din Noua Zeelanda a spus ca ceea ce s-a observat au fost probabil lumini, reflectate de nori, provenind de la trenuri, masini, ori de la pescadoare de calamari. Sau, in unele cazuri, au fost poate meteoriti ori planeta Venus...

In Arhiva exista si fisiere ale politiei. Acestea – speculeaza Dean – s-ar putea referi la acele misterioase „bile de spatiu” metalice, recuperate de agricultorii din apropierea orasului Ashburton, pe coasta de est a insulei de sud a Noii Zeelande, la inceputul anului 1972. In cele din urma, obiectele s-au dovedit a fi rezervoare de gaz sub presiune, din aliaj de titan, de la misiunea spatiala Kosmos 482.

Dean este convins ca, dincolo de dosarele pe care le-a gasit, ar putea exista si multe alte materiale OZN pastrate de guvernul Noii Zeelande, care nu sunt accesibile cercetatorilor. Ca si in alte tari, inregistrarile OZN importante ar putea fi incluse in fisiere non-OZN sau pastrate in arhive ultrasecrete.

Read More