Se afișează postările cu eticheta descoperirea sapunului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta descoperirea sapunului. Afișați toate postările
 

Istoria Săpunului.Din ȋnsemnările lăsate de istoricul roman, Pliniu cel Bătrân, reiese că ȋn secolul I e.n., săpunul era cunoscut, fiind preparat din soda şi grăsimi animale. Acest săpun nu avea însă un miros plăcut iar pentru a estompa acest miros romanii care îşi permiteau, uitlizau ape de flori care imprimau un miros plăcut corpului.

Romanii aveau cunoştinţe despre fabricarea săpunului, confirmate pe de o parte prin descoperirile de la Pompei, iar pe de altă parte prin prima menţionare documentară despre spălarea corpului cu săpun, datoratădoctorului Galenus, în secolul al II-lea e.n.. Tot în perioada romană, avem de la doctorul Priscianus, prima atestare documentară despre o afacere cu un cazan de produs săpun, denumit “saponarius”.

[caption id="attachment_383" align="aligncenter" width="718"]Istoria Săpunului Istoria Săpunului[/caption]

Cea mai veche atestare documentară despre fabricarea săpunului datează din anul 2800 î. Hr. şi provine din vechiul Babilon. A fost găsit, îngropat în pământ, un cilindru ceramic, inscripţionat cu detalii despre fierberea grăsimii şi a cenuşii, care conţinea o substanţă similară săpunului. Un document egiptean din domeniul medicinii, datând din 1500 î. Hr., cunoscut sub numele de Papirusul lui Ebers, descrie o substanţă asemănătoare săpunului, realizată prin combinarea uleiurilor cu anumite săruri alcaline şi folosită pentru spălat şi tratarea unor boli ale pielii.

Legenda spune că denumirea de “săpun” provine de la locul numit “Muntele Sapo” din vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenuşă şi curgea spre râu, atunci când ploua. Femeile care spălau rufe in râul Tibru au observat că acest amestec le curăţa rufele mult mai bine decât numai cu apă.

Dintre popoarele antice, romanii şi egiptenii erau cei mai pretenţioşi cu igiena corporală, la egipteni existând şi o motivaţie religioasă. Ei considerau ca un corp murdar exprimă lipsa de smerenie în faţa zeului, chiar dacă sufletul este curat. Se spălau cu săpunuri din argilă amestecată cu cenuşă, care avea o putere mare de curăţare a pielii, iar pentru un miros plăcut, după spălare foloseau uleiuri cu diferite arome. Herodot spunea despre egipteni că dădeau mai multă importanţă igienei decât aspectului exterior. Săpaturile arheologice atestă mijloace de încălzire a apei şi instalaţii pentru duşuri din vremuri foarte, foarte vechi (cu un secol i.Hr).

Apoi igiena a fost abandonată, abia pe la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX igienei i s-a dat o atenţie mai mare curăţenia personală fiind considerată benefică atât pentru sănătatea fizică cât şi pentru cea mentală.

Poate ca săpunul ar fi cunoscut o evoluţie mai fericită, iar societatea umană ar fi fost mai puţin lovită de boli, dacă, “vremurile întunecate”, cu alte valori decât curăţenia sau săpunul nu grabeau căderea Romei.

Ca urmare, putem vorbi de producerea şi de folosirea sistematică a săpunului în Europa, abia la începutul primului mileniu şi atunci, săpunul fiind un lux.

Primele producţii manufacturiere apar la Marsilia (Franţa) şi Savona (Italia), suficiente pentru necesităţile elitei sociale, dar inaccesibile populaţiei pentru a infrunta o epidemie, cu atât mai mult, cu cât nimeni nu ştia să facă o legatură între igienă şi îmbolnăvire.

Săpunurile pe bază de ulei de măsline produse în Spania, Italia şi sudul Franţei erau de o calitate superioară celor fabricate din seu, în Anglia şi nordul Franţei. Aceste săpunuri erau adecvate spălării textilelor, iar cele pe bază de ulei de măsline erau preferate pentru igiena personală.

Dupa anul 1810 chimistul belgian Ernest Solvay a descoperit un procedeu prin care hidroxidul de sodiu putea fi produs prin acţiunea unui electrod asupra apei de mare, iar produsul secundar avea doar un singur atom de hidrogen. Acest lucru a însemnat o sursă ieftină şi curată de leşie pentru producătorii de săpun.

Izbucnirea Primului Război Mondial a însemnat o creştere fără precedent a cererii de săpun, cerere pe care manufacturierii n-o mai puteau acoperi. Companiile industriale au început producerea în masă a detergenţilor din produse pe bază de petrol. Acestea sunt săpunurile pe care le găsim astăzi în magazine.

Un produs Blogger.

Articole noi

Facebook

Sponsor

FB AFI