Hugo Boss, nazist din 1931, a realizat uniformele armatei germane

Deseori, apare în atenţia publicului că Hugo Boss a realizat uniformele armatei Germaniei din timpul regimului nazist. În loc de a fi un simpatizant fervent al conducerii, Boss a fost mai degrabă un afacerist înţelept care a profitat de o oportunitate de afacere într-o perioadă de instabilitate (politică, socială şi economică).

Hugo Boss s-a născut în 1885, la circa 30 de kilometri de Stuttgart, într-un mic oraş numit Metzingen. Părinţii lui aveau o mică afacere cu materiale textile. A participat la Primul Război Mondial, iar în 1924 şi-a deschis o mică fabrică împreună cu doi parteneri de afaceri, scrie War History Online.

Au produs îmbrăcăminte precum tricouri, pelerine, echipament de muncă şi echipament sportiv. Unul dintre clienţii pe care i-a atras compania a fost Rudolf Born, care a comandat tricouri maro pentru o nouă organizaţie politică, cunoscută sub numele de Partidul Naţional-Socialist, care a devenit Partidul Nazist.

Boss a mai făcut uniforme şi pentru alte organizaţii, precum serviciul poştal şi poliţie, şi se pare că dorea să facă haine pentru oricine care era capabil să plătească.

La sfârşitul anilor '20 şi începutul anilor '30, economiile din lume şi mai ales economia Germaniei avea mari probleme, iar Boss, la fel ca orice om de afaceri, încerca să supravieţuiască. Afacerea originală a dat faliment, iar Boss a putut salva doar şase maşini de cusut, pe care le-a folosit pentru a începe o altă afacere.

Pe 1 aprilie 1931, Boss a devenit membru al Partidului Nazist. Se pare că motivul era interesul, şi nu afinitatea pentru doctrina politică a partidului. Fiind membru într-un partid în creştere, Boss putea atrage contracte guvernamentale, care erau ideale în timpuri de activitate economică slabă şi, de asemenea, era sigur că Hitler ar fi salvat economia germană.

Mica afacere a înflorit în urma contractelor cu guvernul şi, în 1933, Boss făcea uniforme pentru SS şi pentru alte ramuri militare şi paramilitare ale conducerii. Chiar înainte de începerea celui de Al Doilea Război Mondial, când Hitler pregătea armata germană, contractele pe care le-a câştigat Boss au dus la o creştere accelerată a companiei, iar în 1940 aceasta a depăşit valoarea de un milion de mărci, creştere substanţială de la 250.000 în 1936.

Hugo Boss a folosit oameni din ţările ocupate pentru a-şi menţine forţa de muncă

Odată cu începerea războiului, Boss a pierdut multă forţă de muncă şi s-a găsit în imposibilitatea de a angaja. Uniformele erau esenţiale pentru armată, iar Boss a primit oameni capturaţi din ţările ocupate. A primit 140 de astfel de lucrători, iar la sfârşitul lui 1940 a mai primit încă 40 din Franţa. Aceştia nu erau însă prizonieri de război şi nu veneau dintr-un lagăr de concentrare, dar condiţiile în care trăiau erau oribile.

Jan Kondak, un lucrător polonez, a muncit pentru Boss din 1942 până în 1945, spunând că nivelul de trai era îngrozitor, păduchii şi purecii fiind probleme des întâlnite. Mâncarea era mediocră iar atunci când erau raiduri aeriene, muncitorilor nu li se permitea intrarea în adăposturi şi trebuiau să rămână în fabrică.

În octombrie 1941, Josefa Gisterek din Polonia a fost trimisă să lucreze pentru Boss. În decembrie a încercat să fugă înapoi pentru a-şi ajuta tatăl să aibă grijă de fraţii ei. A fost capturată de Gestapo şi torturată în Auschwitz şi Buchenwald.

Boss şi-a folosit cunoştinţele pentru a o aduce înapoi în Metzingen, dar a fost hărţuită de maistrul fabricii şi s-a sinucis în iulie 1943. Boss a plătit pentru înmormântarea sa şi pentru transportul familiei ei la înmormântare.

Boss nu şi-a tratat muncitorii la fel de sever precum alţi afacerişti, dar este un fapt clar dovedit că fabrica sa a folosit muncitori capturaţi din ţările ocupate.

După război, Boss a fost clasificat drept un susţinător activ al Partidului Nazist şi i s-a interzis dreptul de a conduce o afacere şi de a vota, fiind amendat şi cu 100.000 de mărci. În urma recursului, decizia s-a schimbat şi a fost considerat doar un „urmăritor” al Partidului Nazist.

Astfel, Boss a continuat afacerea, iar compania există şi astăzi, chiar dacă fondatorul a murit în 1948. În 1999, compania a participat la un fond care avea scopul de a plăti daunele cauzate de muncă silnică în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.