Povestea rusoaicei Valentina Tereșkova, prima femeie care a zburat în spaţiu

Povestea rusoaicei Valentina Tereșkova, prima femeie care a zburat în spaţiu. În prima a doua jumătate a secolului XX, rusoaica Valentina Tereșkova a reușit ceva ce cu siguranță multe femei și, în aceeași măsură și bărbați, nu o să facă în viața lor, a ajuns în spațiu, pe data de 16 iunie 1963, cu ajutorul navei Vostok 6.

Aceasta s-a născut în Rusia anului 1937 și a fost o femeie cu ambiții mari; pe lângă marea realizare de a fi prima femeie care a ajuns vreodată în spațiu, ea a fost, de asemenea, inginer și politician.

Călătoria acesteia, care urma să ducă la această realizare, a început încă din tinerețe. La vârsta de doar 22 de ani, Tereșkova a făcut primul salt cu parașuta, în timp ce poate tu încă ești la facultate și te gândești ce să faci cu viața ta. În acea perioadă aceasta muncea ca lucrător textil într-o fabrică locală. În 1961 rusoaica a devenit secretar la Comsomol, iar, mai târziu, a intrat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

Viața dinainte de marele zbor

[caption id="attachment_696" align="aligncenter" width="860"] Povestea rusoaicei Valentina Tereșkova, prima femeie care a zburat în spaţiu[/caption]

După zborul lui Yuri Gagarin din 1961, inginerul-șef al rachetei sovietice, Serghei Koroliov, a venit cu ideea de a trimite o femeie în spațiu. Pentru acest post au aplicat 400 de persoane, iar criteriile de selecție erau să ai sub 30 de ani, 1,70 m și maxim 70 de kg. Dintre aplicante au fost selectate numai cinci: Tatyana Kuznetsova, Irina Solovyova, Zhanna Yorkina, Valentina Ponomaryova și, bineînțeles,Tereșkova.

Aceasta era candidatul ideal deoarece se implica în politică și tatăl ei era erou de război. El murise în războiul finlandez de iarnă, în timpul celui de al doilea Război Mondial. Aceasta a avea doar doi ani când a avut loc tragedia.

Astfel, Valentina a început instruirea. Aceasta a fost una grea, care cuprindea teste de zbor la sol, teste de izolare, teste de centrifugare, teoria rachetelor, ingineria navelor spațiale, 120 de salturi cu parașuta și instruirea pilot în avioane de luptă MiG-15UTI.

După perioada de instruire, care a durat câteva luni au urmat și examenele, în urma cărora au fost aleși patru candidați pentru posturile de locțiitori de locotenent junior în Forțele Aeriene Sovietice.

În acel moment rămăseseră trei fete. Planul inițial a fost ca două dintre acestea să fie trimise în spațiu, separat, în martie sau aprilie 1963. În cele din urmă, doar Valentina a reușit, iar cursa cealaltă a fost efectuată de un bărbat.



În cele din urmă, Comisia Spațială de Stat a nominalizat-o pe Tereșkova pentru a pilota Vostok, iar Nikita Hrușciov a confirmat și el.Astfel, Valentina a început pregătirile finale pentru zborul său.

Zborul care a făcut-o pe Tereșkova să rămână în istorie

Marele zbor a avut loc în ziua de 16 iunie 1963, Valentina Tereșkova având atunci 26 de ani. Aceasta a fost dusă cu autobuzul la pista de lansare, împreună cu rezerva sa, Solovyova. După ce și-a făcut toate verificările de comunicare și sănătate, ea a fost sigilată în Vostok. Astfel, după numărătoarea inversă care a durat două ore Vostok 6 a fost lansat, iar rusoaica a devenit prima femeie din lumea care a ajuns vreodată în spațiu.

Zborul nu a fost unul chiar ușor. Aceasta s-a confruntat cu disconfortul fizic și greața, dar, cu toate acestea, a reușit să orbiteze în jurul Pământului de 48 de ori și a petrecut aproape trei zile în spațiu.

Cu un singur zbor ea a reușit să întreacă timpul cumulat al tuturor astronauților americani care zburaseră înaintea ei. În timpul “călătoriei” ea a ținut și un jurnal și a reușit să fotografieze orizontul, poze care au ajutat, mai târziu, la identificarea straturilor de aerosoli din atmosferă.

Chiar dacă au mai fost planificate zboruri și pentru alte femei, istoria s-a repetat abia după 19 ani, când Svetlana Savitskaya a ajuns în spațiu.

Cum am menționat mai sus, aceasta s-a implicat și în politică. Astfel, a fost membru al Sovietului Suprem, membru al Președinției Sovietului Suprem, iar între 1969 și 1991 a fost parte a Comitetului Central al Partidului Comunist.

În 1997 a fost retrasă de la forțele aeriene rusești de corpul cosmonautului, prin ordin prezidențial. În 2011 ea a fost aleasă în Duma de Stat, unde continuă să lucreze și în prezent.

În ceea ce privește viața personală, Valentina s-a căsătorit în anul 1963 cu Andriyan Nikolayev, iar la un an distanță de zbor au făcut și un copil.