Inventie : Radioul

Inventie : Radioul
Anul inventiei : sec.XIX
Inventatori : Nikola Tesla, Guglielmo Marconi (vezi wiki mai jos)

Radioul este un aparat ce foloseste radiatia (transmisia fara fir) semnalelor electromagnetice prin atmosfera sau prin spatiu. Informatia, precum sunetul, este purtata prin schimbarea sistematica (modulatia) a unor proprietati a undelor radio cum sunt amplitudinea, frecventa, faza sau latimea pulsului. Cand undele radio lovesc un conductor electric campurile oscilante induc un curent alternativ in conductor. Informatia din unde poate fi extrasa si transformata inapoi in forma originala.

Un sistem de comunicatie radio trimite semnale radio. Echipamentul radio implicat in sistemele de comunicatii include un transmitator si un receptor, fiecare avand o antena si un echipament terminal adecvat precum microfon la transmitator si un difuzor la receptor.

Istoria radioului

Nikola Tesla - wiki -  s-a nascut in 1856 din parinti sarbi. Dupa colegiu si un loc de munca in Paris, Tesla sa mutat in SUA pentru a lucra pentru Thomas Edison, care va deveni rivalul sau profesional. Printre numeroasele sale contributii stintifice, a inventat bobina Tesla, un dispozitiv care  putea trimite si primi unde radio. El a militat pentru dezvoltarea de curent alternativ de alimentare (AC) , care este inca folosit pentru a lumina retelele electrice de azi.

In anul 1873 James Clerk Maxwell a demonstrat matematic faptul ca undele electromagnetice se pot propaga prin spatiu. Cel mai probabil, prima transmisie intentionata a unui semnal de unde radio a fost experimentul realizat de David Edward Hughes in jurul anului 1880, dar la acea vreme era considerata inductie si nu propagare radio. In 1888 Heinrich Rudolf Hertz a reusit sa demonstreze existenta undelor electromagnetice in aer intr-un experiment ce a confirmat teoria electromagnetismului data de Maxwell. Descoperirea acestor “unde Hertziene” a determinat realizarea mai multor experimente cu transmisia wireless.

In 1893 a avut loc o prelegere despre utilizarea radiatiilor electromagnetice de semnalizare fara fir la Institutul Franklin din Philadephia . El a aplicat pentru mai multe brevete din SUA cu privire la tehnologie in 1897 si le-a castigat in 1900.

Guglielmo Marconi - wiki - a fost fiul unui proprietar de pamanturi italian Giuseppe Marconi si al Anniei Jameson, o irlandeza din inalta societate. El a construit un laborator pe o proprietate a tatalui sau in 1895 si a reusit sa trimita un semnal wireless (fara fir) pe o distanta de cativa kilometri. Marconi a primit primul brevet pentru “telegrafie fara fir” in 1896 si a fondat cu succes compania “Wireless Telegraph & Semnal” (mai tarziu redenumita “Wireless Telegraph Company Marconi”). In 1901, el a transmis primul telegraf trans-atlantic. In acelasi timp a primit sprijin financiar de la Thomas Edison si Andrew Carnegie.

In 1904, US Patent Office a revocat brevetul lui Tesla pentru inventarea radioului si i la acordat lui Marconi. Decizia aceasta a fost unul din mai multe esecuri profesionale in cariera sa, inclusiv un incediu care a distrus laboratorul sau. Adaugand insulta la prejudiciu, Marconi a castigat Premiul Nobel pentru Fizica in 1909 alaturi de Karl Braun pentru activitatea sa in radio. In 1915, Tesla l-a dat in judecata pe Marconi pentru incalcarea brevetului, dar nu a reusit sa castige procesul. Marconi si-a petrecut cariera pentru imbunatatirea tehnologiei de radio si transmitere a semnalelor pe distante tot mai mari. El a prezis principiile de tehnologie radar in 1922 si a demonstrat balizele radio pentru navigarea pe mare in 1932. In mod ironic, in anul 1943 compania lui Marconi a ajuns in judecata cu guvernul SUA pentru incalcarea brevetului. Curtea Suprema a SUA a restaurat brevetul lui Tesla pentru inventarea radioului. Din pacate, Tesla murise deja cu cateva luni in urma.


La inceputul secolului XX sistemele radio transmiteau mesaje doar in Codul Morse. Primele incercari in dezvoltarea unui sistem de modulatie a amplitudinii pentru voce si muzica au fost demonstrate in 1900 si in 1906, dar nu au avut un succes prea mare. Primul Razboi Mondial a accelerat dezvoltarrea radioului pentru scopuri militare, iar in aceasta era au fost instalate primele tuburi vidate in transmitatoare si receptoare radio. Amplificarea electronica a fost o imbunatatire cruciala in trecerea de la o practica experimentala a expertilor la un aparat pentru acasa. Dupa razboi, in anii 1920, a inceput emiterea radio comerciala si a devenit un mediu al maselor pentru informatii (stiri) si divertisment.

Al Doilea Razboi Mondial a accelerat din nou dezvoltarea radioului pentru scopuri de razboi in comunicatii aeriene si terestre, navigare radio si radar. Dupa razboi experimentele in televiziune care au fost intrerupte au fost reluate, astfel si aceasta a devenit un mediu important de divertisment la domiciliu.

Radioul ramane in continuare unul din cele mai bune si mai importante cai de informare a populatiei, dar si de divertisment. Nenumarate posturi radio ofera ascultatorilor buletine informative, emisiuni de divertisment, interactive si nelipsitele piese muzicale.