[caption id="attachment_97" align="aligncenter" width="1020"]
Geologii veniți la fața locului au constatat că imensa gaură sub formă de pâlnie s-a format prin prăbușirea plafonului de calcar al cavităților din subteran. Orașul Coromandel și împrejurimile sale se află deasupra unor astfel de cavități. Nu doar exploatarea minieră a rocilor poate duce la producerea unor asemenea fenomene de prăbușire, ci și activitatea carstică din subteran, prin care plafonul de rocă al unor grote se macină, în timp.
Apa provenită din ploile acide (determinate de către poluare) tinde să accentueze procesele de degradare și descompunere a calcarului. Cu timpul, carbonatul de calciu se descompune în calciu, dioxid de carbon și apă. Acesta este unul dintre motivele pentru care sculptorii utilizează mai rar calcarul, pentru realizarea unor monumente destinate să fie amplasate în aer liber. Aceste statui nu trec testul timpului la fel de lesne precum o fac cele sculptate în marmură.
Întrucât în Coromandel, Brazilia, nu s-a mai petrecut, în timpurile recente, un asemenea fenomen de prăbușire subită, locuitorii au crezut inițial, la vederea uriașului crater format peste noapte, că pe plantația de soia din preajma orașului lor a căzut vreun meteorit, mai ales că impresionanta gaură din sol avea forma unei pâlnii.
Această ipoteză a fost exclusă imediat de către profesorii din unitățile de învățământ din localitate, care au arătat că, în cazul unui crater determinat de către impactul cu un meteorit, solul dislocat s-ar fi aflat, în mare cantitate, pe marginile gropii nou formate, nefiind înghițit în adâncuri, ca în cazul de față.
În regiune se află o atracție turistică, numită Poço Verde, ce reprezintă o cavitate ce a luat naștere, cu multă vreme în urmă, în același fel precum „craterul” nou format, și care, cu timpul, s-a transformat într-un lac fermecător.
[caption id="attachment_96" align="aligncenter" width="1024"]
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu