Cum a salvat aurul dacic Imperiul Roman

Nu mai este niciun secret faptul că romanii nu au venit în Dacia nici pentru a civiliza, nici pentru a culturaliza sau a stabili relaţii comerciale cu poporul acestei ţări, ci doar pentru jaf, binecunoscute fiind, încă din antichitate, resursele de aur si argint ale dacilor.

Dacă plasăm perioada războaielor dintre daci şi romani în contextul economic în care se afla Roma la acel moment, atunci vom întelege uşor că, fără aurul dacic, o prăbuşire financiară a acesteia era inevitabilă.

Jaful executat de romani, începând cu momentul finalului luptelor, în 106, se ridică, la valorile de astăzi la miliarde de euro şi el poate fi surprins în două etape: prima reprezentată de aurul însuşit de romani imediat după înfrângerea dacilor şi moartea lui Decebal şi cea de-a doua etapă reprezentată de exploatarea minelor până la retragerea aureliană.

Pâine şi circ pentru toţi romanii

Din relatările istoricului roman Lucius Cassius (155-229) reiese că unii prizonieri daci i-ar fi destăinuit împaratului Traian locul unei gropi cu “tezaurul lui Decebalus”. Dio Cassius: “Decebal a abătut râul cu ajutorul unor prizonieri şi a săpat acolo o groapă. A pus în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, mai ales printre cele care suportau umezeala, iar după aceea a adus râul din nou în albia lui. Tot cu prizonierii a pus în sigurantă, în peşteri, veşminte şi alte lucruri mai puţin preţioase. Dar Bicilis, un tovarăş al său, care cunoştea cele întâmplate, a fost luat prizonier şi a dat în vileag toate acestea”.

Informaţia nu este singulară şi există numeroase poveşti, inclusive în tradiţia noastră populară, despre cum Decebal ar fi ordonat devierea pârâului Sargetiei şi îngroparea tezaurului său în albia acestuia.

Potrivit celor doi amintiţi mai sus, legiunile romane au adus din Dacia 165,5 tone de aur şi o cantitate dublă de argint, 331 de tone. Doar aurul găsit prin trădarea generalului dac Bicilis ar valora, în ziua de azi, peste 4,6 miliarde de euro. De altfel, Crito, descrie, cu lux de amanunte, în “Memoriile Bellice”, cum soldaţii Legiunii VII Claudia au dezgropat lăzile extrem de grele, care au necesitat zece cai pentru a fi târâte în sus, pe rampele făcute de acei soldaţi.

Scriitorul bizantin Ioanes Lydus, în lucrarea “De Magistratibus”, elaborată pe baza celei a lui Criton, doctorul lui Traian, şi anume “Getica”, apreciază că, după înfrângerea Daciei de catre romani, s-au preluat prăzi bogate în argint şi aur în greutate de 5.000.000 livre, precum şi vase şi sticlărie de valoare.

Jérôme Carcopino, profesor la Facultatea de Litere a Universitaţii pariziene, s-a implicat masiv în analiza prăzii de război din Dacia. El a opinat pentru 165.500 kg aur şi 331.000 kg argint, confirmând cantitatea amintită de cei doi autori antici.

Bogăţia imensă căzută în mâinile sale i-a permis lui Traian să refacă vistieria imperiului condus de el. Mai mult decât atât, împăratul a luat măsuri nemaiîntâlnite până atunci: a organizat, timp de 123 de zile, adică aproape patru luni, jocuri şi lupte în care au fost angrenaţi 10.000 de gladiatori.

De asemenea, a suprimat toate datoriile, a scutit toţi contribuabilii de impozitul pe un an întreg, a dăruit fiecărui cap de familie romană câte 650 de dinari (o sumă ce echivala cu preţul câtorva sclavi buni). În plus, a mutat un deal întreg, pe locul acestuia fiind ridicată faimoasa Columnă a lui Traian, a construit numeroase edificii şi monumente şi a secat mlaştinile din jurul capitalei imperiale.

Reversul medaliei: inflaţia

Afluxul de metal nobil a dus însă la prima prăbuşire a preţului aurului din istoria omenirii, cursul metalului preţios scăzând vertiginos, cu aproape o zecime, pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Astfel, Traian s-a văzut nevoit să facă, în 107, o reformă monetară, prin devalorizarea monedelor de aur şi de argint, iar prefectul Egiptului a modificat paritatea dintre cele două metale. A fost vorba de prima inflaţie mondială, o formă de criză economică, ce a avut loc cu 2.000 de ani în urmă.

“Creştera producţiei de aur a Imperiului roman – estimată la circa 10 tone de aur pe an – prin exploatarea minelor din Dacia, a generat şi ceea ce în termeni actuali ar putea fi numit prima inflaţie din istoria omenirii.

Tot de Dacia Romană este legată şi prima menţiune din istorie, în anul 162 d.Hh., despre un împrumut cu dobândă în monede de aur. Este vorba de o plăcuţă ceramică descoperită la Roşia Montană, în care sunt stipulaţi termenii împrumutului unei sume de 60 de dinari cu o dobândă de 1% pe lună, tranzacţia fiind încheiată în prezenţa a doi martori şi girată de o a treia persoană”, potrivit dr. Gheorghe C. Popescu,  “Geologia economică a aurului”.