13:05
Just Admin
Scurtă istorie a utilizării petrolului. Încă din antichitate, zăcămintele de petrol sunt evienţiate în zona Europei de astăzi şi sunt menţionate în diferite lucrări ale călătorilor străini care veneau în vizită în aceste părţi ale lumii. Pe atunci petrolul, a cărui denumire vine din latinescul ”oleum petrae” ce se poate traduce cu ”ulei din piatră”, era considerată principala sursă de confort, sănătate, dar şi de pericol deopotrivă.
Proprietăţile acestui zăcământ, care avea să revoluţioneze industria mondială abia în secolul al XIX-lea, erau apreciate în antichitate în special de vraci şi de constructorii de corăbii, fiind utilizat deopotrivă în tratarea unor boli ale articulaţiilor, rănilor, hemoragiilor, dar şi la repararea sau etanşeizarea corăbiilor.
”Avea diferite întrebuinţări încă din antichitate. Ţiţeiul a fost folosit în Egip în procesul de mumificare al faraonilor, zidurile Babilonului au fost construite folosindu-se bitum în combinaţie cu nisipul, acestea ca întrebuinţări la nivel global. De asemenea focul grecesc, renumit în întreaga lumea, se pare că era produs cu ajutorul petrolului. Tot pertolul era folosit în atichitate în tratarea durerilor de gută şi a celor reumatismale prin ungerea zonelor afectate. Rolul benefic avându-l apa sărată care întotdeauna este prezentă în petrol. Apa sărată de zăcământ este şi astăzi indicată de către doctorii reumatologi pentru tratarea afecţiunilor reumatismale. Dacă suferim de această boală, doctorul te va trimite la Băile Sărate de la Ţintea (Băicoi n.r.) care sunt ape de zăcământ sau la Sărata Monteoru, care este renumită pentru tratarea durerilor de gută şi a durerilor reumatismale”, a explicat Mihail Vulpescu, expert al Muzeului Petrolului din Ploieşti.
[caption id="attachment_815" align="aligncenter" width="656"]
Scurtă istorie a utilizării petrolului[/caption]
”Uleiul din piatră” ca sursă de pericol îl găsim, susţine Mihail Vulpescu, în compoziţia substanţei inflamabile folosită pentru celebrul foc grecesc sau foc bizantin, foloist în războaiele antice. Reţeta pe baza căreia erau realizate aceste aruncătoare de flăcări cu putere de distrugere similară cu cea a napalmului, cu ajutorul cărora se distrugeau corăbiile inamice, s-a pierdut în zilele noastre. Există însă date care confirmă că în compoziţia compusului folosit se află şi bitumul (reziduuri din petrol).
Zidurile Babilonului au la bază un liant obţinut din bitum şi nisip . Acelaşi bitum se pare că stă la baza secretului uneia dintre cele şapte minuni ale lumii: zidurile Babilonului, ale cărui ruine rezistă şi astăzi, construit în perioada domniei lui Nabucodonosor 605–562 î.Hr. Acest liant obţinut din ”ulei de piatră” în amestec cu nisip i-a ajutat pe babilonieni să construiască uriaşele ziduri, groase de aproape 30 de metri, înalte de 100 de metri pe alocuri şi care aveau latura lungă de peste 20 de kilometri.
”Totuşi, cea mai importantă proprietatea a petrolului era considerată aceea de a arde. Proprietate care este folosită în antichitate pentru încălzit şi pentru iluminatul locuinţelor pe timp de noapte. Se foloseau nişte opaiţe din ceramică, de diferite forme. Aveau în interor un fitil îmbat în ţiţei, deşi îniţial, în cu rol de combustibil se folosea în acele vremuri, grăsimea animală”, spune Mihail Vulpescu.
Dacă din perioada antichităţii nu avem documente căre să ateste cum se colecta ţiţeiul, astfel de date oficiale sunt menţionate spre finele secolului al XV-lea –începutul secolului al XVI-lea.
Pe teritoriul României de astăzi, zona cea mai bogată în zăcăminte de petrol erau dealurile Băicoiului (Ţintea în locul cunoscut drept ”La Păcuri”) unde şi astăzi există sonde de extracţie, dar şi băile sărate cu apă de zăcământ.”La vremea respectivă ţiţeiul era extras din nişte săpături care se numeau gropoaie. Se colecta ţiţeiul care izvora la suprafaţa pământului prin presiune proprie şi în general urma cursul râurilor. Şi în acea perioadă, petrolul astfel obţinut era folosit în medicină. Unele răni deschise erau tratate folosindu-se tot petrolul şi de asemenea pentru cicatrizare, rolul important avându-l sarea, care avea şi rolul de stopare a curgerii sângelui”.
Despre industria petrolului în adevăratul sens al cuvântului vorbim abia spre finele secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1857 când România înregistrează statistic 275 de tone de ţiţei, devenind astfel prima ţară din lume care anunţă producţie de petrol, evenimentul fiind prezent într-o lucrare a Oxford University intitulată ”The Science of petroleum”.
adevarul.ro
Proprietăţile acestui zăcământ, care avea să revoluţioneze industria mondială abia în secolul al XIX-lea, erau apreciate în antichitate în special de vraci şi de constructorii de corăbii, fiind utilizat deopotrivă în tratarea unor boli ale articulaţiilor, rănilor, hemoragiilor, dar şi la repararea sau etanşeizarea corăbiilor.
”Avea diferite întrebuinţări încă din antichitate. Ţiţeiul a fost folosit în Egip în procesul de mumificare al faraonilor, zidurile Babilonului au fost construite folosindu-se bitum în combinaţie cu nisipul, acestea ca întrebuinţări la nivel global. De asemenea focul grecesc, renumit în întreaga lumea, se pare că era produs cu ajutorul petrolului. Tot pertolul era folosit în atichitate în tratarea durerilor de gută şi a celor reumatismale prin ungerea zonelor afectate. Rolul benefic avându-l apa sărată care întotdeauna este prezentă în petrol. Apa sărată de zăcământ este şi astăzi indicată de către doctorii reumatologi pentru tratarea afecţiunilor reumatismale. Dacă suferim de această boală, doctorul te va trimite la Băile Sărate de la Ţintea (Băicoi n.r.) care sunt ape de zăcământ sau la Sărata Monteoru, care este renumită pentru tratarea durerilor de gută şi a durerilor reumatismale”, a explicat Mihail Vulpescu, expert al Muzeului Petrolului din Ploieşti.
[caption id="attachment_815" align="aligncenter" width="656"]
Scurtă istorie a utilizării petrolului[/caption]”Uleiul din piatră” ca sursă de pericol îl găsim, susţine Mihail Vulpescu, în compoziţia substanţei inflamabile folosită pentru celebrul foc grecesc sau foc bizantin, foloist în războaiele antice. Reţeta pe baza căreia erau realizate aceste aruncătoare de flăcări cu putere de distrugere similară cu cea a napalmului, cu ajutorul cărora se distrugeau corăbiile inamice, s-a pierdut în zilele noastre. Există însă date care confirmă că în compoziţia compusului folosit se află şi bitumul (reziduuri din petrol).
Zidurile Babilonului au la bază un liant obţinut din bitum şi nisip . Acelaşi bitum se pare că stă la baza secretului uneia dintre cele şapte minuni ale lumii: zidurile Babilonului, ale cărui ruine rezistă şi astăzi, construit în perioada domniei lui Nabucodonosor 605–562 î.Hr. Acest liant obţinut din ”ulei de piatră” în amestec cu nisip i-a ajutat pe babilonieni să construiască uriaşele ziduri, groase de aproape 30 de metri, înalte de 100 de metri pe alocuri şi care aveau latura lungă de peste 20 de kilometri.
”Totuşi, cea mai importantă proprietatea a petrolului era considerată aceea de a arde. Proprietate care este folosită în antichitate pentru încălzit şi pentru iluminatul locuinţelor pe timp de noapte. Se foloseau nişte opaiţe din ceramică, de diferite forme. Aveau în interor un fitil îmbat în ţiţei, deşi îniţial, în cu rol de combustibil se folosea în acele vremuri, grăsimea animală”, spune Mihail Vulpescu.
Dacă din perioada antichităţii nu avem documente căre să ateste cum se colecta ţiţeiul, astfel de date oficiale sunt menţionate spre finele secolului al XV-lea –începutul secolului al XVI-lea.
Pe teritoriul României de astăzi, zona cea mai bogată în zăcăminte de petrol erau dealurile Băicoiului (Ţintea în locul cunoscut drept ”La Păcuri”) unde şi astăzi există sonde de extracţie, dar şi băile sărate cu apă de zăcământ.”La vremea respectivă ţiţeiul era extras din nişte săpături care se numeau gropoaie. Se colecta ţiţeiul care izvora la suprafaţa pământului prin presiune proprie şi în general urma cursul râurilor. Şi în acea perioadă, petrolul astfel obţinut era folosit în medicină. Unele răni deschise erau tratate folosindu-se tot petrolul şi de asemenea pentru cicatrizare, rolul important avându-l sarea, care avea şi rolul de stopare a curgerii sângelui”.
Despre industria petrolului în adevăratul sens al cuvântului vorbim abia spre finele secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1857 când România înregistrează statistic 275 de tone de ţiţei, devenind astfel prima ţară din lume care anunţă producţie de petrol, evenimentul fiind prezent într-o lucrare a Oxford University intitulată ”The Science of petroleum”.
adevarul.ro
