Calatoriile lui Cristofor Columb si descoperirea Americii

Navigatorul și exploratorul Cristofor Columb s-a născut în 1451 la Genova. Primele călătorii pe o corabie le-a facut în adolescență pe Mediterana. Columb la maturitate și-a dorit să găsească un nou drum spre Asia, dar cel mai aproape de acest continent a fost în aceste călătorii mediteraneene, când a ajuns în insula greceasă Chios, aflată atunci sub stăpânire genoveză.

Prima călătorie în Atlantic, în 1476, era cât pe ce să-l coste viața, deoarece corabia sa a fost atacată de corsari francezi lângă coasta Portugaliei. Ambarcațiunea sa a fost incendiată și a trebuit să înoate până la țărmul lusitan. A ajuns la Lisabona, s-a stabilit acolo și s-a căsătorit cu frumoasa Felipa Perestrell care i-a dăruit prin 1480 un fiu, Diego. La scurt timp a murit Felipa, iar Columb s-a mutat în Spania. Acolo a mai avut un fiu, Fernando, în 1488 din relația cu Beatriz Enriquez de Arana. Cristofor Columb a participat după mutarea în Spania la expediții în Africa, culegând informații despre curenții estici și vestici din Insulele Canare.

 În acea perioadă dominația musulmană în Orientul Mijlociu făcea comerțul cu India și China dificil. Fiind convins că o rută prin Atlantic ar fi mai rapidă și mai sigură, Columb a conceput un plan de expediție spre India navigând spre vest. El a estimat că Pâmântul este o sferă cu diametrul de 8.000 de km (în realitate 12.742) și că distanța dintre Insulele Canare și Japonia este de 3680 de mile. Calculele sale deși incorecte, erau mult mai bune față de ce se credea la vremea respectivă. Mulți dintre exeperții nautici ai vremii l-au contrazis și au aderat la estimările din secolul II î. Hr de 40.000 de km. Asta însemna că distanța dintre Insulele Canare și Japonia era de aproximativ 20.000 de km. Deși erau pe poziții contrare în ceea ce privește distanța, toți erau de acord că spre vest era doar apă, nu și uscat.

Ferdinand de Aragon si Isabella de Castilia

Columb a propus regelui Portugaliei o expediție cu trei corăbii spre vest, dar a fost refuzat. Apoi s-a dus la Genova și Veneția însă rezultatul a fost același. În 1486 a ajuns la curtea Isabellei de Castilia și Ferdinand de Aragon. Inițial, și experții lor au fost sceptici. Ideea nu le-a prea surâs monarhilor, ei fiind angrenați în recucerirea peninsulei de la musulmani, dar au rămas în contact cu Columb. Navigatorul și-a continuat expunerile și la scurt timp după cucerirea cetății musulmane Granada, cei doi monarhi i-au dat finanțarea solicitată. În august 1492 a plecat din Spania însoțit de trei corăbii. Contrar opiniei populare, corăbiile Niña și Pinta, nu aveau oficial acest nume. Prima se numea Santa Clara, iar Niña era doar o poreclă provenită de la numele lui Juan Niño de Moguer, propietarul corăbiei. Numele oficial al celei de-a doua nu e cunoscut. Pinta era tot o poreclă și însmena ”cea vopsită”.

După o călătorie de 36 de zile, Columb și o parte a echipajului au pus piciorul în Bahamas, proclamând noul teritoriu parte a Spaniei. Acolo au dat peste niște băștinați pașnici, timizi la început dar cu care au reușit să facă un schimb comercial de mărgele colorate, bumbac, papagali și sulițe. Ochiul agil al spaniolilor a remarcat imediat faptul că ”indienii” dispuneau de aur. Columb și ai săi și-au continuat expediția, vizitând Cuba și Hispanola(azi Haiti și Republica Dominicană), întâlnindu-se cu liderii băștinașilor. Nava Santa Maria a eșuat într-un recif pe coasta Hispanolei.

 Cu ajutorul indigenilor, Columb a salvat tot ce a putut și cu lemnul corabiei a construit prima așezare europeană(dacă îi excludem pe vikingi) din Lumea Nouă: Villa de la Navidad adică Orașul Crăciunului. Convins că a descoperit un nou drum spre Asia, a lăst în urmă 39 de oameni pentru a avea grijă de noul oraș și a plecat spre Spania. Reîntors în 1493, Columb a povestit, exagerând pe alocuri, Curții de la Madrid despre noile tărâmuri. În același an a plecat din nou spre Caraibe.


La întoarcea pe Hispanola, a găsit așezarea distrusă și locuitorii săi masacrați. Neluând în considerare dorințele reginei care destesta sclavia, i-a forțat pe băștinași să reconstruiască așezarea pentru ca apoi să-i folosească la căutarea aurului pe care îl credea abundent. Rezultatul: puțin aur și multă ură din partea localnicilor. Înainte de întoarcerea în Spania, Cristofor Columb i-a lăsat în urmă pe frații săi Diego și Bartolomeu pentru a conduce așezarea din Hispanola și a navigat în jurul unor insule mai mari din Caraibe, convingându-se că erau insule exterioare ale Chinei.

 După ce s-a întors în Spania nu a putut rezista tentației de a se întoarce. În cea de-a treia expediție a explorat râul Orinoco din Venezuela. Condițiie din Orașul Crăciunului s-au deteriorat. Locuitorii erau în pragul răscoalei, nemulțumiți de faptul că fuseseră păcăliți de Columb cu privire la bogății. În plus, frații lui Columb nu erau administratori prea buni. Plângerile au ajuns la Madrid. Coroana spaniolă a trimis un agent care l-a destituit din toate funcțiile pe Columb, l-a pus în lanțuri și l-a dus în Spania pentru a fi spus judecății regale. Acuzațiile au fost retrase până la urmă, dar Columb și-a pierdut titlul de guvernator al Indiei și pentru un timp chiar mare parte din bogățiile făcute în cursul expedițiilor.


Convingându-l pe regele Ferdinand că încă o călătorie va aduce averile promise, Columb a plecat în a patra călătorie în 1502. A navigat pe costa estică a Americii Centrale în căutarea unei rute spre Oceanul Indian. O furtună le-a distrus caravella și căpitanul cu echipajul său au ajuns izolați în Cuba. În tot acest timp, localnicii, sătui de tratamentul dur pe care îl aplicau europenii și de obsesia lor pentru aur, au refuzat să le dea mâncare. Lui Columb i-a venit însă o idee ca să-i determine să-și schimbe atitudinea. Consultând cărți, a văzut că urma să aibă loc o eclipsă de lună. I-a amenințat apoi pe ”indieni” că dacă nu vor coopera, le va lua luna.

 Pe 29 februarie 1504, a avut loc eclipsa, fapt ce i-a determinat pe băștinași să le dea europenilor alimente. Într-un final, în iulie, trimis de guvernatorul Hispanolei, a sosit și un echipaj de salvatori. În noiembrie 1504 Columb a ajuns în Spania. În următorii ani Columb s-a străduit să-și redobândească gloria și în mai 1505 și-a recuperat o parte din avere, dar titlurile nu. A murit pe 20 mai 1506, crezând că a descopetit o nouă rută spre Asia.