Bombardamentele nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki

Probabil unul din cele mai cunoscute evenimente ale secolului XX, bombardarea oraşelor Hiroshima şi Nagasaki de către americani s-a concretizat nu doar într-o dramă niponă, ci a constituit şi singurul prilej (şi sperăm că ultimul) în care s-au folosit arme nucleare.

Începutul secolului XX găseşte Statele Unite şi Japonia în relaţii foarte bune, cei dintâi sprijinindu-i pe asiatici la finalul războiului ruso-japonez, cele două state fiind aliate şi în Primul Război Mondial. Raporturile dintre asiatici şi americani încep să se deterioreze însă odată cu atacarea şi invadarea Manciuriei de către japonezi, politică ce va fi atacată de către regimul lui Roosevelt.

Preşedintele american va stopa exporturile de fier şi oţel, apoi le va limita şi pe cele de carburanţi pentru avioane doar la statele din emisfera vestică şi spre Marea Britanie. Acesta poate fi considerat, de altfel, un prim atac la adresa Japoniei, statul asiatic fiind foarte afectat din punct de vedere economic în urma acestor măsuri. Exportul de petrol continuă, însă americanii încearcă să îl limiteze prin toate mijloacele posibile, acesta fiind redus de la 6-7 milioane de barili la 1,6 milioane anual.

În iunie 1941, exportul de petrol către Japonia va fi stopat în totalitate de către americani, asiaticii plănuind în urma acestei decizii invazia Malaeziei, a Filipinelor, a Honk-Kong-ului şi eventual a SUA. Fiind conştienţi de vulnerabilitatea americană în Pacific, mulţi lideri militari îi vor cere lui Roosevelt amânarea măsurilor de limitare a exporturilor, însă acesta le va ignora sfaturile, crezând că Japonia se va limita la atacarea Malaeziei sau a Indiilor olandeze, siguranţa americană neavând de suferit.

Disperaţi de măsurile luate de americani, japonezii vor ataca baza militară de la Pearl Harbor pe 7 decembrie 1941. Lucrurile nu vor lua o turnură favorabilă asiaticilor, deoarece portavioanele americane (cea mai performantă unitate a acestora) nu se aflau în acele momente în bază, iar atacul de pe 7 decembrie va constitui prilejul perfect căutat de americani pentru a ataca Japonia.

Dăm filmul pe fast-forward şi ajungem în 1945, în plin război mondial. Japonezii, conştienţi de faptul că ţara le va fi invadată, vor pregăti 2,3 milioane de soldaţi meniţi să apere ţara din Pacific. Americanii estimau pierderile umane pe care urmau să le sufere în urma invaziei la 400.000-800.000 de oameni, motiv pentru care vor căuta o metodă prin care acest număr să fie diminuat semnificativ.

Astfel se dă drumul aşa-numitului „proiect Manhattan”, unde ingineri americani, în colaborare cu omologi de-ai lor din Marea Britanie şi Canada, vor produce bombele nucleare prin care vor fi atacate oraşele Hiroshima şi Nagasaki. Generalul de Armată George Marshallva cere nominalizarea câtorva ţinte, din care vor fi alese doar două oraşe. Comitetul a nominalizat patru oraşe, din care au fost selectate Hiroshima şi Kokura, cu Nagasaki variantă de rezervă.

În data de 6 august, Escadronul 393d B-29, pilotat de PaulTibbets, va decola de la baza din Tinian, destinaţia sa fiind oraşul Hiroshima, oraş pe care avea misiunea să îl distrugă. Bomba a fost armată în timpul zborului din motive de siguranţă, iar cu 30 de minute înainte de sosirea la destinaţie, dispozitivele de siguranţă au fost eliminate. Radarele japoneze au detectat apropierea a trei aeronave americane, dar, din cauza numărului redus al acestora, au decis să nu deschidă focul. La ora locală 8:15, dispozitivul numit „Little-Boy”, ce conţinea 64 de kilograme de uraniu, a fost lansat asupra Hiroshimei, acestuia luându-i 43 de secunde să îşi atingă ţinta. În urma impactului, 70.000-80.000 de oameni au fost ucişi, iar circa alţi 70.000 răniţi.

În dimineaţa zilei de 9 august, avionul B-29 Superfortress Bockscar, aeronavă pilotată de maiorul Charles W. Sweeney, decola spreKokura , având la bord bomba numită „Fat Man”. În momentul decolării, bomba era deja armată, dar dispozitivele de siguranţă erau încă active. Odată ajunşi deasupra oraşului Kokura, membrii echipajului au constatat faptul că datele meteorologice nu le erau favorabile, cerul fiind în proporţie de 70% înnourat. După trei raiduri deasupra oraşului, au decis să se îndrepte spre Nagasaki, oraşul ce reprezenta ultima alternativă pentru bombardare. La ora 11:01, bomba a fost lansată, după 43 de secunde ea atingându-şi ţinta. Numărul persoanelor ucise de „Fat Man” a fost estimat la 80.000.

Pe 9 august, sovieticii vor declara de asemenea război Japoniei, invadând Mancucko, evenimentul având loc la doar câteva ore înaintea atacului de la Nagasaki. În aceste condiţii, niponii capitulează, fiind ocupată de trupele aliate. Actul de capitulare este semnat pe data de 2 septembrie, la bordul navei americane USS Missouri.

Cel de-al Doilea Război Mondial se încheie astfel tragic pentru japonezi, nu doar din pricina pierderii lui, ci şi din cea a tragediilor de la Hiroshima şi Nagasaki, oraşe ce vor rămâne în istorie în urma evenimentelor crunte în care au fost implicate.

Efecte

Capitularea Japoniei din august 1945 a pus capăt luptelor celui de-al doilea război mondial. Pe 10 august 1945, după invadarea Manciuriei de către Uniunea Sovietică și bombardamentele atomice de la Hiroșima și Nagasaki, liderii japonezi au decis în timpul unei conferințe imperiale (gozenkaigi) să accepte în principiu termenii capitulării necondiționate așa cum fuseseră ei stabiliți de Aliați prin așa numita „declarație de la Potsdam”.

 Au trebuit însă să mai treacă însă câteva zile cu lupte în spatele ușilor închise, inclusiv cu o tentativă de lovitură de stat, până când împăratul Hirohito s-a adresat națiunii prin intermediul radioului, anunțand pe 15 august acceptarea condițiilor impuse de Aliați. În discursul său, împăratul punea accentul pe rolul bombardamentelor atomice în luarea deciziei sale. O copie a discursului de pe 17 august destinată forțelor armate japoneze nu menționa bombardamentele nucleare, dar punea accentul pe invazia sovietică. În prezent există o controversă cu privire la motivele din spatele deciziei japoneze de capitulare.

Pe 28 august, a început ocupația Japoniei. Pe 2 septembrie, guvernul japonez a semnat actele capitulării, care au pus în mod oficial capăt celui de-al doilea război mondial. În ciuda capitulării de pe 2 septembrie, au mai existat câteva unități japoneze izolate care au refuzat să se predea, iar un număr de soldați japonezi rătăciți au continuat lupta și nu s-au predat luni sau chiar ani de zile.