Ce sunt aceste dodecaedre misterioase descoperite în întrega lume ?

În mai mult de trei sute de ani, oamenii din Europa, în mod particular Olanda şi Marea Britanie, au tot găsit aceste forme bizare cu 12 feţe egale. Ce funcţie au acestea reprezintă un mister la fel de nepătruns ca în momentul primei descoperiri.

Acestea sunt mici, cu dimensiuni cuprinse între 2,5 şi 10 centimetri. Fiecare faţă are o gaură în mijloc, iar pe fiecare colţ al structurii goale pe interior există mici bile. Câteva găsite sunt realizate din piatră, dar majoritatea este realizată dintr-un aliaj de cupru. Datează din secolele al II-lea sau al III-lea e.n. şi sunt cunoscute drept dodecaedre romane, scrie The Vintage News.

Se pare că erau la îndemână, fiind utilizate de diferite tipuri de oameni. Au fost găsite în morminte, lângă câmpuri de bătălie, printre comori şi pe fundul râurilor. Dar la ce foloseau? La această întrebare există la fel de multe răspunsuri, cât dodecaedre descoperite.

Un cercetător olandez pe nume G.M.C. Wagemans crede că reprezintă instrumente astronomice de măsurat care le permitea fermierilor să anticipeze când vor planta culturile de iarnă pentru a avea cea mai bună recoltă.

Unii cred că erau obiecte religioase, dar nu există fapte dovedite care să susţină această teorie. Alte teorii nedemonstrate sugerează că erau un fel de zaruri, un dispozitiv de calibrare al conductelor de apă sau o unealtă folosită în armată.

Găurile de pe fiecare faţă nu au dimensiuni egale de la un dodecaedru la altul, ceea ce îi face pe savanţi să pună la îndoială că obiectele ar fi fost instrumente de măsurare. Unii cred că ar fi putut fi sfeşnice pentru că au fost găsite cu ceară în interior (de ce ar fi fost totuşi nevoie de un dodecaedru pentru un obiect cu utilizare atât de banală, nu poate fi de înţeles).

Istoricul grec Plutarh susţine că ar fi fost reprezentative pentru zodiac, dar inscripţiile de pe obiect nu se potrivesc cu această teorie.

Desigur, au existat şi aceia care cred că obiectele sunt extraterestre.

Altă idee este că fiecare dodecaedru era un fel de aparat de ţesătură folosit pentru a realiza mănuşile pentru armată, dar mulţi ţesători experimentaţi nu sunt de acord cu această ipoteză, pentru că ţesătura ar fi prea largă, dacă s-ar folosi astfel de instrumente.

Puteau fi folosite drept greutăţi pentru plasele de pescuit? Sau un decodificator pentru mesaje secrete? S-a sugerat de asemenea că acestea erau încălzite şi apoi aruncate în apa de baie.

Altă ipoteză presupune că acestea erau obiecte care arătau viitorul. Puteau fi şi „articulaţii” pentru schelele de construit, obiecte de masaj, unelte pentru marochinărie, ştampile cu ceară, arzătoare de tămâie, matriţă pentru pietrele folosite în catapulte sau dispozitive care erau aruncate pentru a speria caii.

Alţi experţi au sugerat că ar fi putut folosi în acvarii, dar la dimensiunile acestea, peştii pe care i-ar fi putut ţine erau foarte mici. Altă idee este de stocarea mâncării şi preparării, dar, din nou, nu pare să fie suficient de mari pentru a ţine multă hrană.

Există şi cei care precizează că există o explicaţie mult mai simplă: erau simple obiecte decorative care ar fi arătat altora că deţinătorul era un meşter cu capacitatea de a face astfel de obiecte complexe sau cineva suficient de bogat pentru a deţine astfel de obiecte.

Dodecaedre mai mici au fost descoperite în Asia de Sud-Est, dar acestea sunt realizate din aur, iar geologii sunt aproape siguri că erau doar obiecte decorative.

Artefacte romane continuă să fie descoperite, dar savanţii şi geologii nu sunt mai aproape de a descoperi funcţia adevărată a obiectelor decât erau acum 300 de ani. Nu există referinţe la ele în istoria scrisă şi nici picturi şi inscripţii care să ilustreze utilizarea acestora.

Până la potenţiala descoperire a funcţiei, imaginaţia rămâne limita.