Bizare ritualuri matrimoniale

De departe, cele mai ciudate obiceiuri legate de căsătorie şi de nuntă sunt în Asia, însă are şi teritoriul locuit de români partea sa de inedit, chiar dacă, în zilele noastre, majoritatea tradiţiilor s-au cam stins.

 Controversele legate de căsătorie şi de ceea ce presupune aceasta (mai ales ceremonia de nuntă) nu s-au născut odată cu referendumurile de schimbarea a Constituţiei României. Ele există de când lumea şi au uneori darul de a lăsa privitorul cu gura căscată, căci ajung să sfideze logica şi morala în înţelesul ei tradiţionalist.

În materialul de faţă vă prezentăm câteva dintre cele mai bizare ritualuri matrimoniale de pe mapamond, dar şi câteva obiceiuri trăsnite neaoşe, din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Căsătoria temporară

 În unele zone Iran, cuplurile tinere au libertatea de a oficializa o ceremonie de nuntă temporară, iar contractul de nuntă are o dată până la care ei sunt soţ şi soţie. Odată ce data scrisă în contract trece, ei sunt liberi. Pot decide dacă rămân împreună sau dacă aleg un alt drum. Se pare că acest obicei (care seamănă destul de bine cu un acord modern de parteneriat civil) a derivat din obiceiul ca tinerele fete să fie vândute mirilor pe numite sume de bani, pe bijuterii sau pe animale. Uneori, pentru că nu se înţelegeau la preţ, socrii mici făceau „livrarea” pe o sumă mai mică, plătită drept avans, iar dacă la un anumit termen nu se plătea şi restul mireasa era recuperată. Între timp, deşi latura pecuniară s-a estompat şi chiar a dispărut în multe locuri, căsătoriile temporare au rămas.

Schimbul de neveste

Deşi se vorbeşte despre comunităţile de „swingeri” ca fiind o invenţie recentă, în regiunea arctică din America de Nord şi în Siberia de Est acest obicei este unul foarte vechi. Nativii au credinţa că dacă, din când în când, soţul şi soţia dorm în pat cu alţi parteneri (în timpul schimbului ritualic de neveste, nu la întâmplare) atunci spiritele rele vor intra într-o cumplită confuzie şi-i vor lăsa în pace pe toţi cei implicaţi.

O nevastă pentru mai mulţi fraţi

 Obiceiul, pe cât de controversat, pe atât de vechi (este întâlnit şi prin Vechiul Testament biblic) este încă urmat în unele regiuni din Himalaya. Există şi o motivaţie economică a situaţiei: terenurile agricole sunt puţine, iar pământul nu poate fi împărţit în bucăţele mici pentru toţi membrii familiei. Ca urmare, o singură nevastă pentru doi, trei sau chiar patru fii (femeile nu primesc moştenire potrivit tradiţiei locale) ar ţine proprietăţile la un loc. Nimeni nu este scandalizat de situaţie, aşa cum s-a întîmplat, bunăoară, acum doi ani într-un sat din Vaslui, acolo unde o femeie a fost descoperită că trăia în acelaşi timp cu doi fraţi, cu care făcuse şase copii.

Orgia norocoasă

 În Indonezia,oamenii sărbătoresc într-un mod aparte la un festival care se numeşte „Pon”. La scurt timp după căsătorie, tinerii însurăţei nu pleacă în luna de miere, ci se adună pe un munte şi întreţin relaţii sexuale cu alte persoane, cam de-a valma. Spun că astfel vor avea un mare noroc în perioada următoare. Pentru ca timpul de aşteptare a norocului să nu fie prea mare, festivalul se organizează de şapte ori pe an.

Mirele bătut cu un peşte

În Coreea, în seara nunţii, înainte de a intra în pat cu aleasa lui, mirele este bătut pe picioare cu un peşte. Localnicii cred că acest lucru îl va ajuta pe ginerică să nu-şi dezamăgească proaspăta soţie.

Un altfel de peţit

În unele regiuni din Africa (dar mai ales în Niger) peţitul arată cu totul altfel decât în accepţiunea clasică. Bărbaţii necăsătoriţi ai satului se adună în mijlocul aşezării, pe un platou de ceremonie şi se dau de ceasul morţii pentru a arăta cât sunt de sexi. Se îmbracă în strate colorate şi îşi fac un machiaj strident, ce aminteşte de cel al travestiţilor. În timpul ceremoniei, ei se unduiesc lasciv, aruncă ocheade şi se întrec în zâmbete speciale. Femeile nemăritate privesc spectacolul şi, la final, în aleg (fiecare în parte, desigur) pe cel care le-a impresionat cel mai mult.

 Carpato-danubiano-pontice

Potrivit folcloristului Gheorghe F. Ciauşanu (în lucrarea „Superstiţiile poporului român”, editura Saeculum - 2014), acum un secol mirii erau invitaţi să-şi lingă sare unul altuia din palmă, cică pentru a ave belşug. De asemenea, prin Moldova, acum 100 de ani, prima noapte de dragoste a cuplului putea începe doar după ce în pragul casei era tăiat un cocoş negru, din care se făcea o ciorbă ce se servea însurăţeilor a doua zi.

Probabil în loc de ţigara de după.

adevarul.ro