13:25
Just Admin
Primii oameni l-au asociat aproape instinctiv cu Soarele, al cărui simbol a rămas şi astăzi în multe tradiţii şi doctrine ezoterice. Iniţiaţii au avut pentru el cea mai înaltă preţuire, considerând culoarea sa reprezentativă drept stăpâna tuturor culorilor revelate. Cum albastrul este asociat cu pacea, liniştea şi seninătatea, iar roşul cu pasiunea mistuitoare şi pericolul emergent, auriul este un simbol vizibil al perfecţiunii, puterii şi împlinirii. Un periplu printre sensurile şi simbolurile aurului ne prezintă o faţetă mai puţin cunoscută, dar extrem de interesantă a aurului văzut prin ochii iniţiaţilor.
Virtuţile metalului galben
După cum aminteam, culoarea sa galben-aurie, strălucitoare cu irizaţii metalice, a fost dintotdeauna asociată cu simbolismul solar.
Aurul trimite direct spre concepte şi valenţe universale precum : vitalitatea, viaţa, sănătatea, înţelepciunea, lumina, virtutea, uniunea şi, evident, prosperitatea.
Când oameni au descoperit rezistenţa metalului galben la coroziune, l-au ridicat direct la rangul de metal-simbol al eternităţii şi perfecţiunii.
Purtatul zilnic al bijuteriilor sau ornamentelor de aur ar duce, în concepţia iniţiaţilor, la creşterea charismei, a curajului şi capacităţii de a-i conduce şi coordona pe ceilalţi. În aceeaşi notă, se consideră că purtarea lanţurilor sau colierelor din aur menţine starea optimă a sănătăţii celui(celei) care le poartă, duce la creşterea încrederii în sine şi a optimismului, iar aceste calităţi îmbunătăţesc prestigiul social.
Opulenţa şi luxul au fost legate dintotdeauna de prezenţa aurului, la fel şi conceptele de monarhie şi aristocraţie. Portul aurului sub forma diferitelor ornamente şi podoabe a fost dintotdeauna apanajul regilor, împăraţilor şi tuturor conducătorilor.
Dacă, în limbaj iniţiatic, verdele este simbolul banilor, auriul este culoarea extravaganţei şi a bogăţiei perene.
Chiar şi pentru profani, aurul suscită fascinaţie şi interes. Bunăoară, obţinerea mult râvnitelor medalii de aur la olimpiade sau alte competiţii sportive este o realizare monumentală, care arată rezonanţa în subconştient a aurului.
Aniversarea nunţii de aur, în cadrul căsniciei ideale, comportă un mic cadou simbolic pe care cei doi soţi şi-l fac unul altuia. Cadourile sunt bineînţeles din aur.
Niciun metal nu a avut un impact atât de revoluţionar pentru evoluţia omenirii precum aurul.
Astăzi, metalul galben este folosit în cele mai diverse si neaşteptate domenii.
Lumea modernă a marilor cluburi şi corporaţii a menţinut importanţa şi valoarea dată aurului. Bunăoară, în cluburile elitiste şi exclusiviste, statutul suprem la care poate ajunge un membru este atins în momentul în care acesta primeşte mult râvnitul "Gold Card".
Aur pentru iniţiaţi
În India Antică, brahmanii credeau că aurul este "lumină mineralizată". Este definit ca un produs al focului solar, ba chiar divin.
Actul definitoriu şi punctul culminat al spiritualităţi alchimiştilor europeni era transformarea plumbului în aur. Această transmutaţie chimică, aparent imposibilă, era de fapt o parabolă ezoterică, prin care maeştrii alchimişti sugerau neofiţilor căutările şi aspiraţiile ultime ale sufletului omenesc pentru a transforma, literalmente, defectele inerente fiinţei umane în calităţi şi virtuţi. Defecte precum lăcomia, ura şi egoismul trebuiau transformate în virtuţile iubirii, compasiunii şi înţelepciunii.
Procesul auto-purificării şi devenirii fiinţei omeneşti era deci, asociat cu transformarea plumbului, un metal considerat lipsit de valoare, vulgar şi otrăvitor, în aur, metalul suprem prin excelenţă.
În diferitele regiuni ale lumii, în special în Extremul Orient, se credea în legătura intrinsecă dintre aur şi elementul Pământ, iniţiaţii chinezi crezând că aurul se naşte din pământ. În doctrinele ascunse ale Asiei, aurul era produsul unei gestaţii îndelungi suferite de aurul-embrion, rezultat al transformării şi perfecţionării metalelor obişnuite.
De altfel, chinezii îl considerau metalul perfect. Caracterul grafic Kin desemnează concomitent şi aurul, şi metalul în genere. Forma primitivă a literei-termen Kin, evoca de fapt pepitele subterane.
Iniţiaţi şi mari figuri ale ezoterismului asiatic, precum budistul Nagarjuna sau misticul hindus Sri Ramakrishna au înţeles că pentru cel ce a depăşti bariera contrariilor şi capcana dualităţii, "aurul şi lutul sunt unul şi acelaşi lucru".
Dar trebuie să fii un iniţiat şi un maestru autentic pentru a realiza această maximă, cu toata deplinătatea minţii şi judecăţii omeneşti.
Aurul-Lumină reprezintă aici simbolul cunoaşterii, Yang-ul esenţial şi primordial.
Aurul, spun Vedele, este nemurirea personificată.
De aici a decurs utilizarea sa la propriu în India şi China, unde timp de milenii se pregăteau elixiruri de nemurire pe bază de aur.
Evident, iniţaiţii credeau că prin cunoaşterea autentică, şi nu prin elixirurile propriu-zise, care nu erau decât simboluri active, omul atingea nemurirea fizică.
La azteci, aurul era "pielea cea nouă a pământului" de la începului anotimpului ploios. Din nou simbol al reînnoirii periodice al Lumii, aurul era legat de Xipe Totec - Zeul nostru, Cel ce jupoaie, Zeul primăverii, care era şi zeul patron al aurarilor. Jertfele umane oferite acestui zeu erau jupuite în prealabil, iar preoţii (după cum consemnează călugărul dominican Diego Duran în secolul al XVI-lea) se îmbrăcau cu pielea acestora, vopsită în galben. Conform cronicilor lui Guaman Pomo de Ayala, băştinaşii din Cincha-Suyu, în nordul Imperiului Inca, puneau în gura celor decedaţi frunze de coca şi bucăţi de aur şi argint.
Aurul şi Sacrul
În anumite culturi, aprecierea pentru metalul galben a mers până într-atât încât se considera că nu doar carnea zeilor era făurită din aur, ci şi cea a faraonilor sau regilor.
Imaginile tradiţionale ale lui Gautama Buddha, fie ele picturi sau statui, erau aurite, semn al iluminării şi perfecţiunii absolute.
Icoanele ortodoxe în stil bizantin prezentau fundalul aurit, răsfrângere a Duhului Sfânt şi a Luminii Cereşti.
La popoarele uralice, aurul era în strânsă legătură cu marele şarpe al pământului, reptila mitică fiind gardianul preţiosului metal. Divinitatea în formă de şarpe apărea deseori împodobită cu o coroană de aur sau sub forma unui bărbat fermecător, îmbrăcat complet în galben, cu ochii, pielea şi pletele negre.
Conceptele şi simbolistica religioasă a aurului sunt omniprezente şi la vechii evrei. În Vechiul Testament, Abraham era un personaj deosebit de bogat, care deţinea mari cantităţi de aur şi argint. Alte referinţe ne parvin din perioada când Moise era profetul propriului popor. Şi în Noul Testament, aurul îşi păstrează valoarea, regăsindu-l între darurile oferite lui Hristos prunc, de către magii care-i dăruiau aur, ca unui mare rege.
În tradiţia greacă, aurul evoca Soarele alături de întreaga simbolistică aferentă astrului zilei: bogăţie, fecunditate, dragoste, dăruire, lăcaş al luminii, cunoaştere. Apolo, zeul-Soare, purta veşminte şi arme din aur.
Conceptul de armă şi cel de lumină se regăsesc împreunate în armele/uneltele din aur. Din acest motiv, la sacrificiile oferite zeităţilor uraniene, nu se foloseau decât pumnale de aur, cu care se înjunghiau animale sau chiar oameni. În aceeaşi notă, druizii, preoţii populaţiilor celtice, nu tăiau mult râvnitul vâsc, din stejar, decât cu o seceră de aur.
În acelaşi timp, aurul poartă şi un simbolism ambivalent, ce se regăseşte în numeroase culturi ale lumii. Metalul perfect poate aduce şi fericirea, dar deseori, dacă nu este folosit corect, adică pentru aflarea cunoaşterii, aurul poate duce la moartea proprietarului.
Dacă aurul-culoare şi aurul-metal sunt simboluri solare, evolutive, aurul-monedă a fost văzut adesea ca un simbol al pervertirii, lăcomiei şi exaltării iraţionale a dorinţelor. Îniţiaţii avertizau că acest metal, simbol al materializării spiritualului, esteticului şi religiosului, poate duce la decădere, la degradarea nemuritorului în muritor.
Înţelepţii spuneau, pe bună dreptate, că "Este pe atât de greu să-l utilizezi corect, pe cât de dificil este să-l dobândeşti" şi încercau să recomande oamenilor o preţioasă lecţie spirituală: trebuie să fie călăreţii şi stăpânii aurului, nu sclavii care îl duc în spate, copleşiţi de puterea sa
Virtuţile metalului galben
După cum aminteam, culoarea sa galben-aurie, strălucitoare cu irizaţii metalice, a fost dintotdeauna asociată cu simbolismul solar.
Aurul trimite direct spre concepte şi valenţe universale precum : vitalitatea, viaţa, sănătatea, înţelepciunea, lumina, virtutea, uniunea şi, evident, prosperitatea.
Când oameni au descoperit rezistenţa metalului galben la coroziune, l-au ridicat direct la rangul de metal-simbol al eternităţii şi perfecţiunii.
Purtatul zilnic al bijuteriilor sau ornamentelor de aur ar duce, în concepţia iniţiaţilor, la creşterea charismei, a curajului şi capacităţii de a-i conduce şi coordona pe ceilalţi. În aceeaşi notă, se consideră că purtarea lanţurilor sau colierelor din aur menţine starea optimă a sănătăţii celui(celei) care le poartă, duce la creşterea încrederii în sine şi a optimismului, iar aceste calităţi îmbunătăţesc prestigiul social.
Opulenţa şi luxul au fost legate dintotdeauna de prezenţa aurului, la fel şi conceptele de monarhie şi aristocraţie. Portul aurului sub forma diferitelor ornamente şi podoabe a fost dintotdeauna apanajul regilor, împăraţilor şi tuturor conducătorilor.
Dacă, în limbaj iniţiatic, verdele este simbolul banilor, auriul este culoarea extravaganţei şi a bogăţiei perene.
Chiar şi pentru profani, aurul suscită fascinaţie şi interes. Bunăoară, obţinerea mult râvnitelor medalii de aur la olimpiade sau alte competiţii sportive este o realizare monumentală, care arată rezonanţa în subconştient a aurului.
Aniversarea nunţii de aur, în cadrul căsniciei ideale, comportă un mic cadou simbolic pe care cei doi soţi şi-l fac unul altuia. Cadourile sunt bineînţeles din aur.
Niciun metal nu a avut un impact atât de revoluţionar pentru evoluţia omenirii precum aurul.
Astăzi, metalul galben este folosit în cele mai diverse si neaşteptate domenii.
Lumea modernă a marilor cluburi şi corporaţii a menţinut importanţa şi valoarea dată aurului. Bunăoară, în cluburile elitiste şi exclusiviste, statutul suprem la care poate ajunge un membru este atins în momentul în care acesta primeşte mult râvnitul "Gold Card".
Aur pentru iniţiaţi
În India Antică, brahmanii credeau că aurul este "lumină mineralizată". Este definit ca un produs al focului solar, ba chiar divin.
Actul definitoriu şi punctul culminat al spiritualităţi alchimiştilor europeni era transformarea plumbului în aur. Această transmutaţie chimică, aparent imposibilă, era de fapt o parabolă ezoterică, prin care maeştrii alchimişti sugerau neofiţilor căutările şi aspiraţiile ultime ale sufletului omenesc pentru a transforma, literalmente, defectele inerente fiinţei umane în calităţi şi virtuţi. Defecte precum lăcomia, ura şi egoismul trebuiau transformate în virtuţile iubirii, compasiunii şi înţelepciunii.
Procesul auto-purificării şi devenirii fiinţei omeneşti era deci, asociat cu transformarea plumbului, un metal considerat lipsit de valoare, vulgar şi otrăvitor, în aur, metalul suprem prin excelenţă.
În diferitele regiuni ale lumii, în special în Extremul Orient, se credea în legătura intrinsecă dintre aur şi elementul Pământ, iniţiaţii chinezi crezând că aurul se naşte din pământ. În doctrinele ascunse ale Asiei, aurul era produsul unei gestaţii îndelungi suferite de aurul-embrion, rezultat al transformării şi perfecţionării metalelor obişnuite.
De altfel, chinezii îl considerau metalul perfect. Caracterul grafic Kin desemnează concomitent şi aurul, şi metalul în genere. Forma primitivă a literei-termen Kin, evoca de fapt pepitele subterane.
Iniţiaţi şi mari figuri ale ezoterismului asiatic, precum budistul Nagarjuna sau misticul hindus Sri Ramakrishna au înţeles că pentru cel ce a depăşti bariera contrariilor şi capcana dualităţii, "aurul şi lutul sunt unul şi acelaşi lucru".
Dar trebuie să fii un iniţiat şi un maestru autentic pentru a realiza această maximă, cu toata deplinătatea minţii şi judecăţii omeneşti.
Aurul-Lumină reprezintă aici simbolul cunoaşterii, Yang-ul esenţial şi primordial.
Aurul, spun Vedele, este nemurirea personificată.
De aici a decurs utilizarea sa la propriu în India şi China, unde timp de milenii se pregăteau elixiruri de nemurire pe bază de aur.
Evident, iniţaiţii credeau că prin cunoaşterea autentică, şi nu prin elixirurile propriu-zise, care nu erau decât simboluri active, omul atingea nemurirea fizică.
La azteci, aurul era "pielea cea nouă a pământului" de la începului anotimpului ploios. Din nou simbol al reînnoirii periodice al Lumii, aurul era legat de Xipe Totec - Zeul nostru, Cel ce jupoaie, Zeul primăverii, care era şi zeul patron al aurarilor. Jertfele umane oferite acestui zeu erau jupuite în prealabil, iar preoţii (după cum consemnează călugărul dominican Diego Duran în secolul al XVI-lea) se îmbrăcau cu pielea acestora, vopsită în galben. Conform cronicilor lui Guaman Pomo de Ayala, băştinaşii din Cincha-Suyu, în nordul Imperiului Inca, puneau în gura celor decedaţi frunze de coca şi bucăţi de aur şi argint.
Aurul şi Sacrul
În anumite culturi, aprecierea pentru metalul galben a mers până într-atât încât se considera că nu doar carnea zeilor era făurită din aur, ci şi cea a faraonilor sau regilor.
Imaginile tradiţionale ale lui Gautama Buddha, fie ele picturi sau statui, erau aurite, semn al iluminării şi perfecţiunii absolute.
Icoanele ortodoxe în stil bizantin prezentau fundalul aurit, răsfrângere a Duhului Sfânt şi a Luminii Cereşti.
La popoarele uralice, aurul era în strânsă legătură cu marele şarpe al pământului, reptila mitică fiind gardianul preţiosului metal. Divinitatea în formă de şarpe apărea deseori împodobită cu o coroană de aur sau sub forma unui bărbat fermecător, îmbrăcat complet în galben, cu ochii, pielea şi pletele negre.
Conceptele şi simbolistica religioasă a aurului sunt omniprezente şi la vechii evrei. În Vechiul Testament, Abraham era un personaj deosebit de bogat, care deţinea mari cantităţi de aur şi argint. Alte referinţe ne parvin din perioada când Moise era profetul propriului popor. Şi în Noul Testament, aurul îşi păstrează valoarea, regăsindu-l între darurile oferite lui Hristos prunc, de către magii care-i dăruiau aur, ca unui mare rege.
În tradiţia greacă, aurul evoca Soarele alături de întreaga simbolistică aferentă astrului zilei: bogăţie, fecunditate, dragoste, dăruire, lăcaş al luminii, cunoaştere. Apolo, zeul-Soare, purta veşminte şi arme din aur.
Conceptul de armă şi cel de lumină se regăsesc împreunate în armele/uneltele din aur. Din acest motiv, la sacrificiile oferite zeităţilor uraniene, nu se foloseau decât pumnale de aur, cu care se înjunghiau animale sau chiar oameni. În aceeaşi notă, druizii, preoţii populaţiilor celtice, nu tăiau mult râvnitul vâsc, din stejar, decât cu o seceră de aur.
În acelaşi timp, aurul poartă şi un simbolism ambivalent, ce se regăseşte în numeroase culturi ale lumii. Metalul perfect poate aduce şi fericirea, dar deseori, dacă nu este folosit corect, adică pentru aflarea cunoaşterii, aurul poate duce la moartea proprietarului.
Dacă aurul-culoare şi aurul-metal sunt simboluri solare, evolutive, aurul-monedă a fost văzut adesea ca un simbol al pervertirii, lăcomiei şi exaltării iraţionale a dorinţelor. Îniţiaţii avertizau că acest metal, simbol al materializării spiritualului, esteticului şi religiosului, poate duce la decădere, la degradarea nemuritorului în muritor.
Înţelepţii spuneau, pe bună dreptate, că "Este pe atât de greu să-l utilizezi corect, pe cât de dificil este să-l dobândeşti" şi încercau să recomande oamenilor o preţioasă lecţie spirituală: trebuie să fie călăreţii şi stăpânii aurului, nu sclavii care îl duc în spate, copleşiţi de puterea sa
