15:31
Just Admin
Istoria permisului de conducere auto. Permisul de conducere este o autorizaţie administrativă necesară pentru a conduce pe drumurile publice vehicule motorizate. Acest document a devenit foarte important pentru mulți locuitori ai planetei. E adevărat că înainte de existența acestui document pentru cei care desfășurau transport public de persoane – birjarii – exista un document care prevedea o serie de reguli de conduită pe care aceștia trebuiau să le respecte. Din acest motiv impunerea unui permis de conducere încă de la apariția primului autovehicol nu pare a fi un lucru de neînțeles.
Așadar primul permis de conducere a apărut odată cu primul autovehicol - Motorwagen. Persoana care a avut pentru prima dată în buzunar un astfel de act a fost Karl Benz. Evident, el nu a trebuit să rezolve teste auto la poliția rutieră sau să dea proba traseului, pentru a se bucura de el. La vremea aceea, 1888, nu exista niciun fel de reglementări cu privire la automobile, care erau mai degrabă asimilată invențiilor. Permisul lui Benz era, de fapt, un act prin care acesta putea să circule pe străzi cu automobilul pe care doar ce îl inventase. Necesitatea permisului a apărut din cauza faptului automobilul său era zgomotos și făcea mult fum și acest lucru îi deranja pe locuitorii din localitatea lui Benz, ceea ce l-a făcut să solicite permisiunea de a circula din partea Ducatului Baden.
Timp de mai mulţi ani permisele de conducere erau acordate oricui le cereau. Abia din 1903, Prusia a introdus un test pentru cei care doreau să conducă un automobil. În același timp în Marea Britanie trecea o lege Motor Car Act 1903, prin care dejenea obligatoriu ca fiecare sofer sa aibă un permis. Vârsta minimă era de 17 ani, iar viteza maximă de deplasare era de … 20 km/h. Primul test de conducere a fost introdus in aceasta tara abia în 1934. Pe atunci, accentul era pus pe calitatea de mecanic, nu pe cea de şofer.
În ceea ce priveste Germania din 1910 este introdusă obligativitatea permisului. Majoritatea statelor europene a introdus documentul, ultimul stat fiind Belgia, abia în 1977. Practic, până în acest an, în Belgia se putea obţine un permis de circulaţie fără niciun fel de examen auto.
Permisul de conducere în România
[caption id="attachment_503" align="aligncenter" width="1140"]
Istoria permisului de conducere auto[/caption]
Un prim document care reglementa circulaţia, a apărut în ţara noastră a apărut la puțin timp după unirea principatelor în 1859. Evident, pe vremea aceea se referea la circulaţia trasurilor pe drumurilor publice şi solicită un livret pe care birjarii trebuia să îl aibă la îndemână. Aceştia nu aveau voie să circule decât la pas şi nu puteau să stropească pietonii în timp ce circulau, ceea ce nu ar fi rău să ia aminte și șoferii în ziua de azi. După venirea regelui Carol I, în anul 1868, regulile au fost înăsprite, iar conducătorii trăsurilor trebuiau să fie curaţi, cu haine decente şi să respecte și o serie de alte reguli. Este anul în care se introduce şi vârsta minimă de 21 de ani pentru cei care doresc să conducă o trăsură pe drumurile publice.
Chiar dacă e greu de crezut primele automobile din România au fost unele hybrid. Multi asimilează greșit primele mașini din țara noastră cu Dacia, apărută din 1968. România se află în topul țărilor care au introdus mașinile pe drumurile ei.
Primele vehicule de transport din România datează din 1895, când circulau pe drumurile din Bucuresti două camioane realizate de o companie franceză numită Gardner-Serpollet. Acestea aveau motoare cu aburi. În anul 1900, în București s-a introdus Serviciului Circulației. Primul vehicul înregistrat oficial a fost un automobil dotat cu motor pe ardere internă fabricat în Liege. Era de fapt o brijă fără cai și i-a aparținut proprietarului morii cu abur "Gheorghe Assan" de pe Ștefan cel Mare. Prințul Bibescu, un mare pasionat de sporturile cu motor și zbor, cel care a înființat un an mai târziu ACR, Automobil Club Roman, și-a comandat și el în 1900 același automobil de la fabrica din Liege.
Primul automobil închis care a circulat in Romania a fost un model Panhard, în anul 1904. Avea un motor cu ardere internă ce producea 16 cp, roți de lemn și 4 locuri pentru pasageri. În ace an au fost înregistrate 51 de automobile. Dacă în Belgia permisul de conducere se obţinea fără niciun fel de examen, în România primele examene au fost organizate în 1907, rezultat al creşterii numărului de autovehicule de pe străzi. În 1908, numărul de maşini din România era de 138.
Cum se desfăşura examenul auto în 1911?
Probele la care erau supuşi cei care doreau să se bucure de Brevetul de Conducere pentru Automobile erau diferite de cele de astăzi. Practic, există o probă de viteză pe drumurile publice şi mai există o probă de frânare în caz de urgenţă. În cadrul probei de frânare, în fata automobilului era aruncat un sac umplut cu paie.
Ulterior s-a primele regulamente s-au modificat. De exemplu erau sancţionate cu amenzi usturătoare neprezentarea permisului de conducere, depăşirea vitezei legale, care, la acea vreme, era cât a unui cal la trap, adică 12 km pe oră, circulaţia cu autovehicule neverificate de comisia formată pe lângă prefectura judeţeană.
Dintr-un proces verbal aflăm că trecerea cu viteză mare, pe la o răscruce din oraş, aproape lovind pietonii, i-a atras altui şofer o amendă zdravănă de 10.000 lei. Cum au procedat însă organele în drept când au descoperit o maşină care depăşea acea viteză legală de 12 km pe oră.
Așadar primul permis de conducere a apărut odată cu primul autovehicol - Motorwagen. Persoana care a avut pentru prima dată în buzunar un astfel de act a fost Karl Benz. Evident, el nu a trebuit să rezolve teste auto la poliția rutieră sau să dea proba traseului, pentru a se bucura de el. La vremea aceea, 1888, nu exista niciun fel de reglementări cu privire la automobile, care erau mai degrabă asimilată invențiilor. Permisul lui Benz era, de fapt, un act prin care acesta putea să circule pe străzi cu automobilul pe care doar ce îl inventase. Necesitatea permisului a apărut din cauza faptului automobilul său era zgomotos și făcea mult fum și acest lucru îi deranja pe locuitorii din localitatea lui Benz, ceea ce l-a făcut să solicite permisiunea de a circula din partea Ducatului Baden.
Timp de mai mulţi ani permisele de conducere erau acordate oricui le cereau. Abia din 1903, Prusia a introdus un test pentru cei care doreau să conducă un automobil. În același timp în Marea Britanie trecea o lege Motor Car Act 1903, prin care dejenea obligatoriu ca fiecare sofer sa aibă un permis. Vârsta minimă era de 17 ani, iar viteza maximă de deplasare era de … 20 km/h. Primul test de conducere a fost introdus in aceasta tara abia în 1934. Pe atunci, accentul era pus pe calitatea de mecanic, nu pe cea de şofer.
În ceea ce priveste Germania din 1910 este introdusă obligativitatea permisului. Majoritatea statelor europene a introdus documentul, ultimul stat fiind Belgia, abia în 1977. Practic, până în acest an, în Belgia se putea obţine un permis de circulaţie fără niciun fel de examen auto.
Permisul de conducere în România
[caption id="attachment_503" align="aligncenter" width="1140"]
Istoria permisului de conducere auto[/caption]Un prim document care reglementa circulaţia, a apărut în ţara noastră a apărut la puțin timp după unirea principatelor în 1859. Evident, pe vremea aceea se referea la circulaţia trasurilor pe drumurilor publice şi solicită un livret pe care birjarii trebuia să îl aibă la îndemână. Aceştia nu aveau voie să circule decât la pas şi nu puteau să stropească pietonii în timp ce circulau, ceea ce nu ar fi rău să ia aminte și șoferii în ziua de azi. După venirea regelui Carol I, în anul 1868, regulile au fost înăsprite, iar conducătorii trăsurilor trebuiau să fie curaţi, cu haine decente şi să respecte și o serie de alte reguli. Este anul în care se introduce şi vârsta minimă de 21 de ani pentru cei care doresc să conducă o trăsură pe drumurile publice.
Chiar dacă e greu de crezut primele automobile din România au fost unele hybrid. Multi asimilează greșit primele mașini din țara noastră cu Dacia, apărută din 1968. România se află în topul țărilor care au introdus mașinile pe drumurile ei.
Primele vehicule de transport din România datează din 1895, când circulau pe drumurile din Bucuresti două camioane realizate de o companie franceză numită Gardner-Serpollet. Acestea aveau motoare cu aburi. În anul 1900, în București s-a introdus Serviciului Circulației. Primul vehicul înregistrat oficial a fost un automobil dotat cu motor pe ardere internă fabricat în Liege. Era de fapt o brijă fără cai și i-a aparținut proprietarului morii cu abur "Gheorghe Assan" de pe Ștefan cel Mare. Prințul Bibescu, un mare pasionat de sporturile cu motor și zbor, cel care a înființat un an mai târziu ACR, Automobil Club Roman, și-a comandat și el în 1900 același automobil de la fabrica din Liege.
Primul automobil închis care a circulat in Romania a fost un model Panhard, în anul 1904. Avea un motor cu ardere internă ce producea 16 cp, roți de lemn și 4 locuri pentru pasageri. În ace an au fost înregistrate 51 de automobile. Dacă în Belgia permisul de conducere se obţinea fără niciun fel de examen, în România primele examene au fost organizate în 1907, rezultat al creşterii numărului de autovehicule de pe străzi. În 1908, numărul de maşini din România era de 138.
Cum se desfăşura examenul auto în 1911?
Probele la care erau supuşi cei care doreau să se bucure de Brevetul de Conducere pentru Automobile erau diferite de cele de astăzi. Practic, există o probă de viteză pe drumurile publice şi mai există o probă de frânare în caz de urgenţă. În cadrul probei de frânare, în fata automobilului era aruncat un sac umplut cu paie.
Ulterior s-a primele regulamente s-au modificat. De exemplu erau sancţionate cu amenzi usturătoare neprezentarea permisului de conducere, depăşirea vitezei legale, care, la acea vreme, era cât a unui cal la trap, adică 12 km pe oră, circulaţia cu autovehicule neverificate de comisia formată pe lângă prefectura judeţeană.
Dintr-un proces verbal aflăm că trecerea cu viteză mare, pe la o răscruce din oraş, aproape lovind pietonii, i-a atras altui şofer o amendă zdravănă de 10.000 lei. Cum au procedat însă organele în drept când au descoperit o maşină care depăşea acea viteză legală de 12 km pe oră.
