Insula de gunoaie din Pacific e mai mare decât România

Insula de gunoaie din Pacific e mai mare decât România. Cel mai mare loc în care se adună deșeurile din ocean crește de la o zi la alta. Acum, insula de gunoaie conține 79.000 de tone de material plastic.

Cercetările au descoperit că mai mare acumulare de plastic oceanic din lume, cunoscută ca insula de gunoaie din Pacific, este acum de șase ori mai mare decât România. Imaginile aeriene arată 79.000 de tone de plastic în zona uriașă de acumulare din vestul Californiei, cifră de 16 ori mai mare decât estimările anterioare.

[caption id="attachment_798" align="aligncenter" width="1024"] Insula de gunoaie din Pacific e mai mare decât România[/caption]

Rezultatele sugerează că în zonă există mult mai multe materiale plastice decât credeau oamenii de știință și că microplastica se acumulează rapid în regiune.

Micile particule toxice intră în alimentele noastre atunci când sunt consumate de pești. Astfel, ele pătrund în organele interne și pot transporta substanțe chimice toxice în organism.

„Insula de gunoi din Pacific este situat la jumătatea dintre Hawaii și California. Ea se formează prin convergența curenților la suprafața mării, care acumulează deșeuri plutitoare din plastic”, spune Laurent Lebreton, co-autorul studiului. „Deșeurile din plastic se pot descompune în mici fragmente, adesea denumite microplastice, care pot fi dăunătoare vieții marine”.

Cercetătorii au descoperit că materialele plastice constituie 99,9% din resturile din această parte a oceanului. Cel puțin 46% din plastic provenea de la plasele de pescuit, iar peste trei sferturi din material sunt resturi mai mari de cinci cm. Microplasticele reprezintă 8% din masa totală a plasticului.

Deși majoritatea obiectelor mari s-au descompus în fragmente, cercetătorii au reușit să identifice un număr mic de obiecte, inclusiv containere, sticle, capace, curele de ambalare, frânghii și plase de pescuit.

„Estimăm că în jur de 80.000 de tone de material plastic plutește în prezent într-o zonă de 1.6 milioane de km pătrați. Prin compararea rezultatelor noastre cu studiile anterioare, constatăm că poluarea plastică a crescut exponențial începând cu 1970, atunci când primele măsurători au fost raportate”, a spus Lebreton.

Imagistica aeriană a permis numărarea și măsurarea mai exactă a deșeurilor, comparativ cu studiile anterioare care au folosit sondaje. Acest lucru ar putea explica parțial motivul pentru care estimările lor sunt mai mari decât cele realizate de alți cercetători.

 

Read More

Crater uriaş apărut în Brazilia

Cu mare surprindere, cetățenii unei localități liniștite din Brazilia au constatat că, subit, în mijlocul unei plantații de soia s-a format un „crater” imens. O groapă de o adâncime și lărgime înfricoșătoare. Diametrul gropii este de aproape 20 de metri, în vreme ce adâncimea sa nu a fost încă determinată. Cavitatea apărută din senin are o formă de pâlnie și un aspect înspăimântător.Micul și liniștitul oraș în care s-a produs deloc obișnuitul fenomen se numește Coromandel, se află în statul (unitatea federativă) Minas Gerais din Brazilia și are o populație de circa 28.000 de persoane. Populația activă se ocupă, în special, cu agricultura, cultivând mai ales cafea, porumb și soia. În zonă se află și mine de adâncime, din care se extrage calcarul de calitate superioară. Pentru formarea uriașei cavități au fost învinuiți, în primul rând, operatorii economici care au exploatat roca de calcar din adâncuri.

[caption id="attachment_97" align="aligncenter" width="1020"] Crater uriaş apărut în Brazilia[/caption]

 

Geologii veniți la fața locului au constatat că imensa gaură sub formă de pâlnie s-a format prin prăbușirea plafonului de calcar al cavităților din subteran. Orașul Coromandel și împrejurimile sale se află deasupra unor astfel de cavități. Nu doar exploatarea minieră a rocilor poate duce la producerea unor asemenea fenomene de prăbușire, ci și activitatea carstică din subteran, prin care plafonul de rocă al unor grote se macină, în timp.

Apa provenită din ploile acide (determinate de către poluare) tinde să accentueze procesele de degradare și descompunere a calcarului. Cu timpul, carbonatul de calciu se descompune în calciu, dioxid de carbon și apă. Acesta este unul dintre motivele pentru care sculptorii utilizează mai rar calcarul, pentru realizarea unor monumente destinate să fie amplasate în aer liber. Aceste statui nu trec testul timpului la fel de lesne precum o fac cele sculptate în marmură.

Întrucât în Coromandel, Brazilia, nu s-a mai petrecut, în timpurile recente, un asemenea fenomen de prăbușire subită, locuitorii au crezut inițial, la vederea uriașului crater format peste noapte, că pe plantația de soia din preajma orașului lor a căzut vreun meteorit, mai ales că impresionanta gaură din sol avea forma unei pâlnii.

Această ipoteză a fost exclusă imediat de către profesorii din unitățile de învățământ din localitate, care au arătat că, în cazul unui crater determinat de către impactul cu un meteorit, solul dislocat s-ar fi aflat, în mare cantitate, pe marginile gropii nou formate, nefiind înghițit în adâncuri, ca în cazul de față.

În regiune se află o atracție turistică, numită Poço Verde, ce reprezintă o cavitate ce a luat naștere, cu multă vreme în urmă, în același fel precum „craterul” nou format, și care, cu timpul, s-a transformat într-un lac fermecător.

[caption id="attachment_96" align="aligncenter" width="1024"] Crater uriaş apărut în Brazilia[/caption]

Read More

O nouă teorie despre catastrofa de la Cernobîl

A apărut o nouă  teorie despre catastrofa de la Cernobîl. În 1986, centrala nucleară  nordul Ucrainei a devenit locul celui mai mare accident nuclear din istorie, unde unul dintre cele patru reactoare a explodat. S-a crezut multă vreme că accidentul a fost determinat de o explozie a aburului. Acum, un nou studiu spune altceva.

Câteva evenimente, puse cap la cap, care au avut loc în dimineaţa zilei de 26 aprilie 1986, au contribuit la dezastru. Operatorii au efectuat teste asupra reactorului la energie mică, la care era instabil, şi fără să ia măsurile de siguranţă, scrie Science Alert.

Cercetătorii centralei doreau să realizeze un experiment în care energia ar fi creat abur din apa de răcire, iar aburul ar fi creat la rândul lui energie. Totuşi, sistemul de control automat al reactorului a intervenit, controlând creşterea nivelului de energie.

[caption id="attachment_57" align="aligncenter" width="950"] O nouă teorie despre catastrofa de la Cernobîl[/caption]

Din motive care nu sunt cunoscute în totalitate, cineva a iniţiat închiderea de urgenţă. Acest lucru a dus la inserarea tijelor de control din grafit care au adus mai multă apă, ceea ce a dus la crearea unei cantităţi mai mare de abur. Această creştere în presiune şi căldură au rupt tuburile care conţineau combustibilul. Aşadar, se consideră că această primă explozie a avut loc din cauza presiunii cauzate de abur. Acoperişul reactorului a sărit în aer şi s-a eliberat material radioactiv în atmosferă. A doua explozie a avut loc după câteva secunde. Aceasta este teoria care a rămas în picioare.

Acum, fizicianul Lars-Erik De Geer şi echipa sa de de cercetători suedezi de la Universitatea Stockholm, susţin că prima explozie a fost una nucleară. Dacă au dreptate, descoperirile ar contrazice ceea ce se credea despre dezastrul nuclear şi, de asemenea, contrazice ideea conform căreia o astfel de explozie nucleară ar fi imposibilă într-o centrală.

Dacă cercetătorii suedezi au dreptate, materialul radioactiv ar fi ajuns mai sus în atmosferă. Examinarea a scos la iveală că explozia a topit o placă de oţel groasă de doi metri, aflată sub miezul reactorului, ceea ce ar indica o explozie nucleară. De asemenea, un martor ocular, un pescar, a relatat că a văzut o lumină albastră deasupra reactorului, care, din nou, ar indica o astfel de explozie.

Explicaţia se potriveşte şi cu versiunile anterioare ale evenimentelor: miezul a reacţionat cu grafitul, care ar fi declanşat prima explozie.

În ciuda acestui studiu, este foarte posibil să nu ştim niciodată ce a declanşat această explozie sau, altfel spus, care este lanţul complet de greşeli care a dus la această catastrofă. Centrala nucleară Cernobîl este un tip numit RBMK, iar proiectarea lor a fost îmbunătăţită pentru a evita alte dezastre.

Chiar şi dacă nu se vor cunoaşte toate detaliile, „noua teorie îmbogăţeşte înţelegerea noastră asupra efectelor severe care pot fi rezultatul defecţiunilor de proiectare în astfel de reacţii”, a precizat De Geer pentru Fox News.

[embed]https://youtu.be/f1Y25K4yZsw[/embed]

Read More