Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi uriaşele implicaţii asupra evoluţiei umanităţii (1/2)

Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi uriaşele implicaţii asupra evoluţiei umanităţii - partea I

Atentatele de la 11 septembrie au fost o serie de atacuri sinucigaşe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001. În dimineaţa acelei zile, 19 terorişti Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri. Teroriştii au preluat controlul avioanelor, prăbuşind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord şi mulţi alţi oameni care lucrau în clădiri. Ambele clădiri s-au prăbuşit în decurs de două ore, distrugând şi avariind şi alte clădiri din jur. Teroriştii au prăbuşit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbuşit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri şi membrii echipajului au încercat să recâştige controlul avionului, pe care teroriştii îl îndreptaseră spre Washington, D.C. Nu au existat supravieţuitori ai zborurilor.

În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriştii. Majoritatea covârşitoare ale celor morţi erau civili, inclusiv cetăţeni din 90 de ţări. În plus, moartea de cancer pulmonar a cel puţin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de expunerea la praful ridicat în urma prăbuşirii World Trade Center. Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea terorişti al-Qaeda, şi adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte ţări şi-au întărit şi ele legislaţia antiteroristă şi au extins puterile forţelor de aplicare a legii. Unele burse americane de acţiuni au rămas închise în toată săptămâna atacurilor, şi au anunţat pierderi enorme după redeschidere, mai ales în industriile transporturilor aeriene şi de asigurări. Distrugerea spaţiilor de birouri în valoare de miliarde de dolari a cauzat pagube serioase economiei districtului Lower Manhattan.

Avariile Pentagonului au fost reparate în decurs de un an, iar Monumentul Pentagonui a fost construit în acel loc. Procesul de reconstrucţie a început la World Trade Center. În 2006, s-a ridicat un nou turn de birouri în locul clădirii 7. Clădirea 1 World Trade Center este în construcţie şi, cu o înălţime 541 m la terminarea sa în anul 2011, va deveni una dintre cele mai înalte clădiri din America de Nord. Iniţial, se dorea să se mai construiască încă trei turnuri între 2007 şi 2012 în zonă.

Atacurile

În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, nouăsprezece terorişti au deturnat patru avioane comerciale care se deplasau către San Francisco şi Los Angeles de la Boston, Newark, şi Washington, D.C. (Aeroportul Internaţional Dulles Washington). La 8:46 a.m., zborul American Airlines numărul 11 s-a prăbuşit în Turnul de Nord al World Trade Center, urmat de zborul United Airlines numărul 175 care a lovit Turnul de Sud la ora 9:03 a.m. Un alt grup de terorişti a condus zborul American Airlines numărul 77 în Pentagon la ora 9:37 a.m. Un al patrulea zbor, zborul United Airlines numărul 93, a cărui ţintă finală se presupune a fi fost fie Capitoliul Statelor Unite fie Casa Albă, s-a prăbuşit lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania la 10:03 a.m, după ce pasagerii de la bord au intrat în luptă cu teroriştii.

[caption id="attachment_426" align="aligncenter" width="728"] Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi uriaşele implicaţii asupra evoluţiei umanităţii[/caption]

În timpul deturnării avioanelor, teroriştii au folosit armele pentru a înjunghia şi/sau ucide piloţii de avion, stewarzi şi pasageri. De la pasageri care au telefonat din avioane, s-a aflat că s-au folosit cuţite pentru a înjunghia stewarzi şi, în cel puţin un caz, un pasager, în timpul a două dintre deturnări. Unii pasageri au putut să dea telefoane folosind serviciul aerian de radiotelefonie şi unele telefoane mobile, şi au dat detalii, inclusiv că mai mulţi terorişti erau în fiecare avion, că s-au utilizat gaze lacrimogene, şi că unii oameni de la bord au fost înjunghiaţi. Comisia 9/11 a stabilit că doi dintre terorişti cumpăraseră unelte multifuncţionale de mână Leatherman. Un steward din zborul 11, un pasager din zborul 175 şi pasageri din zborul 93 au spus că teroriştii au bombe, dar unul dintre pasageri a spus că el credea că sunt false. Nu s-au găsit urme de explozivi la locul prăbuşirii, iar Comisia 9/11 a concluzionat că cel mai probabil bombele erau false.

În zborul 93 United Airlines, cutiile negre au arătat că echipajul şi pasagerii au încercat să preia controlul avionului de la terorişti după ce au aflat prin telefon că alte avioane deturnate similar se prăbuşiseră în clădiri în aceeaşi dimineaţă. Conform stenogramei discuţiilor din zborul 93, unul dintre terorişti a ordonat ca avionul să fie întors după ce a devenit clar că aveau să piardă controlul avionului în faţa pasagerilor. La scurt timp după aceea, avionul s-a prăbuşit pe un câmp de lângă satul Shanksville din oraşul Stonycreek, comitatul Somerset, Pennsylvania, la 10:03:11 a.m. ora locală (14:03:11 UTC). Khalid Sheikh Mohammed, organizatorul atacurilor, a declarat într-un interviu din 2002 acordat lui Yosri Fouda, un jurnalist de la al Jazeera, că ţinta zborului 93 era Capitoliul Statelor Unite, care primise numele de cod „Facultatea de Drept”.

Trei clădiri din Complexul World Trade Center s-au prăbuşit în urma avariilor structurale suferite în ziua atacurilor. Turnul de sud (WTC 2) s-a prăbişit aproximativ la ora 9:59 a.m., după ce a ars timp de 56 de minute într-un incendiu cauzat de impactul cu avionul ce efectua zborul United Airlines 175. Turnul de nord (WTC 1) s-a prăbuşit la ora 10:28 a.m., după ce a ars timp de aproximativ 102 minute. La prăbuşirea turnului de nord, resturile clădirii au avariat grav clădirea WTC 7. Integritatea sa structurală a fost compromisă şi mai mult de incendii, şi clădirea s-a prăbuşit mai târziu în acea zi, la ora 5:20 p.m.

Atacurile au creat confuzie pe scară largă printre organizaţiile de presă şi printre controlorii de trafic aerian din toate Statele Unite. Tot traficul aerian internaţional civil a fost oprit şi nu s-a mai permis aterizarea pe pământ american timp de trei zile. Avioanele deja în zbor au fost fie întoarse din drum, fie redirecţionate spre aeroporturi din Canada sau din Mexic. Sursele media au transmis ştiri neconfirmate şi adesea contradictorii pe parcursul zilei. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de zvonuri a fost acela că o maşină-capcană fusese detonată la sediul Departamentului de Stat al SUA din Washington, D.C. La scurt timp după prima relatare a prăbuşirii de la Pentagon, CNN şi alte instituţii media au relatat un incendiu izbucnit la Washington Mall. O altă relatare care a ajuns pe liniile AP era cea că un avion Delta Air Lines—zborul 1989—fusese deturnat. Această relatare s-a dovedit şi ea a fi falsă; se crezuse pentru scurt timp că avionul ar fi prezentat riscul de a fi deturnat, dar a răspuns la apelul controlorilor şi a aterizat în siguranţă în Cleveland, Ohio.

[caption id="attachment_427" align="aligncenter" width="640"] Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi uriaşele implicaţii asupra evoluţiei umanităţii[/caption]

Victime
2.993 de oameni şi-au pierdut viaţa, inclusiv cei 19 terorişti: 246 în cele patru avioane (din care nu a supravieţuit nimeni), 2.603 în New York în clădiri şi la sol, şi 125 la Pentagon. Încă 24 de persoane rămân încă date dispărute. Toţi morţii din atacuri au fost civili, cu excepţia a 55 de militari care au murit la Pentagon. Peste 90 de ţări şi-au pierdut cetăţeni în atacurile de la World Trade Center. În 2007, instituţia de medicină legală din New York a adăugat-o pe Felicia Dunn-Jones la lista victimelor atacurilor din 11 septembrie. Dunn-Jones a murit la cinci luni după 9/11 în urma unei boli de plămâni legată de expunerea la praf în timpul prăbuşirii World Trade Center.

NIST a estimat că se aflau aproximativ 17.400 de civili în complexul World Trade Center în momentul atacurilor, iar statisticile autorităţii portuare din New York şi New Jersey arată că 14.154 de persoane erau de regulă în Turnurile Gemene înainte de 8:45 a.m. Marea majoritate a celor de sub zona de impact au fost evactuaţi în siguranţă, împreună cu 18 persoane aflate în zona de impact din turnul de sud. 1.366 de oameni aflaţi la etajele de impact sau deasupra acestora au murit în Turnul de Nord. Conform raportului comisiei, sute de oameni au murit pe loc în urma impactului, iar restul au rămas în clădire şi au murit după ce s-a prăbuşit turnul. 600 de oameni au murit imediat sau au fost prinşi sub dărâmăturile Turnului de Sud.

Cel puţin 200 de oameni au murit după ce au sărit din turnurile în flăcări (cum arată şi fotografia „The Falling Man”), căzând pe străzi şi pe acoperişurile clădirilor din apropiere la sute de metri dedesubt. Unii din cei care se aflau în fiecare turn deasupra punctului de impact s-au dus spre acoperiş în speranţa de a fi salvaţi cu elicopterul, dar uşile de acces pe acoperiş erau încuiate. Nu a existat niciun plan pentru salvarea cu elicopterul, şi la 11 septembrie, fumul gros şi căldura intensă ar fi împiedicat orice elicopter să efectueze operaţiuni de salvare.

În total, 411 lucrători ai serviciilor de urgenţă care au fost prezenţi la locul dezastrului au murit în timp ce încercau să salveze oameni şi să stingă incendii. New York City Fire Department (FDNY) a pierdut 341 pompieri şi 2 paramedici. Poliţia New York City a pierdut 23 de lucrători. Poliţia Autorităţii Portuare a pierdut 37 de oameni, şi au murit şi alţi 8 tehnicieni medicali şi paramedici de la unităţi de urgenţă private.

[caption id="attachment_428" align="aligncenter" width="1920"] Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi uriaşele implicaţii asupra evoluţiei umanităţii[/caption]

Cantor Fitzgerald L.P., o bancă de investiţii cu sediul în etajele 101–105 ale World Trade Center 1, a pierdut 658 de angajaţi, considerabil mai mulţi decât orice altă companie. Marsh Inc., aflată imediat sub Cantor Fitzgerald la etajele 93–101 (locul de impact al zborului 11), a pierdut 295 angajaţi, iar Aon Corporation 175 de angajaţi. După New York, New Jersey a fost statul cel mai puternic lovit, oraşul Hoboken suferind cele mai multe morţi.

La câteva săptămâni după atacuri, numărul estimat al morţilor era de peste 6.000. Municipalitatea a putut identifica rămăşiţele doar a aproximativ 1.600 dintre victimele de la World Trade Center. Medicii legişti au colectat „aproximativ 10.000 de fragmente neidentificate de os şi ţesut care nu au putut fi legate de niciuna din persoanele de pe lista morţilor”. În 2006 încă se mai găseau fragmente de oase în timpul pregătirilor pentru demolarea clădirii Deutsche Bank.

Distrugeri
Pe lângă Turnurile Gemene de câte 110 etaje din World Trade Center, numeroase alte clădiri din zona World Trade Center au fost distruse sau grav avariate, inclusiv World Trade Center 7, World Trade Center 6, World Trade Center 5, World Trade Center 4, Marriott World Trade Center (WTC 3), şi complexul World Financial Center şi biserica ortodoxă greacă Sfântul Nicolae.

Clădirea Deutsche Bank de vis-a-vis de complexul World Trade Center peste strada Liberty a fost demolată ulterior din cauza condiţiilor toxice din interiorul turnului de birouri. Sala Fiterman a Colegiului Comunitar Manhattan de la West Broadway nr. 30 urmează şi ea să fie demolată din cauza avariilor. Alte clădiri învecinate, printre care West Street nr. 90 şi clădirea Verizon au suferit avarii majore, dar au fost restaurate. Clădirile World Financial Center, One Liberty Plaza, Millenium Hilton, şi Church Street nr. 90 au suferit avarii moderate. Echipamentul de comunicaţii de pe Turnul de Nord inclusiv antemele radio şi de televiziune au fost distruse, dar staţiile media au rerutat rapid semnalele şi au reluat emisia. În comitatul Arlington, o parte din Pentagon a fost grav avariată de incendiu şi o secţiune a clădirii s-a prăbuşit.

Salvarea şi recuperarea
Departamentul de Pompieri New York (FDNY) a intervenit rapid la faţa locului cu 200 de unităţi (jumătate din department), la ale căror eforturi s-au alăturat numeroşi pompieri aflaţi în timpul liber şi tehnicieni medicali ai serviciilor de urgenţă. Poliţia New York (NYPD) a trimis unităţile de urgenţă (ESU) şi alt personal de poliţie, şi şi-a pus în acţiunea unităţile aeriene. Ajunşi la faţa locului, pompierii, poliţiştii municipali şi poliţiştii Autorităţii Portuare nu şi-au coordonat eforturile şi au ajuns să efectueze căutări redundant ale civililor. Pe măsură ce condiţiile s-au deteriorat, unitatea aeriană a poliţiei a transmis informaţii comandanţilor poliţiei, care au dat ordine personalului din subordine să evacueze turnurile; majoritatea poliţiştilor au părăsit clădirile înainte de prăbuşirea lor. Din cauza posturilor de comandă separate şi a comunicaţiilor radio incompatibile între agenţii, comandanţii pompierilor nu au primit aceste ordine. După prăbuşirea primului turn, comandanţii pompierilor au dat avertismente de evacuare, dar, din cauza dificultăţilor tehnice la sistemele de retransmisie radio, mulţi pompieri nu au auzit ordinul de evacuare. Dispecerii serviciului de urgenţă 9-1-1 au primit şi ei informaţii care nu au fost transmise şi comandanţilor de la faţa locului. La câteva ore după atac, s-a lansat o operaţiune substanţială de căutare şi salvare. După mai multe luni de operaţiuni permanente, zona World Trade Center a fost eliberată până spre sfârşitul lui mai 2002.



Atacatorii şi motivaţiile lor

La câteva ore după atac, FBI a reuşit să afle numele şi, în majoritatea cazurilor, datele personale ale piloţilor şi teroriştilor suspecţi. Bagajele lui Mohamed Atta, care nu au prins legătura de la zborul dinspre Portland la zborul 11, conţineau documente ce au relevat identităţile tuturor celor 19 terorişti, şi alte indicii importante cu privire la planurile, motivele şi situaţia lor. În ziua atacurilor, NSA şi agenţiile germane de informaţii au interceptat comunicaţii care făceau referire la Osama bin Laden. La 27 septembrie 2001, FBI a publicat fotografii ale celor 19 terorişti, împreună cu informaţii despre posibilele lor naţionalităţi şi nume false. Cincisprezece dintre terorişti erau din Arabia Saudită, doi din Emiratele Arabe Unite, unul din Egipt, şi unul din Liban. Mohamed Atta era liderul celor 19 terorişti. Aceştia erau adulţi bine educaţi, ale căror mentalităţi erau complet formate.

Ancheta FBI, denumită operaţiunea PENTTBOM, a fost cea mai mare şi mai complexă anchetă din istoria FBI, şi a implicat munca a peste 7.000 de agenţi speciali. Prin interogarea suspeciţilor în cazul atacului USS Cole din Yemen, FBI a reuşit să facă legătura între terorişti şi al-Qaeda. Guvernul american a concluzionat că al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden, poartă responsabilitatea atacurilor, FBI afirmând că „dovezile care leagă al-Qaeda şi pe bin Laden de atacurile de la 11 septembrie sunt clare şi irefutabile”. Guvernul Regatului Unit a ajuns la aceeaşi concluzie în ce priveşte vinovăţia al-Qaeda şi a lui Osama bin Laden pentru atacurile de la 11 septembrie.

Al-Qaeda
Originile al-Qaeda pot fi găsite în 1979 când URSS a invadat Afganistanul. La scurt timp după invazie, Osama bin Laden a călătorit în Afganistan unde, cu ajutor din partea guvernului american, a ajutata la organizarea mujahedinilor arabi şi a înfiinţat organizaţia Maktab al-Khidamat (MAK) de rezistentă antisovietică. În 1989, când armata sovietică s-a retras, MAK s-a transformat într-o „forţă de reacţie rapidă” într-un jihad împotriva tuturor guvernelor din lumea musulmană. Sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, Osama bin Laden s-a radicalizat. În 1996, bin Laden a publicat primul fatwā, prin care cerea soldaţilor americani să părăsească Arabia Saudită.

Într-un al doilea fatwā din 1998, bin Laden şi-a anunţat obiecţiile faţă de politica externă a Statelor Unite faţă de Israel, precum şi faţă de prezenţa continuată a trupelor americane în Arabia Saudită după Războiul din Golf. Bin Laden s-a folosit de texte islamice pentru a instiga la violenţă împotriva armatei şi cetăţenilor SUA până la satisfacerea cerinţelor lor, spunând că „ulema au fost de acord întotdeauna de-a lungul istoriei islamice că jihad este o datorie individuală dacă duşmanul distruge ţările musulmane.”

Plănuirea atacurilor
Ideea atacurilor de la 11 septembrie i-a venit lui Khalid Sheikh Mohammed, care i-a prezentat ideea lui Osama bin Laden în 1996. La acel moment, Bin Laden şi al-Qaeda erau într-o perioadă de tranziţie, mutându-se înapoi din Sudan în Afganistan. Atentatul cu bombă de la ambasada SUA din Sudan şi fatwā din 1998 a lui bin Laden au marcat un punct de cotitură, bin Laden intenţionând acum să atace Statele Unite. La sfârşitul lui 1998 sau la începutul lui 1999, bin Laden i-a dat lui Mohammed aprobarea de a începe organizarea atacului. În primăvara lui 1999 au avut loc o serie de întâlniri între Khalid Sheikh Mohammed, Osama bin Laden, şi secundul său Mohammed Atef. Mohammed a furnizat suportul operaţional al atacului, inclusiv la selecţia ţintelor şi cu aranjamentele de călătorie ale teroriştilor. Bin Laden a obiectat la unele idei ale lui Mohammed, respingând unele ţinte potenţiale cum ar fi Turnul US Bank din Los Angeles deoarece „nu era destul timp de pregătire pentru o asemenea operaţiune”.

Bin Laden a fost liderul operaţiunii, aducând şi ajutor financiar, şi a fost implicat în alegerea participanţilor la atacuri. Bin Laden îi alesese iniţial pe Nawaf al-Hazmi şi pe Khalid al-Mihdhar, ambii jihadişti cu experienţă, care luptaseră în Bosnia. Hazmi şi Mihdhar au sosit în SUA la jumătatea lui ianuarie 2000, după ce au călătorit în Malaezia să participe la summitul al-Qaeda de la Kuala Lumpur. În primăvara lui 2000, Hazmi şi Mihdhar au luat lecţii de zbor în San Diego, California, dar ambii nu prea vorbeau engleză şi nu au învăţat bine să zboare şi în cele din urmă au folosit doar ca terorişti de „forţă” şi nu ca piloţi. Spre sfârşitul lui 1999, un grup de oameni din Hamburg, Germania, printre care Mohamed Atta, Marwan al-Shehhi, Ziad Jarrah şi Ramzi Binalshibh au sosit în Afganistan. Bin Laden a ales aceşti oameni pentru atacuri deoarece erau educaţi, vorbeau engleză şi aveau experienţă cu traiul în Occident. Noii recruţi au fost căutaţi după capacităţi speciale, ceea ce a permis liderilor al-Qaeda să-l identifice şi pe Hani Hanjour, care avea deja licenţă de pilot comercial.

Hanjour a sosit la San Diego în ziua de 8 decembrie 2000, şi i s-a alăturat lui Hazmi. Curând după aceea, ei au plecat în Arizona, unde Hanjour s-a mai reantrenat. Marwan al-Shehhi a sosit la sfârşitul lui mai 2000, Atta a sosit la 3 iunie 2000, iar Jarrah la 27 iunie 2000. Binalshibh a cerut de mai multe ori viză pentru Statele Unite, dar, fiind yemenit, viza i-a fost respinsă pe motiv că ar fi putut depăşi perioada de şedere şi ar fi rămas ca imigrant ilegal. Binalshibh a rămas la Hamburg, ocupându-se de coordonare dintre Atta şi Khalid Sheikh Mohammed. Cei trei membri ai celulei de la Hamburg au învăţat să piloteze în Florida de sud. În primăvara lui 2001, au început să sosească în Statele Unite şi teroriştii de forţă. În iulie 2001, Atta s-a întâlnit cu Binalshibh în Spania, unde şi-au coordonat detaliile atacurilor, inclusiv alegerea finală a ţintelor. Binalshibh a transmis şi dorinţa lui Bin Laden ca atacurile să aibă loc cât mai curând cu putinţă.

Osama bin Laden
Declararea de către Osama bin Laden a unui război sfânt împotriva Statelor Unite, şi fatwā semnat de bin Laden şi apelurile altora din 1998 pentru uciderea de civili americani au fost văzute de anchetatori ca dovezi ale motivaţiei sale de a comite asemenea acte.

Bin Laden a negat iniţial, dar a recunoscut ulterior, implicarea în incident. La 16 septembrie 2001, bin Laden a negat orice implicare în atacuri citind o declaraţie difuzată de postul de televiziune Al Jazeera din Qatar: „Repet că nu am efectuat acest act, care pare să fi fost comis de indivizi cu propriile lor motivaţii.” Această negare a fost preluată apoi şi de televiziunile americane şi din toată lumea.

În noiembrie 2001, forţele americane au recuperat o casetă video dintr-o casă distrusă din Jalalabad, Afganistan, în care Osama bin Laden vorbeşte cu Khaled al-Harbi. Pe casetă, bin Laden recunoaşte că ştia de atacuri dinainte. Caseta a fost difuzată la mai multe televiziuni de ştiri după 13 decembrie 2001. Apariţia sa distorsionată pe casetă a fost atribuită erorilor de transfer.

La 27 decembrie 2001, a fost publicată o a doua casetă cu bin Laden. În aceasta, el spunea: „Terorismul împotriva Americii merită laude deoarece este un răspuns la nedreptate, cu scopul de a forţa America să nu mai susţină Israelul, care ne omoară oamenii”, dar nu a recunoscut pe aceasta responsabilitatea pentru atacuri.

La scurt timp după alegerile prezidenţiale din SUA din 2004, într-o declaraţie înregistrată pe casetă, bin Laden a recunoscut public implicarea al-Qaeda în atacurile asupra SUA şi a recunoscut legătura directă dintre el şi atacuri. El a spus că acestea au fost efectuate deoarece „noi suntem liberi...şi vrem să recâştigăm libertatea naţiunii noastre. Fiindcă voi ne subminaţi securitatea noastră, şi noi v-o subminăm pe a voastră.” Osama bin Laden spune că el personal i-a condus pe cei 19 terorişti. Pe casetă, el mai spune: „Am căzut de acord cu comandantul general Muhammad Atta, Allah să-l miluiască, ca toate operaţiunile să se desfăşoare în 20 de minute, înainte ca Bush şi administraţia lui să poată afla.” O altă casetă obţinută de Al Jazeera în septembrie 2006 îl prezintă pe Osama bin Laden împreună cu Ramzi Binalshibh, şi cu doi dintre terorişti, Hamza al-Ghamdi şi Wail al-Shehri, făcând pregătiri pentru atacuri.

Khalid Sheikh Mohammed
Jurnalistul Yosri Fouda de la Al Jazeera a relatat că în aprilie 2002, Khalid Sheikh Mohammed a recunoscut implicarea sa, împreună cu Ramzi Binalshibh, în „Operaţiunea din Marţea Sfântă”. Raportul Comisiei 9/11 a arătat că animozitatea faţă de Statele Unite simţită de Khalid Sheikh Mohammed, „principalul arhitect” al atacurilor 9/11, provenea „nu din experienţa sa de student în acea ţară, ci din dezacordul violent cu politica SUA de favorizare a Israelului”. Mohamed Atta avea aceleaşi motivaţii. Ralph Bodenstein, un fost coleg al lui Atta l-a descris pe acesta ca „foarte interesat de... protecţia SUA faţă de aceste politici israeliene în regiune”. Abdulaziz al-Omari, un terorist de pe zborul 11 cu Mohamed Atta, a spus în testamentul său video, „lucrarea mea e un mesaj adresat celor ce m-au auzit şi celor ce m-au văzut şi în acelaşi timp este un mesaj adresat necredincioşilor să părăsească peninsula Arabă învinşi şi să înceteze să-i mai ajute pe laşii evrei în Palestina.”

Khalid Sheikh Mohammed a consiliat şi a susţinut financiar atentatul din 1993 de la World Trade Center. El este şi unchiul lui Ramzi Yousef, principalul terorist al atacurilor.

Khalid Sheikh Mohammed a fost arestat la 1 martie 2003 în Rawalpindi, Pakistan de oficiali ai fortelor de securitate pakistaneze în colaborare cu CIA, şi este deţinut la Guantanamo. În timpul audierilor din martie 2007, care au fost „criticate de avocaţi şi de grupurile de susţinere a drepturilor omului ca fiind tribunale aranjate”, Sheikh Mohammed a recunoscut responsabilitatea pentru atacuri, spunând că „am fost responsabil de operaţiunea 9/11, de la A la Z.”

Alţi membri al-Qaeda
În „Substitution for Testimony of Khalid Sheikh Mohammed” din procesul lui Zacarias Moussaoui, sunt identificate cinci persoane care cunoşteau în întregime detaliile operaţiunii. Acestea sunt Osama bin Laden, Khalid Sheikh Mohammed, Ramzi Binalshibh, Abu Turab al-Urduni şi Mohammed Atef. Până astăzi, doar unele figuri periferice au fost judecat sau condamnate în legătură cu atacurile. Bin Laden nu a fost încă pus sub acuzare pentru atentat.

La 26 septembrie 2005, instanţa supremă spaniolă condusă de judecătorul Baltasar Garzón l-a condamnat pe Abu Dahdah la 27 de ani de închisoare pentru conspiraţie în cazul atentatelor de la 9/11 şi pentru apartenenţa la organizaţia teroristă al-Qaeda. În acelaşi timp, alţi 17 membri al-Qaeda members au fost condamnaţi la pedepse între şase şi unsprezece ani de închisoare. La 16 februarie 2006, curtea supremă spaniolă i-a redus lui Abu Dahdah pedeapsa la 12 ani deoarece a considerat că participarea sa la conspiraţia nu a fost demonstrată.

Motive
Atentatele au fost consistente cu misiunea al-Qaeda, descrisă în fatwā din 1998 a lui Osama bin Laden, Ayman al-Zawahiri, Ahmed Refai Taha, Mir Hamzah, şi Fazlur Rahman. Această declaraţie începe cu un citat din Coran: „ucide păgânii oriunde-i vei găsi” şi extrapolează de aici pentru a concluziona că este „de datoria fiecărui musulman” să „ucidă americanii pretutindeni”. Bin Laden a elaborat această temă în „Scrisoare către America” din octombrie 2002: „sunteţi cea mai rea civilizaţie văzută vreodată în istoria lumii: sunteţi naţiunea care, în loc să conducă după Sharia lui Allah în Constituţia şi în Legile sale, a ales să-şi inventeze propriile legi după cum doreşte. Separaţi religia de politici, în contradicţie cu pura natură care afirmă Absoluta Autoritate a Domnului şi Creatorului vostru.”

Multe din concluziile Comisiei 9/11 în raport cu motivele atentatorilor au fost susţinute şi de alţi experţi. Expertul în antiterorism Richard A. Clarke explică în cartea sa din 2004, Against All Enemies, că deciziile de politică externă a SUA, inclusiv „împotrivirea faţă de Moscova în Afganistan, introducerea de militari americani în Golful Persic”, şi „întărirea Israelului ca bază pentru un flanc sudic împotriva URSS” au contribuit la motivaţiile al-Qaeda. Alţii, cum ar fi Jason Burke, corespondent de politică externă pentru The Observer, se concentrează pe un aspect mai politic al motivaţiilor, spunând că „bin Laden este un activist cu un simţ foarte clar al ceea ce vrea şi al felului în care speră să-l obţină. Mijloacele sale sunt mult în afara normelor de activism politic [...] dar agenda sa este în esenţă una politică.”

Diverşi cercetători şi-au îndreptat atenţia şi spre strategia de ansamblu a lui bin Laden ca motivaţie pentru atacuri. De exemplu, corespondentul Peter Bergen afirmă că atacurile făceau parte dintr-un plan de a determina creşterea prezenţei militare şi culturale a Statelor Unite în Orientul Mijlociu, forţându-i pe musulmani să se confrunte cu „relele” unui guvern nemusulman şi să aducă la putere guverne islamice conservatoare în regiune. Michael Scott Doran, corespondent pentru Foreign Affairs, accentuează şi mai mult utilizarea „mitică” a termenului „spectaculos” în răspunsul lui bin Laden la atentate, explicând că el încearcă să provoace o reacţie viscerală în Orientul Mijlociu şi să se asigure că cetăţenii musulmani vor reacţiona cât se poate de violent la o creştere a implicării americane în regiunea lor.

 

Va urma.